Prin sentinţa penală nr. 1406/22.11.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 170/212/2013 s-a dispus în baza art. art. 18741 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 recunoaşterea hotărârii penale străine pronunţată de DARS d.d. la data de 28.08.2010, definitivă la data de 07.09.2010, privind pe numitul […], condamnat pentru conducerea unui autoturism fără vignetă, la plata sumei de 300 euro.
O copie de pe prezenta, la rămânerea definitivă, se comunică DARS d.d. – Slovenia şi Ministerului Justiţiei – Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală – Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că a fost obligat la plata unei amenzi de 300 euro, întrucât la data de 28.08.2010, în jurul orei 23,50, a fost depistat la frontiera de Obrezje într-un autoturism cu număr de înregistrare […] care nu avea vinietă valabilă, folosită în maniera prescrisă, săvârşind astfel o contravenţie astfel cum este definită la art. 77.a alin. 3 & 1 din Legea Drumurilor Publice (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Slovenia, nr. 33/2006, cu modificări).
Intimatul a solicitat instanţei să constate că nu sunt incidente în cauză cazurile prevăzute de art. 241 alin. 2 lit. „f” (i), în sensul că în cazul unei proceduri scrise, persoana nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac sau a dispoziţiilor art. 241 alin. 2 lit. „f” (ii) – nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că: – persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau persoana a specificat că nu contestă cauza., având în vedere că autorităţile slovene nu pot face dovada că intimatului i-au fost aduse la cunoştinţă verbal sau în formă scrisă solicitarea de a plăti amenda de 300 de euro sau posibilitatea de contestare a acesteia, neexistând nici o dovadă în acest sens.
S-a invocat, de asemenea, vătămarea intereselor legitime ale unui cetăţean român, prin înscrierea şi prelucrarea datelor acestuia în sistemele informatice ale Ministerului Justiţiei fără a i se garanta acestuia dreptul de a se opune unei astfel de proceduri pe cale administrativă sau contencioasă. Totodată, s-a invocat încălcarea, de către autorităţile slovene a art. 6 paragraful 3 lit. „a” din CEDO care statuează că ”persoana trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa”
Mai mult decât atât, s-a considerat că sesizarea organelor competente române a fost nelegală din moment ce nu există o declaraţie a intimatului de recunoaştere a săvârşirii vreunei abateri la regimul rutier pe teritoriul statului sloven.
Verificând actele dosarului, instanţa a constatat că aspectele invocate de apărătorul intimatului nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată de DARS d.d. la data de 28.08.2010, definitivă la data de 07.09.2010, poate produce efecte juridice în România; nu s-a pronunţat o hotărâre în România sau în alt stat pentru aceeaşi faptă împotriva numitului […]; executarea hotărârii nu este prescrisă conform legii române; hotărârea nu se referă la fapte care să fie considerate de către legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României şi nici la fapte comise în afara teritoriului statului emitent şi pentru care legea română să nu permită urmărirea acelei infracţiuni atunci când a fost comisă în afara teritoriului României; nu există imunitate conform legii române; hotărârea a fost pronunţată faţă de numitul […] – născut la data de 12.10.1971 – care, conform legii române, răspunde pentru fapta cu privire la care s-a pronunţat hotărârea. De asemenea, aşa cum s-a menţionat anterior, conform certificatului înaintat de autorităţile slovene, […] a compărut personal în procedură.
Împotriva sentinţei penale nr. 1406/22.11.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 170/212/2013 a declarat recurs intimatul […], care a solicitat să se dispună respingerea cererii de recunoaştere şi executare a solicitării autorităţilor din Slovenia privind sancţiunea pecuniară de 300 euro, apreciind că nu s-au îndeplinit condiţiile privind procedura de comunicare către petent a hotărârii autorităţilor slovene, nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.241 alin.2 lit. f din Legea nr. 302/2004.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată că recursul formulat este nefondat.
Prima instanţă a fost investită cu o cerere privind recunoaşterea şi executarea sancţiunii pecuniare în cuantum de 300 euro aplicată intimatului […] prin hotărârea pronunţată de DARS d.d. la data de 28.08.2010, definitivă la data de 07.09.2010, condamnat pentru conducerea unui autoturism fără vinietă pe teritoriul Sloveniei.
