SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ
MATERIE: DREPT CIVIL
ACT DE LOTIZARE ÎNCHEIAT ÎNTRE COPROPRIETĂŢI ASUPRA UNUI TEREN. NESEMNAREA ACTULUI DE CĂTRE UN COPROPRIETAR NULITATE RELATIVĂ. NEAPLICAREA ÎN SPEŢĂ A DISPOZITIVULUI ART. 35. ALIN 2 C. FAMILIEI PRIVIND PREZUMŢIA MANDATULUI TACIT RECIPROC.
prin sentinţa civilă nr. 5735 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 805/271/2007, s-a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta B.D. în contradictoriu cu pârâţii MT, MI, TM şi BD, SC ”C” şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor, şi în consecinţă s-a constatat nulitatea relativă a actului intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991/17.11.2006 de B.N.P. D.I; s-a dispus anularea planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate înregistrat sub nr. 13103/29.09.2006 la O.N.C.G.C., desfiinţarea nr. cad. 4455 în suprafaţă de 127 mp., înscris în CFNDF nr. 11173 Oradea; s-a constatat nulitatea relativă a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5990/17.11.2006 în cadrul B.N.P. DI; s-a dispus Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor anularea tuturor înscrierilor efectuate în CFNDF nr. 11173 Oradea şi sistarea acestei coli; s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei, invocată de către pârâta S.C. „C” – S.R.L. Oradea cu privire primul capăt din petit şi în consecinţă s-a respins capătul de cerere prin care reclamanta solicită constatarea întinderii cotei părţi din dreptul de proprietate al pârâtei Manciu Ileana, ca fiind lipsit de interes; au fost obligaţi pârâţii Manciu Ileana, Manciu Daniela, Manciu Cristian şi SC C SRL în favoarea reclamantei, la plata sumei de 1.357 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15584 Oradea, asupra imobilului cu nr. top. 1004/1 reprezentând în natură casă colectivă compusă iniţial din două apartamente cu terenul în suprafaţă de 527 mp. în indiviziune, au avut calitatea de coproprietari pârâţii MD,MC (B 1, 2), al căror drept de proprietate exclusivă purta asupra apartamentului nr. 1 şi a cotei indivize de 333/527 mp. teren, precum şi numiţii SŞ şi SE (B 3, 4), al căror drept de proprietate exclusivă purta asupra apartamentului nr. 2 şi a cotei indivize de 194/527 mp. teren.
Aceştia din urmă au transmis, succesiv, dreptul lor de proprietate titularilor întabulaţi sub B 5-8, respectiv 11, suprafaţa de 123 mp. trecând în proprietatea Statului Român în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 58/1974, în timp ce suprafaţa de 71 mp. teren a făcut obiectul transmisiunii mortis causa.
Ulterior, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti şi a unei schiţe de defalcare, apartamentul nr. 2 se defalcă în apartamentele nr. 2 şi 3, apartamentului nr. 2 revenindu-i cota de 71/527 mp. teren, iar apartamentului nr. 3 cota de 123/527 mp. teren. Apoi, în baza unei schiţe de dezmembrare vizată la O.C.O.T. sub nr. 9077/1995, nr. top. 1004/1 se dezmembrează în nr. top. 1004/3 în suprafaţă de 463 mp. şi nr. top. 1004/4 în suprafaţă de 35 mp., acest din urmă imobil format în urma dezmembrării fiind transcris în C.F. nr. 68183 Oradea.
În prezent, asupra apartamentului nr. 3 precum şi a cotei de 123 mp. teren, sunt proprietari reclamanta şi pârâtul BD, terenul aferent construcţiei fiind dobândit în temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991, iar asupra apartamentului nr. 2 şi a terenului în suprafaţă de 71 mp. sunt proprietari pârâţii Trpkovici.
În acest context, între pârâţii MT, MI, TM şi BD, a intervenit actul juridic intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991 din 17.11.2006, prin care aceştia conveneau ca din cota de 333 mp. teren a familiei Manciu, să se dezlipească o suprafaţă de 127 mp., prin care să se formeze un număr cadastral nou format 4455 Oradea, în natură teren intravilan fără construcţii.
