Evaziune fiscală (Infracţiunea de evaziune fiscala. Obligarea inculpatului la plata obligaţiilor fiscale accesorii).
Potrivit dispoziţiilor art. 120, art. 120^1 şi art. 1244^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sumele datorate cu titlu de creanţe fiscale dau naştere la obligaţii accesorii constând în dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere, astfel încât, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, principiu ce guvernează materia răspunderii civile, inculpatul trebuie obligat la plata acestor sume de la data scadenţei obligaţiei şi până la achitarea integrală a debitului principal.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 769/A din data de 25.05.2015, Dosar nr. 1642/116/2014)
Prin sentinţa penală nr.55 din 26.03.2015, pronunţată de Tribunalul Călăraşi – Secţia penală a fost respinsă cererea de achitare formulată de către inculpat şi în baza art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 al. 2 c.pen. 1969 şi a art. 5 al. 1 c.pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b c.pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 al. 1 c.pen., cu apl. art. 5 al. 1 c.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b c.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 861 şi 862 c.pen. 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, a pedepsei de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a şi b c.pen. pe o perioadă de 2ani pronunţată împotriva inculpatului, precum şi a pedepsei accesorii, în baza art. 71 al. ultim c.pen. 1969.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:
– a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi;
– b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
– c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
– d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 c.pen. 1969, a art. 86/5 şi asupra disp. art. 863 al ultim, teza a II-a c.pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere, la anularea suspendării sub supraveghere şi la consecinţele neîndeplinirii obligaţiilor menţionate în art. 863 al. 1 c.pen. 1969.
S-a făcut aplicarea art. 863 al. 2 c.pen. 1969, în sensul comunicării datelor prev. de art. 863 al. 1 lit. b, c şi d c.pen., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile, aşa cum a fost modificată, formulată de către parte civilă Ministerul Finanţelor Publice – ANAF – DGRFP Ploieşti – AJFP Călăraşi şi a fost obligat inculpatul, către această parte civilă, la plata sumei de 439.446 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA datorate şi neachitate.
A fost menţinut sechestrul asigurator asupra imobilului compus din 130 mp în acte şi 122 mp, suprafaţă măsurată, teren loc de casă, cu suprafaţa de 78,49 mp, situat în mun. C., str. L., nr. 25, jud. C., imobil înscris în cartea funciară, identificat cu nr. cadastral, imobil ca aparţine soţilor M.F. şi M.M., sechestru instituit prin ordonanţa din 31.07.2014, emisă în dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, până la achitarea sumei de 439.446 lei.
În baza art. 274 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 620 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 1.10.2014 şi înregistrat la instanţă la data de 3.10.2014, sub nr. 1642/116/2014, a fost trimis în judecată inc. M.F., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 al. 2 C.pen. 1969 şi cu ref. la art. 5 al. 1 c.pen.
În motivarea actului de inculpare s-a reţinut că, la data de 29.06.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, jud. Călăraşi, a fost sesizat prin plângere de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi, Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la faptul că societatea comercială “F & C” SRL Călăraşi – CUI 23950778 nu funcţionează la sediul social declarat şi, deşi a efectuat livrări de bunuri taxabile, nu a depus la organul fiscal teritorial declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, respectiv declaraţii privind impozitul pe profit şi deconturi privind taxa pe valoarea adăugată (plângere penală nr. 696/ 01.07.2011). Plângerea a fost înaintată pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, unde a fost înregistrată sub numărul 14/P/2012. De asemenea, la data de 30.01.2012, sub numărul 120245, Garda Financiară – Secţia Călăraşi a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi o plângere penală referitoare la faptul că societatea comercială “F & C” SRL Călăraşi – CUI 23950778 nu funcţionează la sediul social declarat şi nu a întocmit şi depus la organul fiscal competent declaraţiile şi deconturile privind impozitul pe profit şi TVA prevăzute de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, bugetul de stat fiind prejudiciat cu suma totală de 119.976 lei, din care TVA- 71.986 lei şi impozit pe profit- 47.990 lei. Plângerea a fost reunită sub numărul 14/P/2012.
