Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 06.06.2016 sub nr.(…)/212/2016, reclamantul B.A. a chemat în judecata pe pârâtul M.D. pentru ca, instanta sa instituie un ordin de protectie prin care: sa oblige pârâtul sa pastreze o distanta minima fata de resedinta familiei reclamantului si fata de unitatea de învatamânt a nepoatei acestuia, sa interzica pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, sau în orice alt mod cu membrii familiei reclamantului, precum si încredintarea celor 2 copii minori, nepotii reclamantului, catre acesta.
În motivare, reclamantul a aratat ca în urma unor relatii de concubinaj dintre fiica sa si pârât, a rezultat minorul M.M.A., nascut la data de 12.06.2012. Atât minorul, cât si minora G.S.G., rezultata dintr-o casatorie anterioara a fiicei reclamantei, se afla sub supravegherea si îngrijirea reclamantei, mama copiilor aflându-se în Marea Britanie, unde lucreaza.
Se arata ca, în urma deteriorarii relatiilor dintre cei 2 concubini, pe fondul geloziei si al violentelor verbale si fizice, pârâtul a contactat-o pe nepoata reclamantei, terorizând-o prin mesaje si apeluri telefonice, producându-i stari de anxietate si panica, existând si riscul ca minorul M.M.A. sa fie luat de catre pârât.
În drept, cererea nu a fost motivata.
În sustinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri .
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecata din data de 09.06.2016, pârâtul, prin avocat, a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii fata de împrejurarea ca formatul cererii nu este cel prevazut de Legea nr.217/2003, ca reclamanta nu a facut dovada calitatii de reprezentant, precum si ca pârâtul nu are calitatea de membru de familie.
Exceptia inadmisibilitatii cererii a fost invocata si de reprezentantul Ministerului Public, fata de lipsa calitatii de membru de familie a pârâtului, instanta ramânând în pronuntare cu privire la aceasta exceptie, a carei analiza ar putea face de prisos analiza celorlalte exceptii invocate în cauza.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata:
Art.5 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie
În sensul prezentei legi, prin membru de familie se întelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul în care convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita în fapt ori în drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care îngrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care îndeplinesc aceste atributii în exercitarea sarcinilor profesionale.
În speta, pârâtul este fostul concubin al fiicei reclamantei si tatal minorului M.M.A., cu care, s-a aratat la interpelarea instantei, ca pârâtul a convietuit vreme de 2 luni în urma cu 2 ani.
Prin Legea nr.217/2003 a fost creat un instrument de protectie al persoanelor care sunt victime ale violentei în familie si care pot astfel beneficia de protectie în scopul garantarii integritatii si libertatii personale, atât fizice, cât si psihice, fata de agresor.
În acest caz, cercul în care victima si agresorul se încadreaza este unul prestabilit, calificat de legiuitor sub notiunea de membru de familie, fara însa a stabili limitativ aplicabilitatea ordinului de protectie la cadrul familial asa cum a fost stabilit de legea civila în genere, ci la un cadru extins ce are în vedere persoane care convietuiesc.
Instanta retine ca, prin redactarea art.5 al legii, legiuitorul a extins notiunea membru de familie chiar si asupra persoanelor care nu au legatura de familie sau de afinitate cu victima, tocmai pentru a conferi o protectie sporita fata de toti cei care convietuiesc sau au convietuit, cu sau fara raporturi de rudenie sau de afinitate. În egala masura, instanta mai retine ca sintagma care convietuiesc nu trebuie interpretata în sensul ca legiuitorul a instituit cerinta ca victima sa convietuiasca cu agresorul la data solicitarii ordinului de protectie, fiind de ordinul evidentei ca o asemenea conditie ar fi greu de îndeplinit, în conditiile în care, între cele doua parti exista relatii tensionate, conflictuale.
Cu toate acestea, din art.5 lit.(c) se desprind doua conditii care trebuie îndeplinite cumulativ: între parti, sa se fi dezvoltat o relatie asemanatoare celei de tipul parinte – copil, partile convietuiesc (nu neaparat si la data sesizarii instantei).
În ceea ce priveste prima conditie, instanta apreciaza ca nu este îndeplinita oricât de extensiv ar fi aceasta interpretata. Pârâtul a locuit împreuna cu minorul, cu privire la care se solicita încredintarea de catre reclamanta – cerere inadmisibila în cadrul Ordinului de protectie, fara a se face referire la persoana în favoarea careia se solicita instituirea ordinului de protectie, si care, de altfel, nu are nici calitatea de fiica a pârâtului pentru a se putea discuta incidenta art.5. Cu atât mai putin se poate discuta despre calitatea de membru de familie a pârâtului fata de membrii familiei reclamantului.
Instanta constata astfel ca în speta nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate pentru ipoteza prescrisa de art.5 lit.(c) din Legea nr.217/2003.
Fata de concluzia expusa, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata si, dând efect corespunzator exceptiei, va respinge cererea ca fiind inadmisibila.
Este real ca prezentul demers judiciar nu solutioneaza fondul cauzei, însa pârâtul va trebui sa realizeze potentialele consecinte pe care le-ar putea suporta în cazul în care o instanta penala sesizata, în urma plângerii penale formulate de reclamant împotriva sa, ar solutiona fondul unei cauze penale având ca obiect infractiunea de amenintare.
Conchide instanta ca speta se circumscrie unui demers judiciar penal si, fata de neîndeplinirea conditiilor de admisibilitate, în cauza nu se pot aplica garantiile prescrise de Legea nr.217/2003.
Onorariul avocatului din oficiu al pârâtului, în cuantum de 260,00 lei, se va vira din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta pentru avocat Bunda Traian Alexandru.
Constatând culpa procesuala a reclamantului în privinta prezentului demers judiciar, reclamantul va fi obligat la plata catre stat a sumei de 260,00 lei cu titlul cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat din oficiu.