Printr-o clauză contractuală s-a stipulat că pe acest număr cadastral nou format se află un canal colector care deserveşte toate cele trei apartamente, iar pârâţii M se obligau să păstreze acest canal.
Ulterior încheierii actului de lotizare, pârâţii M au încheiat cu pârâta SC C SRL, reprezentată prin CM, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, cu privire la suprafaţa de 127 mp. desprinsă din vechiul nr. top. 1004/3, identificată cu nr. cad. 4455 Oradea.
Aceeaşi clauză contractuală referitoare la canalul colector se regăseşte şi în acest contract, noul proprietar obligându-se să păstreze destinaţia acestuia.
Referitor la excepţia lipsei interesului reclamantei în promovarea acţiunii, instanţa a reţinut, pornind de la definiţia interesului ca element esenţial al acţiunii civile, că nu poate fi pus sub îndoială interesul legitim, personal, născut şi actual al reclamantei referitor la capetele de cerere vizând anularea actului de lotizare, a planului de amplasament, a contractului de vânzare – cumpărare şi a încheierilor de întabulare, acestea având ca obiect un bun asupra căruia reclamanta are calitatea de coproprietar.
Cât priveşte primul capăt de cerere, având ca obiect să se constate că dreptul de proprietate al pârâţilor M asupra cotei de teren aferent curţii de locuit din Oradea, str. Nicolae Jiga, nr. 8 este de 269/463 mp. şi să se dispună cuvenitele rectificări în C.F. indiv. nr. 15585 Oradea, instanţa a reţinut că, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat rectificarea tuturor înscrierilor din C.F. colectivă nr. 15584 Oradea, deşi este evident că o astfel de rectificare se impune, cu atât mai mult cu cât diferenţa dintre înscrierile de carte funciară şi situaţia juridică reală a fost evidenţiată şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul SD, reclamanta nu are un interes personal să solicite doar rectificarea unei coli carte funciară în care nu are calitatea de proprietar tabular.
Revenind la fondul dedus judecăţii şi analizând actul juridic „Act de lotizare” contestat de reclamantă, instanţa de fond reţine că acesta este lovit de nulitate relativă pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul „Actului de lotizare” rezultă că la încheierea acestuia ar fi fost prezenţi între pârâţii MT, MI, TM şi BD, însă, potrivit răspunsurilor date de către fiecare dintre aceste părţi în cadrul interogatoriilor luate în cauză, prezenţa în faţa notarului public în vederea exprimării consimţământului s-a realizat în mod individual, în momente diferite. Iniţiativa încheierii actului a aparţinut pârâţilor M şi respectiv a reprezentantului pârâtei SC C SRL, numitul CM. Pârâţii BD, TM au mai menţionat, de asemenea, că înafara acelui act de lotizare nu li s-a prezentat nici un alt act – schiţă, plan de amplasament – şi nu li s-a adus la cunoştinţă consecinţa diminuării curţii comune.
Pârâţii M, atât cu ocazia interogatoriului, cât şi cu ocazia deplasării instanţei la faţa locului, potrivit procesului verbal încheiat la data de 9.10.2007, au manifestat convingerea fermă, dar, evident eronată, că parte din curtea comună celor trei apartamente, delimitată de restul curţii printr-un gard metalic şi din care s-a constituit, practic, nr. cad. 4455, este proprietatea lor exclusivă, convingere pe care au încercat să o inoculeze şi celorlalţi proprietari.
În realitate, însă, coproprietatea – stare care rezultă neîndoielnic din cuprinsul C.F. nr. 15584 Oradea, asupra imobilului cu nr. top. 1004/3, presupune că fiecare coproprietar are doar o cotă ideală, care se materializează doar cu ocazia sistării indiviziunii.
Ori, pentru a se putea realiza lotul cu nr. cad. 4455 conform planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006, era absolut necesar, ca, în prealabil, pârâţii Manciu să solicite sistarea indiviziunii cu privire la imobilul cu nr. top. 1004/3.