În fapt să reţinut că inculpatul M.F., în calitate de administrator al S.C. „F & C” S.R.L. Călăraşi, în perioada 18.10.2010 – 17.02.2011, a emis un număr de 22 facturi de vânzări de mărfuri şi prestări servicii în valoare de 1.439.509,14 lei, constituind şi încasând TVA fără a declara veniturile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 578.801 lei, reprezentând impozit pe profit-230.321 lei şi TVA suplimentar-345.480 lei; de asemenea, nu a înregistrat în actele contabile veniturile rezultate din înstrăinarea stocului de marfă în valoare de 371.923 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 119.976 lei, reprezentând impozit pe profit-47.990 lei şi TVA suplimentar-71.986 lei.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângere penală ANAF Călăraşi, proces-verbal de inspecţie fiscală din data de 28.06.2011 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi, Activitatea de Inspecţie Fiscală, plângere penală Garda Financiară – Secţia Călăraşi, proces-verbal numărul 120244/30.01.2012 al Gărzii Financiare – Secţia Călăraşi, Notă de constatare Garda Financiară – Secţia Călăraşi, facturi fiscale, chitanţe, ordine de plată, declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare 390 Vies, invitaţie ANAF Călăraşi, extrase de cont, contract de cesiune de părţi sociale, procese-verbale de predare-primire active şi pasive ale societăţii, note unilaterale, note explicative, deconturi de TVA, registrul-jurnal, jurnale pentru cumpărări, contracte de vânzare-cumpărare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 30/2014 întocmit de specialiştii Antifraudă de pe lângă Tribunalul Călăraşi, contract de închiriere, extrase cont, adrese – relaţii Primăria mun. Călăraşi, adrese – relaţii OCPI Călăraşi, declaraţii martori – M.L. şi R.N., gestionar şi, respectiv preşedinte la S.C. „Cp” C.-V., jud. C., S.V. – noul administrator al societăţii în cauză, martori A.E., N.R., C.Ghe., declaraţie olograf făptuitor M.F., declaraţie suspect, declaraţie inculpat, proces-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului penal a rezultat că inculpatul M.F. a comis cu vinovăţie fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, respectiv „evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp. şi cu referire la art. 5 alin. 1 N.C.p.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 30 din 25.07.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor-structură a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – specialist antifraudă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi rezultă că venitul total sustras de la impozitare de către SC F & C SRL (nedeclarat şi neînregistrat conform facturilor emise de această societate către clienţii SC A F SRL, Societatea Agricolă R C-V SA, SC AP SRL, SC D PCorn SRL, SC A C SRL, în perioada octombrie 2010, februarie 2011) este de 1.439.509,14 lei, iar venitul nedeclarat şi neînregistrat aferent stocului de marfă lipsă (nejustificat fiscal) este de 299.973,73 lei. Venitul total sustras de la impozitare este de 1.739.446,87 lei, la care s-a calculat prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul M.F., în calitate de administrator al SC F & C SRL Călăraşi, prin săvârşirea unor fapte care se circumscriu celor precizate de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, respectiv: impozit pe profit datorat în sumă de 21.979 lei; TVA în sumă de 417.467 lei, prejudiciul total ridicându-se la suma de 439.446 lei. Se mai precizează în acelaşi raport că veniturile obţinute din vânzarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar, precum şi cele din vânzarea materialelor şi din prestarea de servicii către clienţii amintiţi mai sus nu au fost înregistrate şi declarate organelor fiscale de către SC F & C SRL şi nu au achitat impozitele si taxele astfel datorate.
Facturile emise de SC F & C SRL către societăţile arătate sunt ataşate la dosarul cauzei, martorii A.E., C.Ghe., N.R., N.P., B.P:D., administratori ai societăţilor beneficiare (partenerii de afaceri ai societăţii inculpatului) confirmând relaţiile comerciale dintre societăţile administrate de ei şi firma inculpatului.
De asemenea, existenţa relaţiilor comerciale este dovedită, pe lângă facturile fiscale, şi cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părţi, fişele de cont, notele contabile, notele de recepţie şi constatare de diferenţe, bonurile de consuni (care atestă introducerea în consuni şi incorporarea în sol a cantităţilor de azotat de amoniu achiziţionate de la societatea inculpatului), registre-jurnale pentru cumpărări, iar achitarea valorii mărfii înscrise în facturile fiscale este probată cu ordinele de plată şi chitanţele ataşate la dosarul cauzei, precum şi cu extrasele de cont ale societăţilor.
