Ordin de protectie. Neîntrunirea conditiilor speciale prevazute de lege. Introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice. Amenda judiciara.


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 20.05.2016 sub nr.__/212/2016, reclamanta R.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.M. – L. emiterea unui ordin de protectie în sensul obligarii pârâtului sa pastreze o distanta minima de 100 m fata de persoana reclamantei, interzicerea oricarui contact cu aceasta, evacuarea pârâtului din locuinta comuna si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca se afla în proces de divort cu pârâtul, iar la data de 03.05.2016 pârâtul a provocat un scandal, devenind violent fizic si verbal. De asemenea s-a aratat ca la data de 16.05.2016 pârâtul a venit la orele de dans al fetitei minorei cu scopul de a o sicana si jigni, iar la data de 06.05.2016 s-a prezentat la scoala cu scopul de a denigra pe reclamanta în fata învatatoarei. S-a mai aratat ca reclamanta a formulat plângere penala, fiindu-i teama pentru integritatea sa corporala. 

Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozitiile Legii 217/2003 modificata.

Pârâta s-a prezentat în fata instantei si a depus întâmpinare, prin care a aratat ca a parasit voluntar imobilul înca din data de 04.05.2016. De asemenea a aratat ca acesta nu a adresat injurii sau amenintari, nici nu a exercitat acte de violenta, reclamanta exagerând în manifestarile sale, în ideea de a provoca un scandal.

În probatiune, instanta a încuviintat proba cu înscrisuri, interogatoriul partilor, proba testimoniala cu martorii R.P. si Z.E., precum si mijlocele materiale de proba înregistrare pe suport CD si stick.

Analizând probele administrate, instanta constata ca partile sunt soti, membri de familie în acceptiunea art.5 din lege, situatie în raport de care sunt aplicabile dispozitiile legale invocate, respectiv Legea 217/2003 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea 25/2012.

 Potrivit art.26 din Legea nr.217/2003, poate beneficia de un ordin de protectie persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei.

În speta, reclamanta a învederat ca viata si integritatea fizica a acesteia sunt puse în pericol de pârât, care are manifestari de violenta fizica si amenintari fata de aceasta.

În sustinerea cererii formulate a fost administrata proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimoniala si proba cu mijloacele materiale de proba constând în înregistrarea ambientala a discutiilor dintre parti, ulterior separatiei în fapt a sotilor.

Din recunoasterile partilor la proba cu interogatoriul, instanta retine ca acestea s-au separat în fapt, pârâtul fiind cel care a parasit locuinta comuna la data de 04.05.2016. De asemenea, instanta retine ca încuietoarea de la usa de intrare a fost schimbata ulterior de catre reclamanta.

Cu privire la incidentul din 03.05.2016, instanta retine ca relevante înregistrarile video efectuate de martorul R.P., tatal pârâtului, la acel eveniment, care se coroboreaza cu cele doua depozitii din cauza.

Din derularea evenimentelor instanta retine ca reclamanta prezenta la momentul respectiv un comportament nervos, fiind foarte agitata si proferând injurii si cuvinte indecente fata de pârât si tatal acestuia. Incidentul a avut loc în prezenta celor doi minori rezultati din casatoria partilor, o fetita în vârsta de 6 ani si un baiat în vârsta de 1an.

Pârâtul nu apare implicat în acest scandal, tatal pârâtului fiind cel care încerca sa o calmeze pe reclamanta, pe un ton decent si civilizat. Din afirmatiile partilor, instanta deduce ca reclamanta imputa pârâtului o relatie extraconjugala, care este si motivul introducerii cererii de divort, acest fapt fiind cel care a afectat-o vizibil emotional.

Starea afectiva a reclamantei apare ca fiind profund alterata, aceasta tipând dupa ajutor si apelând serviciile de urgenta, în timp de pârâtul si tatal acestuia se aflau la câtiva metri departare de reclamanta. De asemenea din cuvintele adresate reciproc rezulta ca tatal pârâtului a încercat sa aplaneze relatiile dintre parti, însa reactia reclamantei a fost una agresiva, aceasta fiind singura care a adresat cuvinte jignitoare dintre cei prezenti, obscene, chiar în fata copiilor.

