Dosar nr. XXXX/193/2013 Recurs plângere contravenţională
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Şedinţa publică din xx.xx.xxxx
Completul compus din:
Preşedinte –
Judecător –
Judecător –
Grefier –
DECIZIA NR. XX
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta B. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr. XXXX/193/2013 având ca obiect plângere contravenţională.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă recurenta B. G. şi consilier juridic G. G. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviinţează, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta B. G. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul anulării procesului verbal de contravenţie CP nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.
Consilier juridic G. G. solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată în data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani, petenta B. G. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CP nr. XXXXXXX încheiat în data de xx.xx.xxxx, prin care a fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 420 lei pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/2006.
În motivare se arată de către petentă că la data de xx.xx.xxxx, în jurul orei 0850 se deplasa cu auto Renault Megane cu nr. de înmatriculare XX XX XXX din direcţia Botoşani spre Manoleşti pe DC 61, în condiţii de ceaţă şi polei, întâlnind un sector de drum alunecos, în care administratorii de drum nu au dat cu material antiderapant.
Mai arată petenta, că în condiţiile în care îi avea în autoturism pe copii săi, rula cu prudenţă cu o viteză sub 30 km/oră în treapta a doua de viteză, când imediat după o curbă dreapta în pantă, semnalizată prin indicator, a observat la o distanţă foarte mică, un accident între două autoturisme, 2 agenţi de poliţie pe mijlocul străzii, mulţi oameni atenţi la accidentele anterioare.
Precizează petenta că în timp ce executa virajul în curbă şi a redus viteza, pentru a evita impactul cu cei aflaţi la faţa locului, a acţionat ambreiajul şi frâna de picior pentru a opri autoturismul, însă din cauza poleiului a derapat pe carosabil, datorită căruia, fiind pantă în acea curbă, a alunecat uşor spre centrul drumului, lovind lateral spate auovehiculul cu nr. XX XX XXX, aflat pe celălalt sens de mers şi care fusese implicat anterior în accident.
Plângerea contravenţională nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-au anexat înscrisuri şi s-a cerut proba testimonială cu martorii propuşi de către petentă, B. V. şi B. A..
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal de contravenţie, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar fapta dovedită corespunzător.
În susţinerea acestei soluţii se arată că, în data de xx.xx.xxxx, agentul constatator îşi exercita atribuţiunile de serviciu pe DC61 din localitatea Manoleşti, jud. Botoşani, fiind prezent la faţa locului în urma producerii unui accident. În jurul orei 0845 a constatat direct faptul că petenta în timp ce conducea autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare cu nr. XX XX XXX, nu a adaptat viteza de deplasare pe un carosabil alunecos în curba deosebit de periculoasă, a pătruns pe contrasens şi s-a izbit de un autoturism implicat anterior într-un accident de circulaţie.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Prin sentinţa nr. XXXX din xx.xx.xxxx, Judecătoria Botoşani a admis în parte plângerea, a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismetului, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie seria CP nr. XXXXXXX încheiat în data de xx.xx.xxxx.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă reţine următoarea situaţie de fapt si de drept:
În data de xx.xx.xxxx, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. XXXXXXX încheiat în data de xx.xx.xxxx, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 420 lei pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/2006.
Pentru a aplica această sancţiune, s-a reţinut că în data de xx.xx.xxxx, agentul constatator îşi exercita atribuţiunile de serviciu pe DC61 din localitatea Manoleşti, jud. Botoşani, fiind prezent la faţa locului în urma producerii unui accident. În jurul orei 0845 a constatat direct faptul că petenta în timp ce conducea autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare cu nr. XX XX XXX, nu a adaptat viteza de deplasare pe un carosabil alunecos în curba deosebit de periculoasă, a pătruns pe contrasens şi s-a izbit de un autoturism implicat anterior într-un accident de circulaţie.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, instanţa de fond reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În privinţa temeiniciei actului contestat, prima instanţă reţine că agentul constatator, învestit cu atribute de autoritate publică, în limitele competenţei sale, poate încheia procese verbale exclusiv cu privire la fapte pe care le percepe personal, forţa juridică a procesului verbal, de act autentic, derivând tocmai din acest atribut.
În speţă este vorba despre o contravenţie constatată pe loc, prin propriile simţuri, de către agentul constatator, iar constatările personale ale agentului constatator cu privire la care nu se ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.
Petentul nu a făcut dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în procesul verbal de contravenţiei, astfel ca prezumţia conform căreia situaţia reţinută în procesul verbal corespunde realităţii nu a fost răsturnată.
Instanţa de fond a înlăturat proba cu declaraţiile celor doi martori, în temeiul art. 189 Cod procedură civilă, datorită relaţiilor de rudenie care există între petentă şi aceşti martori, ascultarea acestora fiind interzisă în lipsa acordului celeilalte părţi.
De asemenea, prima instanţă a respins proba cu înscrisurile constând în articolele din presa locală care nu reprezintă mijloace de probă recunoscute de lege, tocmai datorită caracterul lor de opinie publică subiectivă.
Totuşi potrivit întregului ansamblu de material probator administrat în cauză, instanţa de fond a ţinut cont de acesta la individualizarea sancţiunii aplicate ca urmare a constatării contravenţiei.
Aşadar, prima instanţă reţine că probele existente la dosar constituie motive suficiente pentru a constata vinovăţia petentei şi a conchide că procesul-verbal îndeplineşte condiţia de temeinicie, însă că nu s-a dovedit că fapta imputată a avut amploarea descrisă în procesul verbal pentru a justifica aplicarea sancţiunii pecuniare.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Faţă de aceste împrejurări, examinând sancţiunea aplicată petentului prin prisma criteriilor instituite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa de fond apreciază că fapta săvârşită de contravenient şi prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 prezintă un grad de pericol social redus, nu au produs urmări grave, iar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment corespunde cel mai bine faptelor săvârşite.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. 2, prima instanţă a admis în parte plângerea şi a înlocuit cu avertisment sancţiunea de 420 lei amendă aplicată petentei prin procesul verbal.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs recurenta B. G., întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, solicitând admiterea plângerii şi anularea procesului – verbal de constatare a contravenţiei.
În motivare recurenta a arătat că instanţa de fond a trecut foarte uşor peste motivele pentru care a contestat procesul – verbal de contravenţie, trăgând concluzii care se contrazic. Astfel, instanţa a considerat că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, înlocuind amenda cu avertismentul, însă a menţinut sancţiunea care se aplică în cazul unei faptei cu pericol social crescut, reţinerea permisului de conducere în vedere suspendării pe o perioadă de 60 de zile.
Că, instanţa în mod eronat nu a luat în considere declaraţiile martorilor, pe motivul lipsei acordului intimatei, însă acordul a fost exprimat verbal la primul termen de judecată, când instanţa a admis proba cu martorii propuşi, arătându-se că B. V. este soacra sa.
Că a condus preventiv, cu viteză foarte redusă, sub 30 Km/h, frânând progresiv pe sectorul respectiv de drum, întrucât erau condiţii de iarnă, erau curbe şi fiul său are rău de maşină.
Recurenta a mai menţionat că aflându-se în stare de necesitate, în intenţia de a salva integritatea corporală şi vieţile celor aflaţi în stradă, pe sensul său de mers, a acţionat ambreiajul şi frâna de picior pentru a oprit maşina, însă din cauza poleiului a derapat uşor pe carosabil, pătrunzând pe contrasens cu partea din spate a maşinii, fără intenţie, ca urmare a derapajului.
Recurenta a mai apreciat că dacă locul accidentului ar fi fost semnalizat corespunzător de către echipajul de poliţie ar fi oprit din timp maşina, fără a fi nevoită să frâneze pentru a evita persoanele din calea sa, iar dacă administratorul de drum ar fi împrăştiat material antiderapant (conform art. 121 lit. a şi 5 al. 1 din OUG 195/2002) nu ar fi derapat atunci când a frânat, frânarea fiind unica soluţie de evitare a accidentării persoanelor aflate pe carosabil.
Deşi legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin reprezentantul în instanţă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
Recursul formulat, care se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., este fondat pentru următoarele motive:
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanţa competentă să soluţioneze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta – petentă nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei pentru care a fost sancţionată, care, faţă de descrierea faptei din procesul-verbal şi de prevederile legale aplicabile, se încadrează în disp. art. art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 123 lit. e din H.G. nr. 1391/2006, şi nu în cele ale art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/2006.
Deşi în speţă situaţia de fapt reţinută în conţinutul procesului verbal de contravenţie este rezultatul constatării directe a agentului constatator, prezumţia de temeinicie a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost infirmată de martorele B. V. şi B. A., ale căror declaraţii nu pot fi înlăturate, deoarece a existat consimţământul tacit al intimatului la audierea lor, conform art. 189 alin. 2 Cod proc. civ., reprezentantul său în instanţă neopunându-se la audiere.
Astfel, martorele au declarat că recurenta – petentă a circulat cu viteză redusă, şi că, din cauze poleiului şi a terenului accidentat, în momentul frânării la ajungerea în locul în care se aflau deja alte maşini ce fuseseră implicate într-un accident, maşina a derapat şi a pătruns pe celălalt sens. De asemenea au mai arătat că locul accidentului nu era semnalizat, şi că nici material antiderapant nu fusese împrăştiat pe carosabil.
Ca urmare, lipseşte vinovăţia recurentei-petente în săvârşirea contravenţiei, nefiind în intenţia sau previziunea sa intrarea pe sensul opus de circulaţie, iar necesitatea frânării şi consecinţele acesteia neputând fi prevăzute.
Mai mult, se constată că nici latura obiectivă a contravenţiei nu este dată în speţă, de vreme ce potrivit art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, or în cauză depăşirea vitezei de 30 km/h prevăzută de lege nu a fost constatată cu un astfel de mijloc.
Ca urmare, se reţine că nu poate fi atrasă răspunderea contravenţională a recurentei.
Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. XXXX /xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, şi va modifica sentinţa recurată, în sensul că va admite plângerea contravenţională şi va şi anula procesul verbal seria CP nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de recurenta B. G., cu domiciliul în mun. Botoşani, str. X, nr. Y, bl. Z, ap. T, jud. Botoşani în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, cu sediul în mun. Botoşani, b-dul Mihai Eminescu, nr. 57, jud. Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. XXXX /xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge ca admite plângerea contravenţională şi anulează procesul verbal seria CP nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.
Preşedinte, Judecători, Grefier,