Toate societăţile au înscris în Deconturile de TVA achiziţiile efectuate de la SC F& C SRL, spre deosebire de societatea administrată de inculpat care nu a înregistrat în evidenţele contabile şi declarat la organul fiscal aceste livrări.
Din depoziţia inculpatului M.F. a rezultat că, din luna mai 2008 şi până la data de 09.02.2011, a fost unic asociat şi administrator al SC F & C SRL Călăraşi, ce avea ca principal obiect de activitate “Colectarea deşeurilor de plastic”, societatea având punct de lucru în comuna C.-V., sat C., jud. Călăraşi. La data de 09.02.2011, inculpatul a cesionat părţile sociale în favoarea martorului S.V., el rămânând doar asociat în firmă până la data de 23.02.2011, când s-a retras definitiv din societate. Inculpatul recunoaşte relaţiile comerciale cu societăţile în cauză, implicit livrarea mărfurilor (azotat de amoniu, achiziţionat intracomunitar din Republica Bulgaria) cu facturile fiscale ce au făcut obiectul inspecţiei fiscale, însă arată că, deşi impozitul pe profit şi TVA-ul stabilit de inspectorii fiscali ar fi trebuit declarat şi achitat de el, nu a făcut acest lucru, deoarece a avut o înţelegere cu S.V., care ar fi trebuit să vândă tot stocul de marfa în valoare de 371.922,78 lei, despre care susţine că i l-ar fi predat acestuia în baza unui proces-verbal şi cu banii încasaţi să achite aceste datorii. Inculpatul susţine că a predat toate documentele contabile ale societăţii, ştampila şi stocul de marfa (active şi pasive ale societăţii) martorului S.V., sens în care a fost încheiat la BNP P.D. din Călăraşi un proces-verbal de predare-primire la data de 23.02.2011. Inculpatul mai susţine că i-a predat martorului S.V. stocul de marfă în valoare de 371.923 lei, reprezentând materiale reciclabile din plastic aflate pe platforma din incinta punctului de lucru situat în imediata apropiere a unui magazin aparţinând SC C C-V, societate de la care închinase acest spaţiu. Mai arată inculpatul că era o cantitate de 250 tone de astfel de deşeuri materiale plastice reciclate, respective lădiţe din plastic, sticle, bidoane, deşeuri tâmplărie PVC, materiale pe care le presa cu o presă empirică, manuală, pe care o construise el; că marfa era strânsă în baloţi de 40-45 kg/balot (200 tone) sau în saci mari de rafie Big Bags- 50 tone, fiind peste 100 saci aşezaţi unii peste alţii, pe două rânduri, fără să-i cântărească efectiv, el doar apreciind că era această cantitate de 50 tone.
Inculpatul M.,F. nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lui, întrucât stocul de marfă în valoare de 371.923 Iei a fost predat noului administrator S.V., iar banii rezultaţi din tranzacţiile cu firmele amintite mai sus se regăseau în stocul de marfă.
Susţinerile inculpatului M.F. sunt contrazise de martorul S.V., persoană cu o situaţie materială precară şi cu o instruire şcolară redusă, care a acceptat să preia societatea inculpatului în schimbul sumei de 500 lei, după ce inculpatul 1-a asigurat că societatea sa nu are datorii la bugetul de stat. Martorul nu cunoaşte exact ce acte a semnat la Registrul Comerţului din Călăraşi, unde a fost transportat cu maşina de inculpat, mai ales că nu i s-a cerut decât să semneze, fără să i se explice exact ce constituie aceste documente şi fără să i se pună la dispoziţie de către inculpat vreun exemplar al documentelor semnate de el; că, deşi, în urma prezentării pe timpul anchetei a procesului-verbal de predare-primire a activelor şi pasivelor societăţii, a constatat că semnătura îi aparţine, nu cunoaşte conţinutul acestui document şi nici împrejurările în care 1-a semnat, martorul presupunând că au fost semnate printre multitudinea de acte semnate la ORC Călăraşi. Martorul precizează cu certitudine că nu a primit niciodată nici un document în legătură cu firma SC F & C SRL Călăraşi – evidenţă contabilă, corespondenţă, ştampilă, acte constituire/cesiune societate, că nu a desfăşurat niciodată activitate în numele societăţii şi că, deoarece de la momentul cesiunii/preluării părţilor sociale, nu a mai fost niciodată în municipiul Călăraşi sau jud. Călăraşi (el locuind într-o locuinţă socială pe raza mun. Medgidia, jud. Constanţa), nu a avut cum să ia cunoştinţă despre eventualele invitaţii emise de organele de inspecţie fiscală-DGFP şi Garda Financiară, Călăraşi. Martorul infirmă faptul că ar fi primit vreodată stocul de marfa de la inculpat, acesta arătând şi că nu a purtat niciodată vreo discuţie cu inculpatul referitoare la o marfa aflată la punctul de lucru din corn. C-V, jud. Călăraşi. Mai precizează că nu cunoaşte despre ce marfa este vorba şi nicidecum despre vreun punct de lucru al firmei. Totodată, martorul S.V. a mai declarat că nu a avut nici un amestec în activitatea infracţională a inculpatului M.F., pe care nu 1-a mai văzut de la momentul semnării documentelor la ORC Călăraşi.