Prin urmare, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006 întocmit înainte ca pârâţii Manciu să devină proprietari exclusivi asupra cotei de 127 mp. este lovit de nulitate absolută, această sancţiune putând fi acoperită doar prin menţinerea actului de lotizare.
În realitate, prin „Actul de lotizare„ s-au comasat, practic ambele operaţiuni, ignorându-se lipsa consimţământului reclamantei B.D. şi al pârâtei TA, care aveau calitatea de coproprietare.
Prezumţia mandatului tacit reciproc prevăzută de art. 35 alin. 2 Codul familiei, de care încearcă a se prevala pârâta SC C SRL, în menţinerea actului juridic, nu este incidentă în cauză, actul juridic din speţă nefiind un act de administrare sau de conservare, ci un veritabil act de dispoziţie, practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind în acest sens, aceste acte fiind asimilate, datorită consecinţelor lor grave cu actele de înstrăinare a imobilelor, bunuri comune.
Această soluţie se justifică cu atât mai mult cu cât, în chiar aceeaşi zi, pârâţii M au transferat dreptul de proprietate asupra imobilului format prin dezmembrare, pârâtei SC C SRL, al cărui reprezentat nu a ascuns părţilor această intenţie a sa, astfel cum a declarat, prezent fiind la deplasarea instanţei la faţa locului.
Tocmai pentru acest considerent, nu poate fi reţinută buna credinţă a pârâtei SC C SRL, care prin reprezentantul său a cunoscut poziţia de opunere a reclamantei la încheierea actelor şi, pentru a evita o prezenţă incomodă la biroul notarial, a preferat să-l invite doar pe soţul codevălmaş, astfel că în temeiul principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis, prima instanţă a dispus şi anularea actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciind întemeiată în parte acţiunea reclamantei, a admis-o ca atare, constatând că sancţiunea ce intervine pentru încheierea actului de partaj în lipsa consimţământului expres al acesteia este nulitatea relativă totală a actului, iar în temeiul principiului rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis a dispus şi anularea actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, a planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate vizat de O.N.C.G.C. sub nr. 13103/29.09.2006, anularea tuturor înscrierilor efectuate în CFNDF nr. 11173 Oradea şi sistarea acestei coli.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanta B.D. şi pârâta SC C SRL.
Prin decizia civilă nr. 113 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 805/271/2007, s-au admis ca fondate apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 5735 din 25.09.2008 pronunţată de către Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a constatat că, cota de teren aferentă apartamentului nr. 1 proprietatea pârâţilor MT şi MI, este de 242/463 mp. şi s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în C.F. nr. 15584 Oradea; s-a respins cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5590/17.11.2006 în cadrul B.N.P. DI; pârâţii MT, MI, TM şi BD şi SC C SRL au fost obligaţi să plătească reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, în loc de 1.357 lei; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată în apel.
În motivarea deciziei, s-au reţinut următoarele considerente:
Actul de lotizare contestat este un veritabil act de dispoziţie, întrucât prin acesta o parte din coproprietarii imobilului dispun cu privire la terenul aferent imobilului asupra căruia poartă starea de coproprietate, în sensul diminuării acestuia prin constituirea unui număr cadastral nou, 4455, în favoarea unora dintre coproprietari, intimaţii pârâţi M, fără o prealabilă sistare a stării de indiviziune, în fapt această operaţiune, fără a fi menţionată în mod expres în cuprinsul actului, are loc prin constituirea acestui nou număr.
Ori, este cunoscut că împărţeala făcută în lipsa unui copărtaş este lovită de nulitate relativă, actul fiind încheiat în lipsa consimţământului reclamantei B.D. şi al pârâtei TA, care aveau calitatea de coproprietare, act care este, aşa cum în mod corect a constat şi primă instanţă, lovit de nulitate relativă.
Faptul că reclamanta ar fi fost de faţă la măsurătorile efectuate de către expertul TM pentru constituirea noului număr cadastral nu suplineşte lipsa consimţământului, care trebuia exprimat în faţa notarului public cu ocazia perfectării actului.
