Prin sentinţa civilă nr.590/2010 a Judecătoriei Avrig, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantului S. N., în ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul Statul Român prin reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu.
S-a constatat vacantă succesiunea după defunctul S. I. şi s-a constata că masa succesorală după acesta se compune din imobilul înscris în CF 952 nr. top 2979 fânaţ de 972 mp.
S-a constatat că, tatăl reclamantului a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra imobilului din CF 952 şi s-a dispus întabularea pe numele defunctului S. N.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că S. N. a solicitat constatarea vacanţei succesorale după defunctul S. I, a masei succesorale a acestuia, constând din imobilul înscris în CF 952 nr. top 2979 şi tatăl său, a dobândit, prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra imobilului în baza prev. art. 1846, 1847, 1849, 1860 C. civil şi întabularea în CF.
Pârâtul Statul Român, a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii şi constatarea vacanţei succesorale cu întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa.
Reţinând că proprietarul imobilului din CF 952, nr. top 2979 este S. I, instanţa de fond a apreciat că, faţă de data întabulării acestuia, anul 1892, este decedat, astfel că, s-a făcut aplicarea preved. art. 477, 652 şi 680 C. civil şi s-a constatat vacanţa succesorală după defunctul proprietar tabular S. I.
Faţă de petitele testimoniale administrate, s-a făcut aplicarea preved. art. 1846 C. civil şi s-a constatat că antecesorul reclamantului a dobândit, prin uzucapiune, imobilul în litigiu.
În ce priveşte cererea reconvenţională, s-a apreciat că reclamantul S. N. nu este subiect pasiv, neavând nici o calitate în raportul juridic succesoral, motiv pentru care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului reconvenţional S., faţă de cererea reconvenţională. Nu s-a reţinut de către instanţa de fond, faptul că moştenirile vacante devin domeniu public conf. art. 477 C. civil şi art. 3 şi 25 din Legea nr.213/98, motiv pentru care, s-a respins cererea reconvenţională.
Împotriva sentinţei a declarat, în termen, recurs, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi întabularea dreptului de proprietate pe numele său.
În motivarea recursului, Statul Român, a invocat nelegalitatea sentinţei, deoarece conf. art. 427 Cod civil, toate moştenirile vacante şi fără stăpâni sau ale persoanelor care mor fără moştenitori sunt ale domeniului public, iar domeniul public nu poate fi uzucapat.
S-a apreciat de asemenea că, în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui S. N. faţă de cererea reconvenţională, cu toate că şi acesta a solictat constatarea vacanţei succesorale.
În drept, s-au invocat preved. art. 477, 650, 651 şi 680 Cod civil, art. 7 şi 11 din Legea nr.213/98.
Intimatul, legal citat, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Intimatul a arătat că bunul uzucapat nu constituie domeniu public faţă de preved. art. 25 din Legea nr.213/98.
În drept, s-au invocat preved. art. 115, 274 Cod pr. civ.
Analizând recursul, în limita motivelor invocate, instanţa l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecăţii, vizează acţiunea reclamantului S. N, de constatare a vacanţei succesorale după defunctul S. I., de constatare a masei succesorale a acestuia, respectiv imobilul fânaţ de 972 mp din CF 952, de constatare a faptului că tatăl reclamantului a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani şi întabularea dreptului pe numele acestuia.
Reconvenţional, Statul Român, a solicitat constatarea vacanţei succesorale după defunctul S. I. şi întabularea dreptului de proprietate pe numele său.
În ceea ce priveşte motivul vizând faptul că imobilul în litigiu ar deveni domeniu public, conf. art. 477 Cod civil, iar domeniul public este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, conf. art. 11 din Legea nr.213/98, instanţa de recurs îl va înlătura deoarece, conf. art. 25 din Legea nr.213/98, prin sintagma domeniul public – cuprinsă în art. 477 – se înţelege domeniu privat al statului.
Fiind domeniu privat, aceasta urmează regulile de drept comun în ce priveşte dobândirea şi înstrăinarea, astfel că, îi sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la prescripţia achizitivă prev. de art. 1846 şi urm. Cod civil.
Motivul de recurs vizând admiterea nelegală a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantului S. N. faţă de cererea reconvenţională, este nefondat, deoarece calitatea procesuală pasivă în stabilirea calităţii de succesor o au doar succesibili, iar reclamantul S. N. a promovat acţiunea faţă de statul român ca o acţiune oblică, pentru a tinde la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Pentru toate aceste considerente, faţă de preved. art. 312 Cod pr. civ. coroborat cu art. 25 din Legea nr.13/98, art. 652 Cod civil, s-a respins recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi a fost obligat acesta, în baza art. 274 Cod pr. civ., la cheltuieli de judecată către intimat, în cuantum de 500 lei.