Martorii M.L. şi R.N., gestionar şi, respectiv preşedinte la S.C. „C” Cuza-V, jud. Călăraşi au precizat că, după aprecierea lor, marfa pe care inculpatul o avea depozitată în ţarcul din imediata apropiere a magazinului C putea să umple maximum jumătatea unui tir, fiind vorba despre pet-uri nepresate aşezate în saci de plastic, despre care au constatat că au fost luate pe perioada weekendului, fără să cunoască în ce condiţii s-a desfăşurat această activitate. Ambii martori precizează că în urmă au găsit doar gunoi şi că cheia de la poarta ţarcului stătea la M.F., doar el deschizând această poartă. Mai precizează martorii că societatea nu avea vad comercial şi doar rareori veneau persoane care aduceau câte un sac cu pet-uri din plastic; că nu au văzut alte persoane care să fi venit în incinta punctului de lucru al societăţii F & C în afara inculpatului şi a persoanelor care aduceau deşeuri din material plastic.
Martora M.L. a apreciat că în ţarcul societăţii amintite, în suprafaţă de cea 50 mp, se aflau aprox 10-12 saci mari de rafie, plini cu pet-uri nepresate. De asemenea, martora a mai arătat că, deşi locuieşte la cea 400 m distanţă de magazinul arătat, nu a observat cine a venit să ia acei saci şi nici nu a auzit discutându-se în sat despre aşa ceva.
În faza procesuală a judecării în camera preliminară inculpatul, prin apărător, a solicitat să se ia act de modalitatea defectuoasă în care s-a dispus audierea martorului R.N., fără a i se cere să precizeze configuraţia curţii societăţii (din perspectiva existenţei deşeurilor din plastic) în perioada în care inculpatul era administratorul societăţii şi de lipsa de diligenţă pentru audierea martorului D.N., persoană-cheie în deplasarea la ORC şi la notariatul P.D. a inculpatului. De asemenea, s-a mai solicitat verificarea unor facturi şi contracte de prestări-servicii de telefonie mobilă şi reanalizarea unor probe administrate la urmărirea penală, cu consecinţe asupra modului de stabilire a vinovăţiei inculpatului.
Prin încheierea pronunţată la data de 11.11.2014, în procedura camerei preliminare, s-a dispus constatarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi s-au respins cererile şi excepţiile invocate de către inculpat, motivat de inexistenţa vreunui motiv de nelegalitate a îndeplinirii procedurilor la urmărirea penală, dubiile pretins existente în ceea ce priveşte configuraţia situaţiei de fapt deduse judecăţii urmând a fi înlăturate în faza de judecată, prin administrarea probatoriului ce se va solicita de către inculpat. S-a mai conchis în sensul că modalitatea de întocmire a rechizitoriului, în aplicarea art. 342 c.pr.pen., vizează doar analizarea şi aprecierea acelor elemente care pot să conducă, fără dubiu, la constatarea nulităţii actului sancţionator şi, implicit, a constatării nulităţii întregii faze procesuale de urmărire penală. Aspectele invocate în cererile inculpatului nu pot face obiectul analizei judecătorului de cameră preliminară, dat fiind că s-a pus problema schimbării încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, s-a solicitat înlăturarea unor depoziţii de martori şi s-a solicitat reanalizarea altor depoziţii de martori care nu susţin inculparea, dar care pot să reconfigureze situaţia de fapt cercetată.
