Prin sentinţa penală nr.104 din data de 18.05.2007 Judecătoria Gheorgheni a dispus ca în baza art.208 alin.1, 209 lit. a din Codul penal, cu aplic.art.74 lit. b şi art.76 lit. c Cod penal, condamnarea inculpaţilor B. A. şi B. L, la câte un an închisoare pe fiecare.În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani plus durata pedepsei, pentru ambii inculpaţi.Li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prev.art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.În baza art.10 lit. b ind.1, cu art.11 pct.2 lit. a Cod pr. penală a fost achitat inculpatul F. A. K, pentru faptele comise la 04.11.2005.În baza art. 18 cu art. 91 lit. c Cod penal i s-a aplicat numitului F. A. K. sancţiunea cu caracter administrativ de 500 lei amendă, s-a constatat că inculpaţii B. A. şi B. L. au reparat paguba prin plata sumei de 500 lei fiecare şi a fost obligat numitul F. A-K. să plătească părţii civile L. T. 400 lei despăgubiri civile. De asemenea, au mai fost obligaţi inculpaţii şi F. A-K. să plătească părţii vătămate câte 100 lei fiecare, cheltuieli de judecată.Au fost obligaţi inculpaţii şi F. A-K. să plătească statului câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare.Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:Societatea Comercială E. G. SRL Lăzarea, reprezentată prin administratorul L. T, a cumpărat material lemnos provenit din partida 1589 UA 186 A, care după exploatare a fost depozitat pe rampa de lângă drumul forestier R”, în zona KM 4 Gheorgheni. Majoritatea arborilor au fost transportaţi la uzina societăţii, iar o diferenţă de 53,86 mc a rămas pe rampă, care a fost sustrasă. Ulterior, în urma cercetărilor, s-a constatat că, inculpaţii B.L. şi B. A, s-a deplasat fiecare cu un atelaj la locul menţionat, de unde au încărcat din rampa de depozitare cca. 1 mc fiecare, pe care l-au transportat la domiciliu, unde la data de 17.11.2005 materialul a fost găsit de pădurarul L. L. Cu această ocazie s-a constatat că cei doi inculpaţi anterior au mai sustras material lemnos din aceiaşi rampă de depozitare.
La aceiaşi dată, inculpatul F. A. K, a transportat cu autoturismul marca Dacia Papuc, muncitori forestieri la solicitarea pădurarului L. L.La întoarcere inculpatul F. A. K. a încărcat o cantitate de 0,85 mc material lemnos, pe care l-a transportat la firma numitului M. C, oferindu-l spre vânzare, promiţând cumpărătorului că în cursul zilei următoare va aduce şi documentele de provenienţă şi transport.Prima instanţă a considerat că intenţia inculpatului F. A. K, care a promis cumpărătorului în mod public că va aduce documente de provenienţă şi de transport, nu a fost cea de însuşire a materialului lemnos. Judecătoria a considerat, de asemenea, că există suspiciuni că pădurarul L. L. a fost cel care i-a dat inculpatului materialul lemnos drept plată pentru transportul muncitorilor.La aprecierea lipsei de gravitate a faptei judecătoria a ţinut seama şi de valoarea mică a materialului lemnos pentru care martorul M. C. a plătit 50 lei.În ce-i priveşte pe inculpaţii B. A. şi B. L. judecătoria a reţinut ca circumstanţe atenuante cele prevăzute de art. 74 lit. b Cod penal, faptul că aceştia au reparat paguba prin plata contravalorii materialului sustras. De asemenea, având în vedere că nu au mai comis fapte penale, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni. În motivarea apelului s-a arătat în esenţă, că hotărârea pronunţată este nelegală pentru următoarele considerente:1. Judecătoria nu s-a pronunţat asupra infracţiunii de furt în forma continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. A. K. întrucât în partea introductivă a sentinţei penale nr. 104/18 mai 2007 a Judecătoriei Gheorgheni se menţionează pe rol judecarea cauzei… având ca obiect furtul calificat (art. 209 Cod penal)”;2. In cuprinsul sentinţei atacate judecătoria a menţionat în mod greşit că prin rechizitoriu inculpatul F. A. K. a fost trimis în judecată pentru furt calificat întrucât acesta a fost trimis pentru furt în forma continuată prevăzut de art. 208 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a Cod penal.3. Indicarea textului de lege în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului F. A. K. era greşită. Instanţa trebuia să dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală, art. 18/1 cu art. 91 lit. c Cod penal şi nu în baza art. 10 lit. b/1 cu art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, art. 18 cu art. 91 lit. c Cod penal.4. În considerente se arată că inculpatului F. A. K. i se va aplicat sancţiunea amenzii administrative de 50 lei, iar în dispozitiv i s-a aplicat amenda de 500 lei.5. Calea de atac indicată a fost recursul.6. Aplicarea art. 18/1 Cod penal faţă de inculpatul F. A. K. apare ca neîntemeiată întrucât fapta săvârşită de acesta este gravă. Inculpatul a sustras material lemnos în două rânduri în data de 4 noiembrie 2005 şi a cauzat un prejudiciu de 1.000 lei. Prima instanţă nu a ţinut seama nici de cazierul judiciar al inculpatului care a săvârşit fapte penale şi în timpul minorităţii.
Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.141/01.10.2007 a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni împotriva sentinţei penale nr.104/18.05.2007 a Judecătoriei Gheporgheni şi a dispus a rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei căi de atac.Pentru a adopta o asemenea soluţie, prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele aspecte:Omisiunile şi inexactităţile primei instanţe, deşi se regăsesc în actele procedurale astfel cum au fost descrise în apelul parchetului, nu ar constitui încălcări ale normelor de procedură apte să ducă la desfiinţarea sentinţei penale atacate. Omisiunile şi inexactităţile sunt inevitabile la întocmirea actelor procedurale, de aceea legea procedurală a distins între nulităţile absolute şi cele relative. Nu orice încălcare a normei de procedură duce la anularea actului. Cu excepţia nulităţilor prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, actele procedurale neregulat întocmite vor fi anulate numai în situaţia unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată.S-a constatat că prima instanţă s-a pronunţat asupra faptelor săvârşite de inculpatul F. A. K. în data de 4 noiembrie 2005 dispunând achitarea. Această dispoziţie a rezolvat acţiunea penală în înţelesul art. 345 Cod pr. penală. Menţionarea greşită din preambul, în sensul că obiectul cauzei îl constituie furtul calificat nu produce nici o vătămare. De altfel, menţiunea arătată figurează în partea introductivă a tuturor încheierilor de şedinţă fără ca reprezentantul parchetului, prezent la şedinţele de judecată, să formuleze vreo obiecţie.Menţiunile greşite din considerentele hotărârii în sensul că inculpatul F. A. K. ar fi fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt calificat în loc de furt simplu în forma continuată nu au produs vătămare, de vreme ce, din ansamblul considerentelor a rezultat cu claritate că prima instanţă a avut în vedere faptele inculpatului aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu.Indicarea greşită a textului, de lege care a stat la baza aplicării sancţiunii administrative ar fi o eroare materială. De asemenea, indicarea în considerente a valorii de 50 lei a amenzii este o eroare materială. Indicarea greşită a căii de atac nu ar constitui motiv pentru desfiinţarea hotărârii, pentru că niciuna dintre părţi şi nici parchetul nu a suferit vreo vătămare a drepturilor procesuale.
Tribunalul a constatat că împrejurările avute în vedere de prima instanţă pentru a face aplicarea art. 18/1 Cod penal faţă de inculpatul F. A. K. sunt întemeiate. Parchetul nu a arătat de ce consideră că aceste argumente nu sunt valide. A indicat, în schimb, alte considerente pentru care faptele ar trebui să fie considerate infracţiune, iar acestea ţin de valoarea pagubei produse şi de persoana inculpatului.Tribunalul a considerat că valoarea reală a pagubei este cea cu care inculpatul a reuşit să valorifice materialul lemnos, respectiv suma de 50 lei. Pe de altă parte, existenţa stării de recidivă nu ar împiedica incidenţa art. 18/1 Cod penal, în condiţiile concrete de săvârşire a faptei.Analizând hotărârea atacată sub toate aspectele, în limitele evoluării, tribunalul a constatat că este ferită de critici care să ducă la desfiinţarea ei şi rejudecarea fondului de către instanţa de apel sau de către prima instanţă.Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a înţeles să promoveze recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, solicitând ca, în urma admiterii acestei căi de atac să se dispună reformarea parţială a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză vis – a – vis de inculpatul F. A. K. şi rejudecându-se cauza să se dispună condamnarea acestuia conform acuzelor reţinute în actul de sesizare al instanţei. În calea de atac astfel exercitată s-a arătat că hotărârea judecătorească pronunţată este nelegală deoarece:Chestiunile invocate în apelul pachetului referitoare la încadrarea juridică a faptelor inculpatului F. A. K. cu cuantumul sancţiunii cu caracter administrativ aplicat de instanţa de fond, temeiul juridic al aplicării sancţiunii administrative, indicarea căii de atac, nu pot fi obiectul îndreptării unei erori materiale evidente, deoarece art.195 Cod pr. penală, precizează condiţiile în care se poate face, organele care pot face şi modalitatea în care se face.In ce priveşte săvârşirea celor două infracţiuni de furt calificat, la data de 4.11.2007 de inculpatul F.A.K, s-a arătat că din probele dosarului reiese fără posibilitate de dubiu că la acea dată inculpatul s-a deplasat la locul numit R” din Gheorgheni, cu autoturismul proprietate personală, şi a sustras material lemnos pe care l-a dus spre vânzare numitului M.C, primind suma de 500.000 lei ulterior. În aceeaşi zi a mai adus, din acelaşi loc, material lemnos pe care l-a predat tot lui M. C. De altfel inculpatul a şi recunoscut aceste fapte precizând că nu i-a predat cumpărătorului acte de provenienţă a materialului lemnos. Martorul L. L, pădurar la Ocolul Silvic Tulgheş şi zona Km.4 Gheorgheni a declarat că are cunoştinţă de cumpărarea materialului lemnos în zona R” de L.T. – administrator S.C. E. G. SRL Lăzarea. Acesta l-a anunţat telefonic la data de 04.11.2005, orele 14,30, că i s-a sustras material lemnos de pe rampă şi a afirmat că în urma cercetărilor s-a stabilit că o parte a materialului lemnos fusese sustras de B. L. şi B. A. şi o parte de inculpatul F. A.-K, care apoi le-a vândut lui M. C.
