Prin rechizitoriul nr. 683/ P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B , judeţul G emis la data de 17.04.2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul D H pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal.
În fapt, s-a reţinut că învinuitul D H şi partea vătămată F M locuiesc în satul B , comuna B , judeţul G şi se cunosc de mult timp.
Conform Titlului de proprietate nr. 1543 – 18 din data de întocmit de Comisia Judeţeană G pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, învinuitul D H este moştenitorul defunctei M M. V , alături de alţi comoştenitori. Printre proprietăţile menţionate în acest titlu se numără şi terenul arabil din tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, cu suprafaţa de 9000 m2, de pe raza comunei B .
În anul 2007, învinuitul D H i-a vândut părţii vătămate F M o parte cu suprafaţa de 6 ari (600 m2) din terenul arabil aflat în tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, contra sumei de 200 lei. Vânzarea s-a perfectat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părţi şi intitulat Act de vânzare. În consecinţă, în primăvara aceluiaşi an, F M a plantat viţă-de-vie pe ternul cumpărat şi a continuat să muncească şi în anii următori respectiva suprafaţă ca un bun proprietar, făcând toate lucrările necesare întreţinerii culturii înfiinţate. Cultura de viţă-de-vie înfiinţată de F M conţinea un număr de 365 butuci, dispuşi pe 5 rânduri.
Datorită unor neînţelegeri dintre cei doi, care nu au nicio legătură cu vânzarea din anul 2007, în luna aprilie 2012, învinuitul D H a tăiat toţi cei 365 butuci de viţă-de-vie, de la nivelul solului, de pe suprafaţa de 6 ari pe care i-o vânduse părţii vătămate. Învinuitul a lăsat butucii în vie, fără a-i sustrage. F M a estimat valoarea pagubei la 1890 lei reprezentând munca oamenilor pe care i-a folosit la plantat, preţul butucilor cumpăraţi şi valoarea lucrărilor efectuate în cei patru ani în care a exploatat via.
Situaţia de fapt din rechizitoriu a fost reţinută cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procese verbale de cercetare la faţa locului din data de 24.02.2012 şi din data de 13.04.2013, Titlul de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Actul de vânzare încheiat în anul 2007 de învinuit şi de partea vătămată, declaraţiile martorului, declaraţiile învinuitului.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că nu înţelege să se prevaleze de diusp. Art.320/1 c.pr. pen astfel cum a fost modificat şi solicit probe cu martorii din rechizitoriu şi martorii Z P , S G şi H L .
Partea vătămată prezentă personal a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1890 lei reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruşi de inculpate şi a solicitat proba cu martorii m N , M V şi M T .
În cauză au fost audiaţi martorii din rechizitoriu şi martorii propuşi de inculpat şi partea vătămată.
În cauză au fost audiaţi martorii din rechizitoriu şi martorii propuşi de inculpat şi partea vătămată.
Analizând coroborat probele administrate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Dănilă Haralambie şi partea vătămată F M locuiesc în satul B , comuna B , judeţul Ga şi se cunosc de mult timp.
Conform Titlului de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Judeţeană Galaţi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, inculpatul D H este moştenitorul defunctei M M. V, alături de alţi comoştenitori. Printre proprietăţile menţionate în acest titlu se numără şi terenul arabil din tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, cu suprafaţa de 9000 m2, de pe raza comunei B.
În anul 2007, învinuitul D H i-a vândut părţii vătămate F M o parte cu suprafaţa de 6 ari (600 m2) din terenul arabil aflat în tarlaua (sola) 3, parcela 31/1, contra sumei de 200 lei. Vânzarea s-a perfectat printr-un înscris sub semnătură privată semnat de ambele părţi şi intitulat Act de vânzare. În consecinţă, în primăvara aceluiaşi an, F M a plantat viţă-de-vie pe ternul cumpărat şi a continuat să muncească şi în anii următori respectiva suprafaţă ca un bun proprietar, făcând toate lucrările necesare întreţinerii culturii înfiinţate. Cultura de viţă-de-vie înfiinţată de F M conţinea un număr de 365 butuci, dispuşi pe 5 rânduri.