La data de 9.12.2014, în şedinţă publică, audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii deduse judecăţii şi că nu a cunoscut persoana căreia i-a cesionat societatea, acesta fiindu-i recomandat de un anume Jean din Prahova, cu care se afla în relaţii de natură comercială. Cesionarea s-a făcut din motive medicale, numitul S., noul administrator, primind toate documentele firmei, inclusiv stocul de marfă existent la momentul cesiunii, cu care se puteau achita datoriile firmei şi TVA-ul restant. Cesiunea fost o operaţiune juridică din care inculpatul nu a câştigat nimic, cu toate că, la momentul efectuării acesteia, la ORC, în prezenţa lui S. şi a lui C., s-a produs şi majorarea capitalului social, inculpatul rămânând în cadrul firmei în calitate de asociat, pentru că aşa a dorit C., până în februarie 2011, când S. a rămas administrator unic. Toate operaţiunile firmei din perioada oct. 2010 – febr. 2011 cu societăţile comerciale evidenţiate în rechizitoriu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale firmei SC F & C SRL.
La termenul de judecată din 21.01.2015 au fost audiaţi martorii N.P., N.R., R.N., B.P.D., A.E., care şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală şi care au arătat că facturile 4 şi 6/2010 au fost retrase de la plată pentru că nu fuseseră înregistrate în evidenţele contabile de către partenerul comercial, că nu se ştia că firma inculpatului se ocupa şi cu colectarea deşeurilor din plastic şi că nu s-au văzut vreo furgonetă sau alt vehicul care să încarce materiale plastice, cu toate că deşeurile au fost vizibile până în primăvara anului 2011. Activitatea societăţii inculpatului şi cea a martorilor B. şi A. a fost controlată de către organele statului, care nu au sesizat nereguli, relaţiile comerciale desfăşurându-se în condiţii normale, firma inculpatului bucurându-se de bonitate.
În şedinţa publică din 11.02.2015 au fost audiaţi martorii N.D. şi C. Ghe.. N. D. a arătat că i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule o perioadă de 4 luni, la data de 12.01.2011, că în luna februarie 2011 a fost rugat de inculpat, în calitate de vecin cu terenurile să-l transporte la Călăraşi, la ORC, pentru a se cesiona o societate. Martorul l-a însoţit pe inculpat, dar nu l-a urmat, efectiv, la ORC şi la notariatul P. D., văzând însă că, la întoarcere, nu mai avea decât câteva acte asupra sa din toată mapa cu care venise. Ghe. C. a declarat că activitatea firmei inculpatului şi cea a societăţii R Cuza V a fost legală, operaţiunile financiare înregistrate fiind conforme cu adevărul.
Martorul S. V. audiat la data de 24.02.2015, a precizat că-şi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, că s-a deplasat la Călăraşi, pentru preluarea firmei inculpatului, cu numiţii C. din M. şi cu D. din C V tot de la locul de muncă din M., acesta din urmă preluând martorul din M. cu un BMW înregistrat în Bulgaria. Tot D. era cel care îl contacta telefonic pe martor în vederea stabilirii întâlnirilor de la ORC şi notariat, unde intrau împreună, lăsându-l pe S. în autoturism, unde şi semna actele aduse de către D. şi unde acestea rămâneau efectiv, după semnare, deşi i-au fost solicitate expres de către martor, D. spunându-i că „nu are ce face cu ele”. Totodată, martorul a mai declarat că nu a fost niciodată la sediul firmei şi nici nu ştie unde se află şi că D. şi inculpatul se cunoşteau.
Tribunalul, analizând întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale, urmează a constata şi a reţine că inculpatul M. F., având reprezentarea faptului că societatea sa comercială are datorii la bugetul de stat şi, implicit, urma a fi desfăşurate controale financiare şi fiscale în acest sens, a căutat o persoană cu o instruire şcolară redusă, cu venituri mici, fără locuinţă, dornică de câştiguri rapide şi care să nu pună prea multe întrebări, căreia să îi cesioneze părţile sociale ale societăţii F & C, având grijă să o determine să semneze inclusiv procesele-verbale prin care această persoană recunoştea că a primit documentele contabile ale societăţii, arhiva societăţii, precum şi ştampila acesteia şi activele şi pasivele societăţii, deşi aceste predări – primiri nu au avut Ioc în realitate. Nemaiexistând aceste documente contabile şi, dat fiind faptul că firma nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat, după cesionare, aspect pe care inculpatul 1-a avut în vedere de Ia bun început, organele fiscale-D.G.F.P. Călăraşi, Garda Financiară Călăraşi au întâmpinat dificultăţi în desfăşurarea verificărilor financiare şi fiscale prin care să determine prejudiciul creat bugetului de stat.