Inculpatul F. A- K. a revenit asupra declaraţiei sale de recunoaştere a faptelor, având drept explicaţie, că a fost ameninţat de L. L. – afirmaţie neconfirmată prin alte probe din dosar. Inculpatul a precizat în declaraţia dată în faţa instanţei că este de acord să achite paguba cauzată faţă de partea vătămată.În instanţă martorul L.L. a arătat că apărarea inculpatului F. A.K. în sensul că lemnele pe care i le-a transportat lui M.C, au fost primite drept recompensă pentru transportul unor muncitori, nu s-a susţinut deoarece inculpatul a transportat muncitorii în pădure în luna octombrie şi nu la data de 04.11.2005″. S-a arătat că deşi inculpatul are dreptul de a reveni asupra declaraţiei sale anterioare, dar negarea de către acesta a realităţii – declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptei date în cursul urmăririi penale, nu poate fi luată în considerare dacă s-au administrat în cursul procesului penal alte probe neîndoielnice de vinovăţie. (I.C.C.J.,d.p.392/19.01.2005).Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului F.A.K. frecvenţa în timp a infracţiunilor de furt calificat comise de acesta, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă de persoana inculpatului, conduita acestuia în cursul cercetărilor, respectiv a judecării cauzei – instanţa trebuia să ajungă la concluzia că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, atingerea adusă valorilor apărate de lege, nefiind de loc minimă.Ar fi şi inechitabil faţă de ceilalţi inculpaţi, care au comis fapte similare, nu au antecedente penale, au recunoscut faptele.In considerarea celor de mai sus, afirmaţia instanţei de apel în sensul că aspectele de nelegalitate semnalate, nu justifică vreo vătămare a drepturilor procesuale ale părţilor sau parchetului, nu au suport real.S-a mai arătat că în cauză devin incidente prevederile art.385 pct.9, 10, 14, 18 Cod pr. penală.Analizând recursul astfel declarat prin prisma disp.art.385/9 pct.9, 10, 18 Cod pr. penală se constată că acesta are caracter fondat, impunându-se a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Atât la prim grad jurisdicţional, cât şi la nivelul primei instanţe de control judiciar nu s-a avut în vedere faptul că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.A.K. acesta a fost deferit justiţiei sub acuza săvârşirii infracţiunii de furt în formă continuată, faptă incriminată de disp.art.208 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 şi a art.37 lit.a Cod penal. În urma analizării probatoriului cauzei instanţa de fond a apreciat că se impune achitarea acestui inculpat, fără ca în minuta ce s-a întocmit să se arate învinuirea de care este acesta absolvit, neindicându-se deci încadrarea juridică a acestuia. Se reţine şi că între minuta întocmită de judecătorul, investit, la prim grad jurisdicţional, cu soluţionarea cauzei şi dispozitivul sentinţei penale nr.104/18.05.2007 a Judecătoriei Gheorgheni există neconcordanţe, ce intră în sfera de incidenţă a disp.art.197 alin.2, 4 Cod pr.penală ( şi care îl vizează pe inculpatul F.A.K.), dispoziţiile art.18 Cod penal vizând o anumită instituţie, art.18/1 din acelaşi act normativ vizând altă instituţie.Evidentele scăpări” ivite la prim grad jurisdicţional se impuneau a fi sesizate de către instanţa de apel, în condiţiile în care disp.art.357 Cod pr.penală au fost vădit încălcate, fapt ce atrage în cauză incidenţa pct.9 şi 10 din art.385/9 Cod pr.penală. Se reţine, deci, că cele două hotărâri judecătoreşti anterior pronunţate în cauză sunt nelegale în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.A.K. şi că se impune reluarea cercetării judecătoreşti cu privire la acesta de la prim grad jurisdicţional, ocazie cu care readministrându-se probatoriul se va stabili dacă fapta pentru care acesta a fost deferit justiţiei există, dacă există vinovăţia inculpatului în cauză şi dacă se impune sau nu tragerea la răspundere penală a inculpatului, prin reţinerea corectă a circumstanţelor personale ale acestuia.Pe cale de consecinţă, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva deciziei penale nr.141/02.10.2007 a Tribunalului Harghita.
S-a casat decizia atacată şi s-a desfiinţat parţial sentinţa penală nr.104/18.05.2007 a Judecătoriei Gheorgheni şi sa trimis cauza spre rejudecare, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.A.K. la Judecătoria Gheorgheni.A menţinut restul dispoziţiilor din hotărârile atacate.Văzând şi disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