Chiar dacă actul de lotizare este lovit de nulitate relativă, actul juridic de dispoziţie cu privire la numărul cadastral nou constituit 4455, respectiv actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006, nu este lovit în mod automat de nulitate relativă, consolidarea sau desfiinţarea lui depinzând de rezultatul împărţelii.
Starea de indiviziune existentă între părţi nefiind sistată, există posibilitatea ca noul număr cadastral ce formează obiectul contractului de vânzare – cumpărare să cadă în lotul vânzătorilor în urma unei sistări de indiviziune valabile, astfel încât acest contract să se consolideze ulterior, până atunci el este afectat de o condiţie rezolutorie, fiind însă valabil între părţile contractante, însă inopozabil celorlalţi coproprietari, motiv pentru care tribunalul a respins cererea de constatare a nulităţii relative a acestuia.
Din raportul de expertiză tehnică efectuată în primă instanţă de către expertul SD, tribunalul a reţinut că suprafaţa de teren aferentă apartamentului intimaţilor MT, MI este de 242 /463 mp. şi nu de 333/527 mp., situaţia de carte funciară impunându-se a fi rectificată sub acest aspect, suprafaţa imobilului în litigiu, cu nr. top. 1004/3, este de 463 mp., iar prin luarea în considerare a suprafeţei construite a apartamentelor, aşa cum aceasta a fost înscrisă prin schiţa de defalcare nr. 7302/30.12.1967, cota parte de teren aferentă apartamentului nr. 1 este de 242 mp., a apartamentului nr. 2 este de 116 mp. şi a apartamentului nr. 3 de 105 mp.
Chiar dacă întreaga situaţie de carte funciară ar reclama rectificarea sub aspectul întinderii cotelor părţi de teren aferent şi celorlalte apartamente, respectiv apartamentele nr. 2 şi 3, rectificarea parţială este admisibilă întrucât reclamanta B.D. are un interes valabil în a solicita această rectificare chiar parţială, conferit de calitatea de coproprietară asupra terenului aferent imobilului.
Faţă de cele arătate, tribunalul, în baza art. 35 şi 36 din Legea nr. 7/1996 a constatat că cota de teren aferentă apartamentului nr. 1, proprietatea pârâţilor intimaţi MT şi MI, este de 242/463 părţi şi a dispus cuvenitele rectificări în C.F. nr. 15584 Oradea.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul a reţinut că în faţa primei instanţe reclamanta a avansat cheltuieli legate de timbrajul acţiunii, 71 lei prin chitanţele de la filele 19 şi 39 dosar, onorariu expert în sumă de 1.200 lei şi onorariu avocat în sumă de 1.300 lei, în total 2.571 lei, prima instanţă obligând însă pârâţii să plătească reclamantei suma de doar 1.357 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Acţiunea reclamantei fiind fondată în cea mai mare parte, mai puţin sub aspectul cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare – cumpărare, tribunalul a apreciat că cheltuielile de judecată vor trebui acordate aproape în întregime, incluzând cheltuielile legate de efectuarea expertizei, motiv pentru care în temeiul art. 274 cu referire la art. 276 Cod procedură civilă, a obligat în solidar pârâţii MT, MI, TM şi BD şi SC C SRL să plătească reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, în loc de 1.357 lei.
Faţă de cele arătate, tribunalul a admis ca fondate apelurile, potrivit dispozitivului deciziei pronunţate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen a declarat recurs reclamanta recurentă B.D., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului înaintat de intimata SC C SRL şi menţinerea sentinţei instanţei de fond şi cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5590/17.11.2006 de Biroul Notarului Public DI.
Solicită totodată modificarea hotărârii atacate şi în ceea ce priveşte compensarea cheltuielilor de judecată, urmând a fi obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată în apel, precum şi a celor ocazionate de recurs.