Instanţa a constatat că, în drept, fapta inculpatului M. F. care, în calitate de administrator al S.C. „F & C” S.R.L. Călăraşi, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile aferente facturilor fiscale emise în favoarea SC A F SRL, Societatea A C-V SA, SC APt SRL, SC D P Com SRL, SC A C SRL, precum şi veniturile nedeclarate şi neînregistrate aferente stocului de marfa lipsă, în valoare totală de 1.739,446,86 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 439.446 lei, reprezentând TVA-417.467 lei şi impozit pe profit-21.979 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. 1, Ut. b din Legea nr. 241/ 2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP şi cu referire la art. 5 alin. 1 CP, texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat inculpatul.
Este adevărat că inculpatul a solicitat achitarea sa, având în vedere disp. art.17 al.2 raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.p., întrucât facturile emise de către SC F & C SRL către firmele contractante reţinute în dosar au fost înregistrate în evidenţa contabilă a firmei SC F & C SRL şi, ca atare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru evaziune fiscală, consideră că nu se poate reţine această infracţiune nici faţă de inculpatul M.F. şi nici faţă de firma SC F & C SRL din moment ce, pe perioada de desfăşurare a relaţiilor comerciale între SC F & C SRL şi celelalte firme, facturile erau emise, banii erau viraţi prin intermediul băncii şi facturile erau înregistrate în contabilitatea firmei SC F & C SRL.
Până la efectuarea unui control din partea ANAF-ului, inculpatul a cesionat o parte din activele firmei, după care a vândut cu totul firma către A.S..
Singura culpă în prezentul dosar o are A. S. şi, într-adevăr, datoriile sunt făcute de inculpat, prin neplată şi nu prin nedeclararea TVA-ului, pentru că facturile erau înregistrate în contabilitate.
Analizând, însă, susţinerile inculpatului, tribunalul a respins cererea de achitare, motivat de faptul că, pe de o parte, incriminarea inculpatului vizează perioada 18.10.2010 – 17.02.2011, când acesta a avut calitatea de administrator al SC F & C SRL Călăraşi şi a emis, în această perioadă, cele 22 de facturi. La 9.02.2011, într-adevăr, inculpatul a cesionat părţile sociale în favoarea martorului S.V., M.F., rămânând doar asociat până pe 23.02.2011, când s-a retras definitiv din societate, dar veniturile nedeclarate, neînregistrate, aferente stocului de marfă lipsă, vizează perioada când a fost administrator, vizează facturile emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale de către inculpat, în calitate de administrator, astfel că persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală este inculpatul. Acesta nu a fost în măsură să combată situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare, iar administrarea probei testimoniale în instanţă a relevat activitatea comercială a firmei din perioada în care inculpatul era administrator şi a configurat profilul criminogen al acestuia, atitudinea noului administrator al societăţii din momentul cesiunii părţilor sociale fiind edificatoare din perspectiva intenţiei directe cu care inculpatul a acţionat şi din perspectiva lipsei de discernământ a martorului S., care nu a semnat preluarea menţionatelor părţi sociale, fără să cunoască situaţia financiar-contabilă a firmei preluate.
Prin urmare, faţă de aceste considerente, tribunalul a menţinut încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpat, corelativă situaţiei de fapt configurate în ambele faze procesuale prin intermediul probei testimoniale şi a celei cu acte, întrucât nu s-a evidenţiat producerea prejudiciului în perioada de după preluarea firmei de către martorul S.V..
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere, pe lângă pericolul social concret al infracţiunii deduse judecăţii, pericol reprezentat atât de modalitatea concretă de săvârşire, cât şi de modul oneros de înstrăinare a părţilor sociale către martorul S., martor care nu a cunoscut situaţia reală a firmei. Este de menţionat şi faptul că, deşi a afirmat că motivul cesionării părţilor sociale a fost stare precară de sănătate a inculpatului acesta, în niciuna dintre fazele procesuale, nu a făcut dovezi în acest sens, pentru a proba necesitatea imperioasă de renunţare la societatea comercială pe care o administra şi despre care, nici un moment, nu a afirmat că nu îi aducea profit.
