Contract de donatie. Imposibilitatea constatarii caracterului simulat al donatiei în conditiile neîndeplinirii dispozitiilor art.1175 Cod civil.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.711/1748/2007 – DECIZIA CIVILA NR.1579/17.11.2009)
Prin sentinta civila nr. 546 din 05 martie 2008, Judecatoria Cornetu, în baza art. 246 Cod procedura civila, a luat act ca reclamantii B.P.B., în contradictoriu cu pârâta U.Sa., au renuntat la judecata; a respins cererea reconventionala, ca neîntemeiata, a luat act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata si a respins cheltuielile de judecata solicitate de pârâta, ca neîntemeiate.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a constatat ca cererea reconventionala formulata de pârâta, asa cum a fost precizata nu este întemeiata.
Astfel, în ceea ce priveste sustinerile pârâtei cu privire la simulatie dupa cum s-a observat din contractul de donatie autentificat sub nr. 29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a încheiat între P.G. în calitate de donator si numitii B.T. împreuna cu B.P.B. ambii în calitate de donatori iar actul de vânzare – cumparare sub semnatura privata din data de 18 ianuarie 1992, s-a încheiat între P.G. în calitate de vânzator si numitii B.E. împreuna cu B.T. în calitate de cumparatori, facându-se mentiunea ca de acest act a luat cunostinta si pârâta U.S. care l-a si semnat. Deci nu exista identitate între partile din cele doua înscrisuri.
S-a mai retinut de prima instanta ca este de observat intervalul mare de timp dintre cele doua acte, înscrisul sub semnatura privata a fost încheiat la data de 18 ianuarie 1992, iar actul de donatie a fost încheiat la data de 03 august 1994, la mai mult de doi ani, iar actul sub semnatura privata nu produce efectele unei vânzari între partile stipulate în acesta, nefiind întocmit în forma prevazuta de lege, fiind doar o promisiune de vânzare – cumparare. Pentru toate aceste considerente nu ne aflam în prezenta unei simulatii, nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 1175 Codul civil.
Nu sunt întemeiate nici sustinerile pârâtei în ceea ce priveste aplicarea principiului “resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”.
Anularea titlului de proprietate nr.8975/1994 a fost justificata de comiterea unei erori cu ocazia întocmirii acestuia, fara a afecta dreptul de proprietate al titularului dreptului, astfel ca principiul invocat de pârâta nu îsi gaseste aplicarea în prezenta speta.
Pe de alta parte, nu exista si alte motive medicale sau juridice la data încheierii actului de donatie care sa constituie impedimente în privinta donatorului referitor la încheierea unui asemenea act, nefiind necesara nici asistarea acestuia de catre un curator si nici de catre pârâta.
Pe de alta parte, nu exista si alte motive medicale sau juridice la data încheierii actului de donatie care sa constituie impedimente în privinta donatorului referitor la încheierea unui asemenea act, nefiind necesara nici asistarea acestuia de catre un curator si nici de catre pârâta.
Nu sunt întemeiate nici sustinerile pârâtei în sensul ca ar fi fost încalcata rezerva succesorala având în vedere ca pârâta este singura mostenitoare a defunctului P.G., de pe urma acestuia a ramas suprafata de 6,9488 ha teren, rezerva succesorala a acesteia este 1/2 din masa succesorala iar suprafata donata este de 1,0 ha, astfel ca prin donatia facuta reclamantilor nu s-au încalcat dispozitiile art. 897 Cod civil.
Nu sunt întemeiate nici sustinerile pârâtei în sensul ca donatia a fost lipsita de o cauza, lipsind anirms donandi”.
Din aceste considerente a fost respinsa cererea reconventionala si sub acest aspect, având în vedere ca la încheierea contractului de donatie ce face obiectul cauzei au fost respectate dispozitiile prevazute de art. 801 si urmatoarele Cod civil.
Având în vedere ca actul de donatie a fost întocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, reclamantii fiind proprietarii terenului mentionat în contractul de donatie, nu s-a impus rectificarea Cartii funciare nr.1752 si nici radierea dreptului de proprietate al reclamantilor, nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art.33 si urmatoarele din Legea nr.70/1996 republicata neexistând o hotarâre judecatoreasca irevocabila care sa desfiinteze dreptul reclamantilor.
În ceea ce priveste opozitia pârâtei cu privire la renuntarea reclamantilor la judecata, prima instanta a observat ca reclamantii au depus la dosarul cauzei cererea de renuntare la data de 26 februarie 2007, în sedinta publica, cerere ce a fost comunicata si pârâtei.
La primirea cererii pârâta, nu a formulat obiectiuni si nu a precizat ca se opune la renuntarea la judecata a reclamantilor.