Intimatul […] a recunoscut că este persoana căreia i s-a aplicat sancţiunea pecuniară în cuantum de 300 euro prin hotărârea pronunţată de DARS d.d. la data de 28.08.2010, însă a invocat faptul că nu i s-a comunicat această hotărâre de către autorităţile slovene şi nu a fost informat despre dreptul său de a contesta măsura dispusă împotriva sa, iar autorităţile slovene nu au făcut dovada încunoştiinţării intimatului.
Curtea constată că, potrivit art. 240 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
În art. 241 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 se prevede că autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
Curtea constată că cererea de recunoaştere şi executare a sancţiunii pecuniare este însoţită de certificatul prevăzut în anexa nr. 3 din lege, aspect care nici nu a fost contestat de intimat.
În alineatul 2 al art. 241 sunt menţionate şi alte motive de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii, dintre acestea intimatul invocând incidenţa cazurilor prev. la litera f i şi ii, respectiv (i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau (ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent. Această reglementare era în vigoare la data pronunţării hotărârii recurate, care însă a suferit modificări prin Legea nr. 300/2013, dar care nu modifică aprecierea realizată de prima instanţă asupra neincidenţei acestor motive de refuz.
Dovedirea informării intimatului despre posibilitatea de a contesta cauza şi despre termenele de exercitare a căii de atac nu se realizează prin prezentarea de către autoritate a înscrisurilor care să ateste modalitatea în care a fost informat intimatul, ci prin menţiunile din cuprinsul certificatului prevăzut în anexa nr. 3 din lege, al cărui cuprins are menirea tocmai de a clarifica toate aspectele relevante în aprecierea îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii.
Din certificatul emis de autorităţile slovene rezultă că decizia de aplicare a sancţiunii pecuniare a fost aplicată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, cu privire la fapte care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor de drept şi s-a confirmat că persoana în cauză a avut posibilitatea judecării cauzei de o instanţă judecătorească cu competenţă specială în materie penală. Prin acelaşi certificat s-a confirmat că decizia este definitivă, cauza a făcut obiectul unei proceduri scrise, intimatul […] a participat personal în procedură şi a fost informat personal despre dreptul său de a contesta cauza şi de termenul unei asemenea căi de atac.
Se constată că menţiunile din certificatul emis de autorităţile slovene fac inaplicabile cazurile de refuz prev. de art. 241 alin. 2 lit. f pct. i şi ii din Legea nr. 302/2004.
Curtea constată că referirea intimatului la art. 13 pct. 5 din Legea nr. 5/2014 nu are incidenţă în cauză, întrucât această dispoziţie invocată reglementează procedura de informare de către autorităţile române a persoanelor care au încălcat normele de circulaţie pe teritoriul României, iar nu şi ipoteza încălcărilor normelor de circulaţie de către cetăţenii români pe teritoriul altor state.
De altfel, în art. 21 alin. 1 din Legea nr. 5/2014 se prevede că executarea sancţiunilor de natură financiară aplicate cetăţenilor români sau persoanelor cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală pe teritoriul României, care au bunuri ori o sursă de venit în acest stat, de către autorităţile competente din alte state membre se face în condiţiile dispoziţiilor prevăzute în titlul VII cap. II secţiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004.
Nu poate fi primită nici critica privind nelegala sesizare a autorităţilor judiciare române, ca urmare a lipsei unei declaraţii de recunoaştere a săvârşirii faptei de către intimat, o astfel de condiţie nefiind cuprinsă în Legea nr. 302/2004, care prevede posibilitatea autorităţii statului solicitant de a se sesiza direct autoritatea judiciară română, singura condiţie fiind de a se înainta certificatul prevăzut la anexa nr. 3 din lege, cerinţă realizată în cauză.
În concluzie, Curtea constată că prima instanţă a fost legal sesizată de autorităţile slovene, cererea a fost însoţită de certificatul prevăzut la anexa nr. 3 din lege, nu sunt incidente dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 302/2004 privind motivele de refuz a cererii de recunoaştere şi executare a sancţiunii pecuniare, motiv pentru care în mod întemeiat prima instanţă a recunoscut, în vederea executării, hotărârea străină de aplicare a sancţiunii pecuniare în cuantum de 300 euro, criticile intimatului nefiind întemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul […] împotriva sentinţei penale nr. 1406/22.11.2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 170/212/2013.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. intimatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