Indiferent de motivul conflictului dintre soti, ceea ce transpare din probele administrate este trauma unor copii minori prinsi în razboiul orgoliilor si sentimentelor dintre parinti. Or, acest aspect constatat de instanta formeaza convingerea sa ca parintii nu pot face distinctia dintre relatiile personale dintre soti si relatia separata pe care o au cu copiii, precum si de imperativul de a veghea la respectarea interesului superior al minorului. Interesul minorului este consacrat la rang de principiu de C.civ. si Legea 272/2004, fiind confirmat de jurisprudenta, si acesta presupune ca minorul sa nu fie expus direct si implicat în conflictul dintre parinti, aceste evenimente fiind în masura sa afecteze în mod direct si iremediabil dezvoltarea psihica, emotionala si spirituala a copilului.

În cazul de fata, instanta constata ca reclamanta a manifestat a atitudine de nepasare la rugamintile insistente ale fetitei de 6 ani, când i-a cerut plângând sa nu mai tipe si sa înceteze.  Reactia reclamantei apare ca fiind mult exagerata fata de premisa de la care s-a plecat (existenta unei relatii extraconjugale a pârâtului), iar manifestarile provocatorii si agresive care îi apartin depasesc limita de protectie a minorilor prezenti, pe care reclamanta este datoare sa o respecte ea însasi si sa o impuna si celorlalti.

Instanta identifica elemente de abuz emotional asupra minorei Raluca, exercitate în cadrul familiei, iar pentru protejarea intereselor acesteia, apreciaza ca se impune urmarea unui program de consiliere si terapie în cadrul familie, cu implicarea ambilor parinti de catre organele abilitate în acest scop.

Instanta are în vedere în acest sens, ca desi minora a participat într-un cadru privat la o întâlnire cu un psiholog, din înregistrarile audio depuse de reclamanta rezulta ca mama nu doreste ca tatal sa fie implicat în aceasta consiliere, ci dimpotriva îl exclude, fapt care contravine interesului minorului.

De asemenea din înregistrarile audio depuse de reclamanta pe suport CD, instanta mai retine ca reclamanta îngradeste dreptul tatalui de a pastra legaturile personale, cu minorii, iar acest fapt îi afecteaza grav pe minori, acestia plângând atunci când tatal le spune ca urmeaza sa plece (prima parte a înregistrarii audio).

Sub acest aspect, instanta atrage atentia reclamantei asupra faptului ca împiedicarea legaturilor firesti dintre copii si parintele nerezident constituie un criteriu legal prevazut de Legea 272/2004 pentru stabilirea locuintei la celalalt parinte, astfel încât aceste manifestari nu numai ca afecteaza minorii, dar au si consecinte juridice clare.

Pe de alta parte, înregistrarile audio depuse de catre reclamanta, care au fost destinate sa probeze amenintarile pârâtului, mai releva si temperamentul relativ calm si asezat al pârâtului, tonul agresiv apartinând din nou sotiei reclamante. Din aceleasi înregistrari rezulta ca reclamanta obisnuieste sa solicite interventia organelor de politie pentru rezolvarea oricarei dispute contradictorii cu sotul.

De altfel, instanta retine ca acesta este modul în care reclamanta întelege sa-si gestioneze conflictele în familie, prin solicitarea interventiei autoritatilor statului. Reclamanta a înteles însa gresit rolul instantei si a organelor de politie, care trebuie sa intervina acolo unde într-adevar este nevoie în cazurile de violenta domestica si nu pentru calmarea temperamentelor colerice sau depresive. Nici instanta de judecata si nici institutia ordinului de protectie nu au fost instituite în scopul de a pedepsi sotii infideli, ci pentru a proteja valorile sociale ocrotite de lege atunci când exista un pericol real. Conflictele familiale exista în mod curent în cadrul familiei si depinde de soti modul cum îl gestioneaza, acest fapt nu înseamna interventia autoritatilor statului la orice cearta domestica.

Si evenimentul din data de 03.05.2016 a avut aceeasi natura, fiind mult exacerbat de reactiile reclamantei, însa alte indicii anterioare sau ulterioare acestui scandal nu exista, astfel încât sa se formeze convingerea instantei ca valori precum viata, sanatatea, integritatea sunt periclitate.

Legislatia speciala impune luarea unor masuri urgente pentru protejarea victimelor în fata unui pericol iminent si care poate produce prejudicii grave asupra vietii, sanatatii sau integritatii persoanei. Or, în cauza pericolul asupra valorilor importante protejate de lege nu a fost dovedit, iar temerea ca pârâtul va veni în locuinta comuna pentru a vedea copiii nu este justificata, câta vreme nu a existat nicio manifestarea de violenta asupra reclamantei.

Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca cererea este neîntemeiata si urmeaza a fi respinsa în consecinta.

Totodata, în temeiul art.187 alin.1 pct.1 lit.a C.proc.civ., instanta va aplica reclamantei amenda judiciara în valoare de 500 lei pentru introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice.

Analizarea bunei credin?e a par?ii reclamante în procesul civil este în caderea judecatorului, iar atitudinea procesuala a par?ii poate face obiectul analizei instan?ei, fara a aduce atingere dreptului invocat pe fond. Cu alte cuvinte, modul în care se respecta scopul pentru care o dispozi?ie legala a fost edictata intra în atributiile instan?ei de judecata, fara a fi afectat astfel accesul liber la justi?ie sau prezum?ia de nevinova?ie.

Din modul de formulare ?i de sus?inere a cererii introductive, instan?a re?ine ca cererea nu a avut drept scop protejarea vietii, sanatatii sau integritatii persoanei reclamantei, ci limitarea drepturilor tatalui de a avea legaturi personale cu minorii si evacuarea sa din locuinta comuna.

Or, potrivit art.12 C.proc.civ. „(1)Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se încalca drepturile procesuale ale altei parti.

(2)Partea care îsi exercita drepturile procesuale în mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare.

(3)De asemenea, partea care nu îsi îndeplineste cu buna-credinta obligatiile procesuale raspunde potrivit alin. (2).”

Formularea unei cereri de evacuare dupa doua saptamâni de la data la care pârâtul a parasit de buna-voie locuinta comuna este în mod vadit netemeinica, iar scopul reclamantei vizeaza alte aspecte decât ocrotirea relatiilor protejate de Legea 217/2003, respectiv afectarea relatiilor tata-copii si preconstituirea unor probe în procesul de divort si partaj (criteriul continuitatii în privinta locuintei minorilor sau criteriul folosintei actuale în materie de împarteala judiciara)

Sub acest aspect, instan?a apreciaza ca scopul formularii prezentei cereri este contrar scopului pentru care a fost edictata norma legala ?i în consecin?a exercitarea drepturilor procesuale s-a facut cu rea-credin?a.

Instanta, în temeiul dispozitiilor art.89 din Legea 272/2004 apreciaza necesara sesizarea directiei pentru asistenta sociala si protectia copilului pentru a efectua verificarile si a lua masurile ce se impun în cazul în care se releva indicii privind existenta abuzului emotional asupra minorei. În acest sens, instanta are în vedere înregistrarile video si audio depuse la dosarul cauzei ca mijloace materiale de proba, în care minora Raluca apare în mijlocul conflictului dintre parinti, comportamentul mamei reclamante fiind mult deviat de la normal si nejustificat, chiar si în ipoteza existentei unei relatii extraconjugale a sotului pârât. Reclamanta pare ca nu poate distinge între relatia cu copiii si relatia cu sotul pârât, desfasurând întregul scandal cu injurii si cuvinte obscene în prezenta minorilor si fara nicio reactie la rugamintea minorei de a înceta. Astfel cum a perceput instanta minora, aceasta apare traumatizata de conflictul dintre parinti, iar necesitatea constientizarii abuzului asupra minorei din partea parintilor si în special a mamei este imperioasa, acesta fiind motivul pentru care instanta va sesiza organele cu atributii speciale pentru efectuarea unei terapii în cadrul familiei pentru definirea locului si rolului copilului în cadrul familiei.

Potrivit art. 89 „(1)Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului, migratiei ilegale, rapirii, violentei, pornografiei prin internet, precum si a oricaror forme de violenta, indiferent de mediul în care acesta se afla: familie, institutii de învatamânt, medicale, de protectie, medii de cercetare a infractiunilor si de reabilitare/detentie, internet, mass-media, locuri de munca, medii sportive, comunitate etc.

(2)Orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza directia generala de asistenta sociala si protectia copilului din judetul/sectorul de domiciliu sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja împotriva oricaror forme de violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.

(3)Angajatii institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intra în contact cu copilul si au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligatia de a sesiza de urgenta directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.”

Pentru aceste motive, instanta va dispune efectuarea de cercetari în scopul evitarii producerii unui prejudiciu grav pentru dezvoltarea viitoare, emotionala si psihica a minorei.

Având în vedere ca pârâta a beneficiat, în baza art. 273 alin. 4 din Legea nr.217/2003 de avocat din oficiu, instanta va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a onorariului de 260 lei pentru avocatul din oficiu, ….-Corelativ, reclamanta fiind partea care a cazut în pretentii, urmeaza a fi obligata la plata catre stat a sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.