În motivarea recursului se arată că prin admiterea apelului declarat de intimata SC C SRL, instanţa de apel a dat mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât nu a fost sesizată cu vreun capăt de cerere prin care să se solicite a se constata că respectivul contract ar fi afectat de vreo condiţie; atâta timp cât s-au desfiinţat actele de lotizare şi documentaţia cadastrală care a stat la baza acestui act, nu mai putea fi menţinut actul subsecvent, acesta fiind lovit de nulitate.
Recurs a declarat şi intimata recurentă SC C SRL, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei de fond, în sensul respingerii în întregime a acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, atunci când a considerat că actul de lotizare autentificat sub nr. 5991/2006 reprezintă o veritabilă ieşire din indiviziune.
În realitate, prin actul mai sus amintit nu s-a procedat la sistarea indiviziunii cu privire la terenul aferent apartamentelor de locuit, ci proprietarii acestora şi-au declarat fiecare doar cotele lor părţi aferente apartamentelor, declarând totodată că sunt de acord ca, din cota de 333/463 părţi ce formează proprietatea pârâţilor M, să se formeze numărul cadastral 4455 în suprafaţă de 127 mp., nefiindu-le afectate celorlalţi proprietari cotele lor de proprietate asupra terenului.
Declaraţia era necesară la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor pentru înfiinţarea unei coli de carte funciară nedefinitivă privind parcela cadastrală 4455, prin urmare acest act este unul administrativ, din punctul de vedere al celorlalţi coproprietari B, respectiv T, care nu au făcut altceva decât să-şi conserve dreptul lor de proprietate.
Pe cale de consecinţă, actul de lotizare dedus judecăţii nu este un act de dispoziţie, ci unul de conservare, pentru încheierea căruia art. 35 alin. 2 din Codul familiei prevede că este necesar acordul numai unuia dintre soţi, prezumându-se că acesta are acordul tacit al celuilalt soţ.
Mai învederează că în raport de cele mai sus susţinute, reclamanta recurentă nu prezintă interes procesual legitim în a promova în justiţie o acţiune în rectificarea suprafeţei de teren cuvenite apartamentului nr. 1/C, proprietatea familiei M.
În fine, invocă nelegalitatea hotărârii atacate şi cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul că se impunea acordarea cheltuielilor de judecată numai în parte, faţă de împrejurarea că acţiunea şi apelul reclamantei au fost admise doar în parte.
În drept, invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu, înscris în C.F. nr. 15584 Oradea, cu nr. top. 1004/1, reprezintă în natură casă colectivă constituită iniţial din două apartamente şi 527 mp. teren, coproprietari fiind pârâţii MT şi MI asupra apartamentului nr. 1 şi cotei de 333/527 mp. teren, respectiv numiţii SŞ şi SE asupra apartamentului nr. 2 şi a cotei de 194/527 mp. teren.
Aceştia din urmă au transmis apoi succesiv dreptul lor de proprietate numiţilor SI, Si, KE (cota de 1/2 parte) cu titlu de vânzare – cumpărare, respectiv SG cu titlu de moştenire, cealaltă cotă de 1/2 parte.
Prin sentinţa civilă nr. 7059/1986 a Judecătoriei Oradea, apartamentul nr. 2 este defalcat în apartamentele nr. 2 şi 3, apartamentul nr. 2 împreună cu cota de 71/527 mp. teren, aflat în prezent în proprietatea pârâţilor T, iar apartamentul nr. 3 împreună cu cota de 123/527 mp. teren în proprietatea petenţilor B.D. şi BDL, ambele dobândite fiind cu titlu de vânzare – cumpărare.
Prin schiţa de dezmembrare vizată sub nr. 9077/1995, parcela topografică nr. 1004/1 este dezmembrată în două numere topografice noi, nr. top. 1004/3 în suprafaţă de 463 mp. şi nr. top. 1004/4 în suprafaţă de 35 mp.
Ulterior, între pârâţii MT, MI, TM şi BD s-a întocmit un act intitulat „Act de lotizare”, autentificat sub nr. 5991 din 17.11.2006, prin care aceştia au convenit ca din cota de 333 mp. teren a pârâţilor M să se dezlipească o suprafaţă de 127 mp. şi să se formeze un număr cadastral nou, 4455, în natură intravilan fără construcţii, stipulându-se totodată că pe această nouă parcelă se află un canal colector ce deserveşte toate cele trei apartamente.