Totodata, instanta a apreciat ca la momentul în care a fost formulata cererea reclamantilor de renuntare la judecata, nu se intrase în dezbaterea fondului cauzei.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca situatia juridica a contractului de donatie a fost clarificata prin solutionarea cererii reconventionale, fara sa fie influentata de renuntarea reclamantilor la judecata. În concluzie instanta a apreciat ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 246 alin. 4 Cod procedura civila.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta – pârâta U.S., cerere înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila, sub nr. 711/174812008, la data de 23 iulie 2008, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotarârii criticate si, pe fond, admiterea cererii reconventionale.
Prin decizia civila nr.207 A din 11 februarie 2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila a admis apelul declarat de apelanta – pârâta U.S. si a schimbat, în parte, sentinta apelata în sensul ca i-a obligat pe reclamanti la plata sumei de 1.500 lei, catre reclamanta, reprezentând cheltuieli de judecata; au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate si au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate în faza procesuala a apelului.
Astfel, instanta de apel a retinut ca primul motiv de apel este neîntemeiat având în vedere ca, dupa cum rezulta din actele dosarului, contractul de donatie autentificat sub nr. 29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a încheiat între P.G. în calitate de donator si numitii B.T. împreuna cu B.P.B. ambii în calitate de donatari iar actul de vânzare – cumparare sub semnatura privata din data de 18 ianuarie 1992, s-a încheiat între P.G. în calitate de vânzator si numitii B.E. împreuna cu B.T. în calitate de cumparatori.
De esenta simulatiei este dovedirea întelegerii dintre parti în sensul ca între parti produce efecte actul secret, or cum sa se vorbeasca de o astfel de întelegere când contractul de donatie a fost încheiat la mai bine de doi ani dupa încheierea asa zisului act secret si nu cu B.E. si B.T. ci cu B.P.B. si B.T..
Deci, nu exista identitate între partile din cele doua înscrisuri, neavând relevanta în aceasta materie calitatea de succesor, ci dovedirea întelegerii dintre partile din actul aparent în sensul ca, de fapt, s-a încheiat o vânzare – cumparare, ceea ce nu este cazul în speta de fata.
Mai mult actul sub semnatura privata nu produce efectele unei vânzari între partile stipulate în acesta, nefiind întocmit în forma prevazuta de lege, fiind doar o promisiune de vânzare – cumparare. Pentru toate aceste considerente nu ne aflam în prezenta unei simulatii, nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 1175 Cod civil.
Pe de alta parte nu poate fi retinuta existenta simulatiei din faptul ca intimatii ar fi ascuns existenta promisiunii de vânzare – cumparare. Tribunalul a constatat ca nu sunt întemeiate nici sustinerile pârâtei în ceea ce priveste aplicarea principiului “resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”.
Astfel, desi titlul de proprietate cu nr. 8975 din 20 mai 1994 care este mentionat în actul de donatie a fost anulat prin Hotarârea nr. 03 din 14 ianuarie 2004 emisa de Comisia Judeteana Ilfov, a fost emis un nou titlu dar care nu a afectat dreptul de proprietate al numitului P.G., nefiind afectat nici terenul ce a facut obiectul donatiei, aceasta suprafata de teren regasindu-se în noul titlu de proprietate cu nr. 68255 din 16 ianuarie 2004, respectiv terenul în suprafata de 1,0 ha, situat în tarlaua 37.
Anularea titlului de proprietate nr. 8975/1994 a fost justificata de comiterea unei erori cu ocazia întocmirii acestuia, fara a afecta dreptul de proprietate al titularului dreptului, astfel ca principiul invocat de pârâta nu îsi gaseste aplicarea în prezenta speta.
Aplicarea pur formala a principiului enuntat nu s-a impus având în vedere ca dreptul de proprietate a fost confirmat din nou în patrimoniul donatorului, instanta fiind tinuta sa asigure si securitatea raporturilor juridice. Mentiunea la care face trimitere apelantul nu valoreaza interdictie legala care sa afecteze validitatea contractului. În ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de apel tribunalul a constatat ca actele medicale la care face trimitere apelanta (filele 125 – 126 dosar de fond) sunt emise la 20 martie 2007, deci dupa introducerea actiunii principale, ridicându-se serioase întrebari cum un medic a putut sa constate ca din 1970 P.G. suferea de boli care îi afectau auzul în conditiile în care la data eliberarii respectivelor acte medicale respectiva persoana era decedata.
Pe de alta parte, din declaratiile martorilor audiati rezulta ca defunctul nu folosea întotdeauna aparatul auditiv, astfel ca nu s-a putut retine ca la data încheierii actului de donatie acesta suferea de surzenie care sa fi afectat 100% auzul acestuia pentru a se putea vorbi de nerespectarea art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretul nr.377/1960 aprobat prin HCM nr.1518/1960.
