INSTANŢA
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.06.2015, sub nr. ……., reclamantul ………. cu domiciliul procesual ales în ………, în contradictoriu cu pârâta ………. cu ultimul domiciliu cunoscut în ………, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, la data de 18.06.1994, înregistrată sub nr. ………, din data de 18.06.1994, la Primăria Municipiului ….., din culpa reclamantului, păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit prin încheierea căsătoriei, respectiv acela de ………
În motivarea cererii pe care a promovat-o, reclamantul a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu pârâta, la data de 18.06.1994, iar din această căsătorie a rezultat un copil, care în prezent este major.
A mai arătat reclamantul în continuarea motivării cererii sale, că, din luna martie 2011, părţile s-au despărţit în fapt, întrerupând orice relaţie de convieţuire, reclamantul mutându-se împreună cu părinţii săi, iar pârâta la părinţii acesteia.
Totodată, reclamantul s-a declarat de acord ca pârâta să poarte în continuare numele dobândit prin căsătorie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit c Cod civil, art. 379 alin 2 şi art. 383 Cod civil.
În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 lei.
Pârâta, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 06.11.2015 instanţa, în temeiul dispoziţiilor coroborate ale art. 254, 255 C.proc. civ. şi art. 258 C.proc.civ., a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 17.03.2016, instanţa a administrat proba testimonială, fiind audiat martorul …………, propusă de reclamant.
Examinând cererea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Părţile s-au căsătorit la data de 18.06.1994 şi din luna martie 2011 părţile s-au despărţit în fapt, întrerupând orice relaţie de convieţuire, reclamantul mutându-se împreună cu părinţii săi, iar pârâta la părinţii acesteia.
Potrivit art. 373 lit c. divorţul poate avea loc la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani.
Art. 935 alin.1 C.proc.civ. prevede că în cazul în care soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.
Probele administrate în cauză confirmă susţinerile reclamantului, martorul audiat în cauză arătând că părţile s-au despărţit în fapt în anul 2011, când pârâta a plecat la muncă în Italia, iar de atunci nu au mai reluat viaţa de familie.
Faţă de acordul reclamantului dat pentru păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit de aceasta în urma încheierii căsătoriei, instanţa va dispune ca pârâta să păstreze acest nume.
Cum în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţei instituite de art. 373 alin. 1 lit. c C.civ., instanţa va admite ca fondată cererea reclamantului şi pe cale de consecinţă va dispune desfacerea căsătoriei încheiată la data de 18.06.1994 şi înregistrată la aceeaşi dată sub nr. ………. la Primăria Municipiului ….., conform certificatului de căsătorie seria …… nr. ………, din culpa reclamantului, iar, faţă de acordul acestuia, pârâta va păstra numele dobândit prin încheierea căsătoriei, respectiv acela de ……….
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