În fine, această parcelă de teren a fost înstrăinată de pârâţii M pârâtei SC C SRL, prin contractul autentificat sub nr. 5990 din 17.11.2006.
Referitor la natura juridică a aşa numitului „Act de lotizare”, în mod corect au reţinut instanţele de fond şi apel că acesta este un veritabil act de partaj, câtă vreme suprafaţa ce face obiectul actului a fost individualizată prin formarea unei parcele cadastrale noi (4455), ulterior fiind înstrăinată pârâtei SC C SRL.
Procedura partajului poate fi realizată atât pe cale judiciară, cât şi prin înţelegere făcută în faţa notarului (cum este cazul în speţă), cu condiţia participării tuturor coindivizarilor, altfel împărţeala este nulă – prin raportare la dispoziţiile art. 707 Cod civil.
În cauză, lotizarea (împărţeala) s-a făcut fără consimţământul reclamantei B.D., respectiv TA, care aveau calitatea de coproprietare.
Dată fiind importanţa actului încheiat sub aspectul consecinţelor grave pe care le produce, în mod corect a apreciat instanţa de fond că în speţă nu operează prezumţia mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 35 alin. 2 Codul familiei, fiind necesar consimţământul expres al tuturor coproprietarilor.
Nulitatea relativă a actului de lotizare nu atrage însă automat şi nulitatea relativă a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5990/17.11.2006, oricare dintre coproprietari (în speţă pârâţii M) având posibilitatea să dispună de cota sa indiviză.
Consolidarea sau desfiinţarea contractului va depinde de rezultatul împărţelii, respectiv de împrejurarea dacă terenul ce face obiectul contractului – în amplasamentul din actul de lotizare şi planul de delimitare – va cădea în lotul pârâţilor vânzători.
Raportat la considerentele mai sus reţinute, în mod corect instanţa de apel a respins cererea e constatare a nulităţii contractului de vânzare – cumpărare.
Cu privire la acelaşi contract, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de recurenta reclamantă B.D., potrivit cărora instanţa de apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut; astfel, instanţa de apel s-a pronunţat exact în sensul celor invocate de apelantă, apreciind că valabilitatea contractului depinde de rezultatul împărţelii, ceea ce în termeni juridici înseamnă că respectivul contract este afectat de o condiţie rezolutorie.
Prin urmare, instanţa de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci exact ceea ce s-a cerut, dând doar o formă juridică solicitării apelantei.
Pe cale de consecinţă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta recurentă B.D.
În schimb, recursul promovat de pârâta recurentă SC C SRL este fondat cu privire la constatarea întinderii cotei părţi din dreptul de proprietate al pârâţilor MT şi MI.
Sub acest aspect, reclamanta nu justifică un interes personal în a solicita rectificarea numai a unei coli funciare, în care nu are calitatea de proprietar tabular.
Este adevărat că din probele administrate în cauză rezultă o neconcordanţă între înscrierile de carte funciară şi situaţia de fapt reală, însă aceasta trebuie clarificată de o manieră unitară, prin rectificarea tuturor înscrierilor din cartea funciară colectivă şi nu printr-o rectificare parţială, care să vizeze numai pe unul dintre coproprietari.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 şi 296 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC C SRL, a modificat în parte decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta B.D. şi înlăturării dispoziţiei privind constatarea cotei de teren aferentă apartamentului nr. 1 şi rectificării de carte funciară, precum şi a dispoziţiei privind obligarea la cheltuieli de judecată a pârâţilor.
A fost obligată apelanta B.D. la 700 lei cheltuieli parţiale de judecată în favoarea apelantei SC C SRL şi s-au menţinut restul dispoziţiilor din decizie.
S-a constatat totodată că recurenta SC C SRL nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs, nefiind indicat onorariul avocaţial.
Sursă primară decizia nr. 1921/18 decembrie e2009- R
Curtea de Apel Oradea
– secţia civilă mixtă –