Datorită unor neînţelegeri dintre cei doi, care nu au nicio legătură cu vânzarea din anul 2007, în luna aprilie 2012, învinuitul D H a tăiat toţi cei 365 butuci de viţă-de-vie, de la nivelul solului, de pe suprafaţa de 6 ari pe care i-o vânduse părţii vătămate. Învinuitul a lăsat butucii în vie, fără a-i sustrage. F M a estimat valoarea pagubei la 1890 lei reprezentând munca oamenilor pe care i-a folosit la plantat, preţul butucilor cumpăraţi şi valoarea lucrărilor efectuate în cei patru ani în care a exploatat via.
Situaţia de fapt din rechizitoriu a fost reţinută cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procese verbale de cercetare la faţa locului din data de 24.02.2012 şi din data de 13.04.2013, Titlul de proprietate nr. din data de 28.02.1995 întocmit de Comisia Judeţeană G pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Actul de vânzare încheiat în anul 2007 de învinuit şi de partea vătămată, declaraţiile martorului, declaraţiile învinuitului.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că nu înţelege să se prevaleze de diusp. Art.320/1 c.pr. pen astfel cum a fost modificat şi solicit probe cu martorii din rechizitoriu şi martorii Z P, S G şi H L.
Partea vătămată prezentă personal a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1890 lei reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruşi de inculpate şi a solicitat proba cu martorii m N, M V şi M T..
Din declaraţia martorilor audiaţi în cauză rezultă că inculpatul datorită unor neînţelegeri cu privire la o porţiune de teren pentru care a încheiat cu partea vătămată un înscris sub semnătură privată având ca obiect vânzarea terenului către partea vătămată a tăiat toţi butucii de vie pe care partea vătămată i-a plantat pe respectivul teren.
Declaraţia martorilor audiaţi în cauză la solicitarea părţilor are în vedere numai comportamentul părţilor în societate şi nu relevă aspect concrete referitoare la infracţiunea săvârşită.
De altfel inculpatul a recunoscut că a tăiat butucii de vie aparţinând părţii vătămate însă susţine că a fost provocat de partea vătămată deoarece nu i-a achitat preţul pe teren şi l-a ameninţat.
Faţă de probatoriile administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că partea vătămată a suferit un prejudiciu material prin distrugerea butucilor de vie de către inculpate..
În drept, fapta inculpatului D H de a tăia de la suprafaţa solului cei 365 butuci plantaţi pe suprafaţa de 6 ari a părţii vătămate F M, aflată pe raza comunei B, judeţul G, cauzând un prejudiciu de 1890 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) Cod penal .
Instanţa reţine că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârşit fapta sub formă de vinovăţie a intenţiei directe, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, relevante fiind în această privinţă declaraţiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în care a recunoscut că fiind ameninţat de partea vătămată a mers singur şi a tăiat butucii de vie pe care partea vătămată i-a plantat pe terenul în litigiu.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de dispoziţiile art. 52 şi 72 Cod penal, reţinând în acest sens următoarele: împrejurările precum şi modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, faptul că acesta deşi are antecedente penale, nu este recidivist.
Instanţa nu va coborî pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul prevăzut de lege, nereţinându-se circumstanţe atenuante, nici legale, nici judiciare, în considerarea faptului că nu se poate acorda prioritate circumstanţelor personale ale inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei.
Ca urmare, la dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege, instanţa va ţine cont de pericolul social concret al faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, , urmând a aplica acestuia pentru fapta care a prezentat pericol public, de a distruge prin tăiere un număr de 365 butuci de vie ce aparţinea părţii vătămate F M, cauzându-I acestuia un prejudiciu în valoare de 1890 lei, o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 63/1 Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii în cazul sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii.
Sub aspectul acţiunii civile, instanţa constată că partea vătămată F M s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1890 lei daune materiale reprezentând contravaloarea butucilor de vie distruşi de inculpat.
Având în vedere faptul că la dosarul cauzei au fost administrate probatorii din care rezultă că partea vătămată a plantat 365 butuci de vie care era pe rod, iar inculpatul i-a tăiat aducându-i în stare de neîntrebuinţare instanţa urmează să admită cererea şi să oblige inculpatul către partea vătămată la plata sumei de 1890 lei reprezentând daune materiale.
Cu privire la cererea părţii vătămate de acordare a sumei de 15000 lei daune morale instanţa urmează să respingă această cerere ca nefondată având în vedere că partea vătămată nu a făcut dovada leziunilor morale suferite.
În temeiul disp art.191 Cod procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 156 lei.
