Constata ca prin încheierea penala din 12.03.2010 a Judecatoriei Sibiu pronuntata în dosar penal nr. 3324/309/2010, în baza art. 3001 C.p.p. alin. 1 C.p.p. s-a constatat temeinicia si legalitatea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul BMM.
În baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. raportat la 160b alin. 3 C.p.p. a fost mentinuta masura arestarii preventive luata fata de inculpatul B. M. M., fiul lui ., nascut la data de . . în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Cristian, ., jud. Sibiu, posesor al C.I. . nr. ., C.N.P. ., ( mandat de arestare preventiva nr.. din 16.02.2010).
A fost respinsa cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura privind obligarea de a nu parasi localitatea, solicitata de inculpat prin aparator.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut în esenta ca prin referatul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu, s-a înregistrat la Judecatoria Sibiu dosar nr. 3324/306/2010 prin care a fost trimis în judecata inculpatul B. M. M. sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. c C.p. si alin. 21 lit. a C.p.. cu aplicarea art. alin. 2 C.p., constând în aceea ca în datele de 11.02.2010 si 13.02.2010 împreuna cu alte persoane neidentificate, pe timp de noapte si zi, în locuri publice prin amenintare cu exercitarea unor violente la adresa partilor vatamate B.H. N., A. E. I. si V. A. I., le-a sustras telefoanele mobile. A fost fixat termen de judecata la data de 31.03.2010, iar pentru verificarea masurii arestarii preventive a fost fixat termenul intermediar la data de 12.03.2010.
În ceea ce priveste masura arestarii preventive sau revocarea masurii arestarii preventive prima instanta, a considerat ca la acest moment se impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a ajunge la aceasta concluzia s-a avut în vedere faptul ca temeiul de drept care a dus la arestarea preventiva a inculpatului a fost cel de la litera f a art. 148 C.p.p., potrivit caruia pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pretins a fi comisa de inculpat ( în speta infractiunea de tâlharie) este închisoarea mai mare de 4 ani si ca exista probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pentru a putea dispune revocarea masurii arestarii preventive trebuie ca instanta sa constate, dupa cum o cer dispozitiile art. 139 alin. 2 C.p.p., ca temeiurile care au impus arestarea inculpatului au încetat sau a aparut temeiuri noi.
Instanta a constat ca temeiuri noi nu au aparut, dar nici cele vechi nu au încetat. În masura în care faptele ar fi probate si s-ar dovedi savârsirea lor cu vinovatie de catre inculpat, se impune a fi mentinuta masura arestarii preventive de vreme ce faptele dovedesc pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol pentru ordinea publica rezulta din modul de savârsire a faptelor, respectiv alegerea victimelor din rândul persoanelor extrem de vulnerabile, minori care se deplasau singuri pe strada, din amenintarea acestora cu savârsirea unor acte de violenta si nu în ultimul rând din frecventa savârsirii unor astfel de fapte, în conditiile în care acelasi inculpat stiind ca a fost trimis în judecata tot pentru savârsirea unor infractiunii de tâlharie în forma continuata savârsita în cursul lunii mai 2009 ( dosar 789/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu), si în ciuda acestui fapt, continua sa persiste în activitatea infractionala.
Aceste aspecte au creat convingerea instantei de fond ca, lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunostinta de fapta savârsita de acesta.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termen legal inculpatul B. M.M., care a fost prezentat în stare de arest si a fost asistat de aparator ales.
Inculpatul prin aparator a motivat calea de atac promovata prin aceea ca atitudinea sincera a inculpatului, care nu a încercat sa zadarniceasca aflarea adevarului si care este tânar, abia depasind vârsta majoratului, sunt elemente care ar putea conduce instanta la concluzia ca nu s-ar impune cercetarea în stare de arest a inculpatului, nefiind un pericol pentru ordinea publica.
Examinând hotarârea de fata prin prisma motivelor invocate în calea de atac si din oficiu se constata ca încheierea penala a instantei de fond este temeinica si legala, iar recursul este nefondat astfel ca el va fi respins conform art. 38515 lit. b C.p.p. pentru cele ce se vor arata în continuare.
Recursul priveste încheierea instantei de fond care la termenul de judecata din data de 12.03.2010, a constatat în baza art. 3001 alin. 1 C.p.p., legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul B.M.M..
În prezentul recurs, tribunalul retine ca sunt întrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit. f. C.p.p., în sensul ca din materialul probator administrat în cauza ( plângerile si declaratiile partilor vatamate ( f.11-14, 19-23, 20,24 dosar urmarire penala), procesele verbale încheiate cu ocazia efectuarii de catre partile vatamate a recunoasterilor dupa planse foto si din grup ( f. 30-56 d.u.p.), declaratia martorului ocular L. P.M. ( f. 63-69), declaratia martorului T. A. C., martor caruia partea vatamata B. H. N. i-a povestit ce s-a întâmplat si i-a vazut pe autori fugind de la locul faptei ( f.70-71 d.u.p.), declaratiile martorilor D. S. si G. S., martori asistenti cu ocazia recunoasterii din grup ( f. 72-74, 75 d.u.p.), declaratiile inculpatului), si exista indicii temeinice în sensul celor prev. de art. 681 C.p.p. din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis o fapta incriminata de legea penala, sanctionata cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si în continuare se justifica în mod rezonabil plasarea în arest preventiv a acestuia, respectiv mentinerea privarii de liberate, mentinere care nu înfrânge principiile prevederilor CEDO.
Astfel, potrivit practicii CEDO, detinutii continua sa se bucure de toate libertatile si drepturile fundamentale garantate de CEDO, cu exceptia dreptului la libertate, si prin urmare o detentie regulata intra în mod expres în câmpul de aplicare a art. 5 din Conventie.
Tribunalul considera ca si cerinta pericolului concret pentru ordinea publica este realizata în cauza, luând în considerare modalitatea concreta presupusa de savârsire a faptei, de împrejurarile agravante în care a fost savârsita fapta ( împreuna cu persoane neidentificate, pe timp de zi dar si pe timp de noapte), persoana inculpatului care desi este tânar, nu are un loc de munca, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a mai fost trimis în judecata tot pentru savârsirea unor infractiuni de tâlharie în forma continuata în cursul lunii mai 2009 ( dosar 789/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu.
Potrivit dispozitiilor art. 139 alin. 1 C.p.p. masura preventiva se înlocuieste cu alta masura preventiva când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Dupa cum s-a retinut mai sus, se apreciaza ca, la acest moment, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista, nu s-au modificat, si se mentin în continuare, inculpatul a recunoscut savârsirea infractiunii atât cu ocazia audierii în fata organelor de cercetare penala cât si în fata instantei de fond, iar lasarea sa în libertate prezinta în continuare pericol concret pentru ordinea publica, creând în rândul membrilor societatii un sentiment de teama, de neliniste, ca acesta ar mai putea comite alte infractiunii de acelasi gen.
Neexistând motive de nelegalitate care se poata fi luate în discutie de instanta din oficiu, si fata de faptul ca masura mentinerii arestarii preventive a fost facuta cu respectarea dispozitiilor legale, pentru considerentele de legalitate si oportunitate anterior expuse si fata de dispozitiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.M. M. si va mentine ca legala si temeinica hotarârea atacata.
Consecinta a respingerii recursului, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. M. M., fiul lui I. si M., nascut la data de ., în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Cristian. jud. Sibiu, posesor al C.I. . C.N.P., în prezent în Arestul I.P.J. Sibiu, împotriva încheierii penale din data de 12.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu în dosarul nr.3224/306/2010, pe care o mentine.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obliga recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica, azi 16.03.2010.
