reprezentând prime de vacanţă pentru perioada 2001-2008.
Instanţa a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune a reclamanţilor pentru
primele de concediu aferente intervalului 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2004 în
raport cu dispoziţiile art. 16 din Decretul 167/1958, Legii 168/1999, art. 283 lit.c
din Codul Muncii întrucât dreptul la a solicita sume cu titlu de salarii neachitate
sau alte prime ori indemnizaţii era supus unei prescripţii de 3 ani ce începea să
curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv momentul de la care erau
datorate primele de vacanţă.
Prevederile OUG 146/2007 nu pot fi reţinute motivat de faptul că acest act
normativ se referă la personalul din sectorul bugetar căruia i-a fost suspendat
dreptul privind plata primei de vacanţă ce decurgea din acte normative şi nu din
contracte colective de muncă.
Pentru intervalul următor s-a consemnat că drepturile de natură salarială pentru
munca prestată se determină diferit după cum personalul este didactic, ori
didactic auxiliar. În temeiul art. 50 alin. 12 din Lg. 128 /1997 personalul didactic
din învăţământ beneficiază şi de drepturile cu caracter salarial respectiv,
primele, indemnizaţiile şi adausurile la salariu stabilite în contractul colectiv de
muncă fără a se face distincţie dacă acesta este încheiat la nivel de ramură sau la
nivel naţional. Nu există în schimb o prevedere expresă de trimitere la
Contractul colectiv de muncă în ceea ce priveşte personalul didactic auxiliar.
Personalul contractual din cadrul unităţilor din învăţământ este salarizat în baza
OUG 24/2000 iar în acest act normativ,de asemenea, nu se face trimitere la
contractul colectiv de muncă încheiat aplicabil.
Nu există în cele trei acte normative -respectiv Legea 128/1997, Legea 130/1996
şi OUG 24/2000- nici o prevedere prin care să se arate în mod expres că se
cuvine personalului salarizat în baza acestor acte şi o primă de vacanţă în afară
de indemnizaţia de concediu.
În acest context pentru intervalul 2005-2008 părţile contractante MECT
respectiv federaţiile sindicale din învăţământ au stabilit prin art. 37 lit. g) din
Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură pentru anii 2003-2004
prelungit şi pentru anii 2005 -2006, respectiv prin Contractul colectiv de muncă
la nivel de ramură învăţământ aplicabil pentru anii 2007-2010, că personalului
din învăţământ trebuie să i se plătească o primă de vacanţă din venituri proprii în
condiţiile legii. S-a mai stabilit ca această primă să fie acordată odată cu
indemnizaţia de concediu.
Părţile contractante nu au lămurit în acest contract care ar trebui să fie
cuantumul primei de vacanţă şi nici ce înseamnă sintagma ” venituri proprii”.
De asemenea părţile nu au înţeles să explice în cuprinsul contractului încheiat ce
ar trebui să se înţeleagă prin sintagma “în condiţiile legii”.
În aceste condiţii tribunalul a constatat în mod neîndoielnic că doar pentru
personalul didactic din cadrul unităţilor şcolare există o dispoziţie legală expresă
prin care se acceptă acordarea unor prime, deci inclusiv acordarea primei de
vacanţă, iar pentru celălalt personal, respectiv didactic auxiliar şi personal
contractual în lipsa unor prevederi exprese s-a acceptat implicit de către părţile
contractante că nu se impune acordarea unei prime de vacanţă în lipsa
introducerii unui text legal care să stabilească acest lucru.
S-a mai reţinut că veniturile proprii sunt doar cele realizate de unităţile şcolare,
ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate şcolară în parte.
Aceste venituri proprii trebuie evidenţiate distinct în măsura în care există, iar
modul de constituire şi de cheltuire a acestor sume trebuie aprobat de către
Consiliul Local al unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază îşi are sediul
unitatea şcolară în cauză ceea ce face ca această instituţie să aibă calitate
procesual pasivă în cauză deoarece aprobă aceste bugete şi nu pentru că ar
trebui să asigure plata primelor din veniturile proprii.
Concluzia celor expuse în precedent a fost că doar personalul didactic din
învăţământ beneficiază de primă de vacanţă şi numai în măsura în care unitatea
şcolară la care activează a realizat venituri proprii îndestulătoare pentru
acoperirea sumelor necesare plăţii acestor drepturi.
În speţă verificându-se aceste bugete anuale tribunalul a observat că nu au fost
evidenţiate venituri proprii din care să poată fi plătite primele de vacanţă, nici ca
sumă ce urma a fi realizată în anul respectiv şi nici ca sumă reportată din anul
financiar trecut.
În lipsa unor sume îndestulătoare pentru plata primelor de vacanţă au fost
respinse pretenţiile reclamanţilor-personal didactic.