De asemenea, tribunalul a constatat ca nu sunt întemeiate nici sustinerile pârâtei în sensul ca ar fi fost încalcata rezerva succesorala având în vedere ca pârâta este singura mostenitoare a defunctului P.G., de pe urma acestuia i-a ramas suprafata de 6,9488 ha teren, rezerva succesorala a acesteia este 1/2 din masa succesorala iar suprafata donata este de 1,0 ha, iar potrivit art. 847 Cod civil reductiunea liberalitatilor excesive intervine doar în cazul încalcarii rezervei si nu a oricarei micsorari a patrimoniului. În ceea ce priveste motivul de apel referitor la încalcarea dispozitiilor art. 966 si 968 Cod civil tribunalul a constatat ca acesta este neîntemeiat având în vedere donatia este definitiva fiind un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit, prin care donatorul, cu intentie liberala îsi micsoreaza în mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept, marind patrimoniul donatarului cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva în schimb, iar apelanta nu a rasturnat prezumtia existentei cauzei, eventualele bune relatii dintre apelanta si defunct neputând fi considerata drept o prezumtie a lipsei cauzei. În ceea ce priveste criticile referitoare la neradierea dreptului din cartea funciara tribunalul a constatat ca nu s-a putut retine ca prima instanta a motivat generic respingerea acestei cererii ci din contra a retinut elementele esentiale ce au condus la o astfel de solutie, respectiv mentinerea validitatii contractului de donatie si lipsa unei alte hotarâri irevocabile care sa desfiinteze dreptul intimatilor. Mai mult prezenta situatie de fapt este defavorabila apelantei prin prisma articolelor invocate chiar de acesta. În ceea ce priveste motivul de apel referitor la neacordarea cheltuielilor de judecata tribunalul a constatat ca este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 246 alin. 3 Cod de procedura civila daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare în judecata, instanta va obligat, la cererea pârâtului, pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata, trebuind sa se faca distinctie între acordarea cheltuielilor de judecata si acordul cerut de alineatul 4 pentru a se putea lua act de renuntare.
Având în vedere ca onorariul a fost acordat atât în considerarea actiunii introductive cât si a cererii reconventionale, tribunalul în temeiul art. 246 alin. 3 a obligat reclamantii la plata catre pârâta a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila, recurenta – pârâta U.S., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar, pe fond, admiterea cererii reconventionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod de procedura civila recurenta – pârâta a aratat ca intimata – reclamanta B.T. nu a facut dovada calitatii sale procesuale întrucât nu a depus acte de stare civila si dovada decesului defunctului B.T..
De asemenea, a sustinut recurenta – pârâta ca în mod gresit instanta de apel a retinut ca nu exista identitate de parti între cele doua înscrisuri cu referire la care a solicitat sa se constate simulatia având în vedere ca intimatii nu au contestat sau negat existenta promisiunii de vânzare – cumparare încheiata sub semnatura privata la data de 18 ianuarie 1992 semnata de P.G., B.E., B.T. si B.P., astfel ca erau aplicabile dispozitiile art.1176 si 1177 Cod civil; împrejurarea ca actul de donatie este semnat numai de B.T. si B.P. nu conduce, în opinia recurentei – pârâte, la concluzia ca nu a existat identitate de persoane având în vedere si relatia existenta între defuncti si intimati.
A aratat recurenta – pârâta ca existenta primului act sub semnatura privata a fost ascunsa instantei, ca a luat act de existenta contractului de donatie la data chemarii în judecata si ca intimatii au încercat sa acrediteze ideea ca aceasta si-ar fi dat acordul la încheierea contractului de donatie; nu au fost probate sustinerile intimatilor în sensul ca P.St.G. a încheiat contractul de donatie în contul unor sume de bani împrumutate de la intimati si nu sunt reale afirmatiile intimatilor prin care s-a aratat ca donatia ar fi fost executata voluntar atât de defunctul P.G. cât si de recurenta – pârâta.
În cadrul aceluiasi motiv de recurs s-a aratat ca neexecutarea voluntara a donatiei a fost probata cu înscrisuri privind rolul fiscal, achitarea obligatiilor fiscale, dosarul cadastral si cele vizând înscrierea în Cartea funciara; în plus, din actele aflate în dosarul notarial nu rezulta ca s-a tinut seama de vârsta înaintata a defunctului P.St.G., ca acesta ar fi fost asistat de o persoana calificata ori ca acesta a citit actul de donatie. De asemenea, nu exista cererea acestuia pentru întocmirea contractului de donatie si s-a facut mentiune doar în sensul ca acesta a consimtit la semnarea actului.