Pe de altă parte, tribunalul a mai reţinut şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi, faţă de considerentele expuse anterior, opinia instanţei este aceea că pedeapsa ce urmează a se pronunţa împotriva inculpatului trebuie să fie executată în baza dispoziţiilor art. 86′ – 86³ c.pen. 1969, întrucât această modalitate de executare realizează dublul scop al sancţiunii, respectiv cel punitiv şi cel educativ şi, pe de altă parte, conferă inculpatului posibilitatea achitării prejudiciului produs prin activitatea infracţională.
Din perspectiva modului de rezolvare a laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat şi reţinut că după trimiterea în judecată a inculpatului, ANAF – AJFP Călăraşi şi-a majorat câtimea pretenţiilor sale la suma de 651.683 lei, fără a se depune un mod de calcul şi fără a se explica diferenţa de prejudiciu, prejudiciul penal nefiind contestat – s-a contestat doar elementul vinovăţia din modul de configurare a infracţiunii deduse judecăţii. Este de remarcat că, acelaşi proces-verbal nr. 1612/28.06.2011, dresat de organele de inspecţie fiscală din cadrul DGFP Călăraşi şi care a stat la baza calculului sumei de 439.446 lei, comunicată la dosar tot de către ANAF, este prezentat, de către partea civilă menţionată, ca fiind temeiul majorării pretenţiilor, fără a se ataşa modul de calcul şi temeiul diferenţei existente. Prin urmare, inculpatul, în baza art. 19-20 c.pr.pen., urmează a fi obligat la plata către ANAF doar a sumei de 439.446 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Din perspectiva modului de recuperare a prejudiciului, tribunalul a menţinut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanţa din data de 31.07.2014 asupra imobilului compus din suprafaţa de 130 mp în acte şi 122 mp, suprafaţă măsurată, teren loc de casă, având suprafaţa construită de 78, 49 mp, totul situat în mun. Călăraşi, str. Libertăţii, nr. 25, jud. Călăraşi, imobil înscris în cartea funciară nr. 23875, identificat cu nr. cadastral 1562 UAT Călăraşi, conform încheierii nr. 25715/2010, imobil dobândit prin Contract de vânzare-cumpărare nr. 656/14.03.2002, încheiat între soţii M.C. si M.V. – vânzători şi soţii M.F. si M.M. – cumpărători.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Călăraşi care a solicitat admiterea apelului şi obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata restului de 212.237 lei şi penalităţile aferente, dobânzile şi majorările de întârziere, calculate de la data naşterii obligaţiei de plată şi până la achitarea integrală a debitului.
În motivele de apel depuse la dosar, apelanta a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a admis întreaga sumă de 651.683 lei, sumă ce a fost calculată de inspecţia fiscală şi evidenţiată în procesul-verbal nr.1612/28.06.2011, cu care s-a constituit parte civilă, instanţa de fond limitându-se la suma de 439.446 lei, calculată de inspectorii antifraudă.
Examinând apelul formulat în prezenta cauză de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Călăraşi, Curtea îl apreciază ca fiind în mod vădit întemeiat, urmând să îl admită pentru următoarele motive:
Raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângere penală ANAF Călăraşi, proces-verbal de inspecţie fiscală din data de 28.06.2011 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi, Activitatea de Inspecţie Fiscală, plângere penală Garda Financiară – Secţia Călăraşi, proces-verbal numărul 120244/30.01.2012 al Gărzii Financiare – Secţia Călăraşi, Notă de constatare Garda Financiară – Secţia Călăraşi, facturi fiscale, chitanţe, ordine de plată, declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare 390 Vies, invitaţie ANAF Călăraşi, extrase de cont, contract de cesiune de părţi sociale, procese-verbale de predare-primire active şi pasive ale societăţii, note unilaterale, note explicative, deconturi de TVA, registrul-jurnal, jurnale pentru cumpărări, contracte de vânzare-cumpărare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 30/2014 întocmit de specialiştii Antifraudă de pe lângă Tribunalul Călăraşi, contract de închiriere, extrase cont, adrese – relaţii Primăria mun. Călăraşi, adrese – relaţii OCPI Călăraşi, declaraţii martori – M.L. şi R.N., gestionar şi, respectiv preşedinte la S.C. „C” C jud. Călăraşi, S.V. – noul administrator al societăţii în cauză, martori A.E., N.R., C.Ghe., declaraţie olograf făptuitor M.F., declaraţie suspect, declaraţie inculpat, proces-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului penal a rezultat că inculpatul M.F. a comis cu vinovăţie fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, respectiv „evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp. şi cu referire la art. 5 alin. 1 N.C.p. , constând în faptul că inculpatul M.F., în calitate de administrator al S.C. „F & C” S.R.L. Călăraşi, în perioada 18.10.2010 – 17.02.2011, a emis un număr de 22 facturi de vânzări de mărfuri şi prestări servicii în valoare de 1.439.509,14 lei, constituind şi încasând TVA fără a declara veniturile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 578.801 lei, reprezentând impozit pe profit-230.321 lei şi TVA suplimentar-345.480 lei; de asemenea, nu a înregistrat în actele contabile veniturile rezultate din înstrăinarea stocului de marfă în valoare de 371.923 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 119.976 lei, reprezentând impozit pe profit-47.990 lei şi TVA suplimentar-71.986 lei.
Inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă (art. 19 al. 1 lit. a cod penal) întrucât ştia că societatea pe care o administra trebuie să plătească bugetului de stat taxele aferente veniturilor realizate din activităţile comerciale desfăşurate.
De altfel, în prezentul apel nu au fost formulate critici având ca obiect modalitatea de soluţionare a acţiunii penale.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 30 din 25.07.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor-structură a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – specialist antifraudă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi rezultă că venitul total sustras de la impozitare de către SC F& C SRL (nedeclarat şi neînregistrat conform facturilor emise de această societate către clienţii SC A Ft SRL, Societatea A R C-V SA, SC Arp Prest SRL, SC D P Corn SRL, SC A Corn SRL, în perioada octombrie 2010, februarie 2011) este de 1.439.509,14 lei, iar venitul nedeclarat şi neînregistrat aferent stocului de marfă lipsă (nejustificat fiscal) este de 299.973,73 lei. Venitul total sustras de la impozitare este de 1.739.446,87 lei, la care s-a calculat prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul M.F., în calitate de administrator al SC F & C SRL Călăraşi, prin săvârşirea unor fapte care se circumscriu celor precizate de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, respectiv: impozit pe profit datorat în sumă de 21.979 lei; TVA în sumă de 417.467 lei, prejudiciul total ridicându-se la suma de 439.446 lei.
Facturile emise de SC F & C SRL către societăţile arătate sunt ataşate la dosarul cauzei, martorii A.E., C.Ghe., N.R., N.P., B.P.D., administratori ai societăţilor beneficiare (partenerii de afaceri ai societăţii inculpatului) confirmând relaţiile comerciale dintre societăţile administrate de ei şi firma inculpatului.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a determinat prejudiciul din prezenta cauză, care nu se ridica la suma de 651.683 lei, sumă ce a fost calculată de inspecţia fiscală şi evidenţiată în procesul-verbal nr.1612/28.06.2011.
Cu toate acestea, Curtea va admite însă apelul părţii civile, deoarece, în cazul obligării inculpatului condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală la plata obligaţiilor fiscale accesorii până la achitarea efectivă a debitului, operează principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu ce guvernează materia răspunderii civile.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 120, art. 120^1 şi art. 1244^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sumele datorate cu titlu de creanţe fiscale dau naştere la obligaţii accesorii constând în dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere, astfel încât, în virtutea principiului mai sus-menţionat, se impune obligarea inculpatului la plata acestor sume de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la achitarea integrală a debitului principal.
Astfel, potrivit disp art 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal constau in:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.
Potrivit disp cuprinse în art. 119 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, cu denumirea marginală Dispozitii generale privind dobanzi si penalităţi de întârziere, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de întârziere. Nu se datorează dobânzi si penalitatea de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.
Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.
Potrivit disp. cuprinse în articolul 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu denumirea marginală Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale, prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligaţiilor de plata datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Având în vedere că în prezenta cauză prejudiciul a fost cauzat bugetului de stat, Curtea ia act că aceste obligaţii accesorii nu pot fi acordate în prezenta cauză: în raport cu cele ce preced, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală şi va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi şi va fi obligat inculpatul M.F. la plata către partea civilă a sumei de 439.446 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi prevăzute de legislaţia fiscală calculate de la data naşterii obligaţiei de plată şi până la achitarea integrală a debitului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului
