Nu pot constitui obiect al excepţiei de nelegalitate, potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deciziile/dispoziţiile emise de primar în temeiul Legii 10/2001 prin care se aprobă restituirea în natură a imobilului sau se respinge cererea de restituire în natură şi de recunoaştere a îndreptăţirii la măsuri reparatorii, ca urmare a caracterului pur civil al acestor acte.
Prin precizarea acţiunii din data de 04.12.2008 reclamantul P.T. a precizat că obiectul acţiunii în îl constituie refuzul nejustificat al pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR de a primi şi soluţiona cererea de acordare a despăgubirilor potrivit dispoziţiilor nr. 81 din 10.07.2008, nr. 17/2008 şi nr. 127 din 02.10.2008 emise de Primăria com. Corlăţel.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.01.2008, pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a invocat, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor nr. 17/2008 şi nr. 127 din 02.10.2008 emise de Primăria com. Corlăţel, susţinându-se că aceste acte sunt emise cu încălcarea dispoz. art. 3, art. 22 şi 23 din Legea nr. 10/2001.
S-a solicitat suspendarea cauzei şi trimiterea excepţiei de nelegalitate spre competentă soluţionare Tribunalului Mehedinţi.
Analizând cererea de sesizare a Tribunalului Mehedinţi excepţia de nelegalitate a nr. 17/2008 şi nr. 127 din 02.10.2008 emise de Primăria com. Corlăţel, Curtea reţine următoarele aspecte de fapt şi de drept.
Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.”
Excepţia de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act administrativ.
Verificând în ce măsură actul contestat pe calea excepţiei de nelegalitate se circumscrie definiţiei actului administrativ dată prin Legea nr. 554/2004, Curtea constată că actul cu privire la care s-a invocat excepţia de nelegalitate are caracter civil pentru următoarele considerentele.
Sub aspectul calificării raportului juridic dedus judecăţii pe calea excepţiei de nelegalitate, respectiv raport juridic de drept administrativ sau de drept civil, în funcţie de domeniul de reglementare prev. de Legea nr.10/2001, respectiv recunoaşterea calităţii persoanelor îndreptăţite de proprietar al imobilelor preluate abuziv şi procedurile de restituire ale acestora, se constată că litigiile având ca obiect recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită şi procedurile de restituire în natură a imobilelor, potrivit dispoziţiilor legii 10/2001, au caracter civil indiferent de calitatea unităţii deţinătoare, autoritate publică sau societate comercială.
Autorităţile publice, în cadrul procedurilor de restituire, au calitatea de unitate deţinătoare a bunului a cărui restituire este solicitată, şi nu acţionează în regim de putere publică potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice cu persoana îndreptăţită sau cu terţii având caracter civil, nefiind supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult, caracterul civil al dispoziţiei primarului este subliniat şi de dispoziţiile art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001, republicată, potrivit cu care „decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia are forţă probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară”.
Prin excepţie de la caracterul civil al raporturilor juridice născute din aplicarea Legii 10/2001 şi al actelor juridice emise în cadrul procedurilor reglementate de această lege, prin capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură, în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru acţionează în regim de putere publică, având astfel calitatea de autoritate publică, deciziile adoptate de aceasta fiind acte administrative atacabile cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit art. 19 din Capitolul VI, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Decizia Comisiei Centrale reprezintă un act administrativ supus controlului instanţei de contencios doar în situaţia stabilirii despăgubirilor pentru imobilul de restituit, nu şi în situaţia în care se stabileşte, în urma reevaluării situaţiei juridice, posibilitatea restituirii în natură, potrivit art. 21 alin. 2 din Cap. VI, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 potrivit cu care decizia de restituire în natură urmează regimul juridic prev. de art. 23 alin. 4 din Legea 10/2001, fiind supusă jurisdicţiei civile.
În consecinţă, având în vedere că obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie acte de natură civilă şi nu acte administrative, respectiv, dispoziţiile nr. 17/2008 şi nr. 127 din 02.10.2008 emise de Primăria com. Corlăţel prin care unitatea deţinătoare recunoaşte calitatea numitei C.A.F. de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit Legii 10/2001 şi propune acordarea de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