Printr-o alta critica, recurenta – pârâta a aratat ca, desi nu s-a cerut, instanta de apel s-a pronuntat asupra efectelor contractului de vânzare – cumparare încheiat prin act sub semnatura privata si a apreciat, contrar dispozitiilor art. 1179 Cod civil, ca acesta nu produce efecte întrucât nu a fost încheiat în forma ceruta de lege.
Cu referire la principiul de drept “resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis”, recurenta – pârâta a aratat ca instanta de apel a facut o interpretare gresita a acestuia având în vedere ca titlul de proprietate mentionat în contractul de donatie a fost anulat prin Hotarârea nr. 3 din 14 ianuarie 2004 emisa de Comisia Judeteana iar prin adresa nr. 1/ADE/188/2004 a fost înstiintata ca se va emite un nou titlu de proprietate pentru modificare amplasament si pentru ca au fost efectuate mentiuni pe titlul initial de o persoana neautorizata; mentiunea înscrisa pe aceasta adresa “nu se vinde” a fost confirmata si de martorul I.E..
În ceea ce priveste actele medicale referitoare la starea sanatatii defunctului P.G. la data încheierii contractului de donatie, recurenta – pârâta a aratat ca în mod gresit au fost înlaturate de instanta de apel care, daca avea dubii privitoare la modul în care au fost obtinute, putea solicita relatii suplimentare.
S-au mai aratat ca din dosarul notarial nu rezulta ca notarul a tinut cont de aceasta împrejurare, cum de altfel nu rezulta vârsta înaintata sau ca a fost asistat de un curator special sau ca s-a cerut prezenta unei rude. Mai mult din acelasi dosar nu rezulta existenta cererii formulata de defunctul P.G. pentru redactarea actului de donatie.
Art. 25 din Decretul nr. 377/1960 prevedea ca în cazul surdului, mutului sau a surdomutului declaratia de vointa se va da în scris în fata notarului de catre partea care va insera în scris înaintea semnaturii “consimt la prezentul act, pe care l-am citit”. În cazul de fata, nu exista o astfel de declaratie, nu exista mentiunea ca defunctului i s-a citit actul.
Aceeasi dispozitie este preluata prin art. 61 din Legea nr. 36/1995.
Cei doi martori audiati de tribunal au recunoscut faptul ca defunctul nu auzea si nu purta aparat auditiv întrucât nu-l suporta asa încât este eronata aprecierea tribunalului ca nu au fost încalcate dispozitiile Decretului nr.377/1960.
Astfel gresit apreciaza tribunalul ca vârsta donatorului – peste 80 ani si boala de care suferea surzenie totala – nu pot constitui impedimente la încheierea donatiei.
Reitereaza recurenta faptul ca nu a ratificat contractul de donatie sau executat voluntar – art. 1167 alin. 3 Cod civil, ci a luat la cunostinta în momentul la care a fost chemata în judecata, întrucât aceasta a avut si are posesia si folosinta, si a facut acte de dispozitii cu privire la aceasta suprafata de teren.
Contractul de donatie s-a redactat si autentificat de catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, când pe raza fostului Sector Agricol Ilfov exista notariat teritorial sau de ce nu s-a încheiat actul pe raza sectorului de domiciliu al intimatilor – reclamanti respectiv sectorul 5 si 6, împrejurare ce confirma coniventa dintre notar si intimati.
Pe de alta parte, intimatii – reclamantii au formulat cerere de chemare în judecata dupa decesul defunctului sau tata respectiv la 04 ianuarie 2007, evident fiind faptul ca la aceasta data defunctul nu mai putea da raspunsurile pe care instanta i le-ar fi pus într-o alta situatie.
În mod gresit a retinut instanta ca în cauza nu s-au încalcat dispozitiile art. 847 Cod civil.
Recurenta a solicitat a se avea în vedere dispozitiile art. 847 Cod civil întrucât actul de donatie a micsorat masa succesorala fiindu-i încalcat dreptul la mostenire asupra întregii mase succesorale si nu a cotei de 1/2.
Cu privire la încalcarea dispozitiilor art. 966 si 968 Cod civil gresit s-a apreciat ca nu sunt întemeiate sustinerile recurentei. Aceasta a sustinut si dovedit ca donatia nu a avut o cauza reala, din cuprinsul acestuia nu rezulta intentia de a-i gratifica pe donatari – art. 948 Cod civil.
Donatia este un act solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care donatorul îsi micsoreaza patrimoniul sau, marind patrimoniul celeilalte parti, si care se încheie în considerarea unei relatii deosebite între parti, ori în cazul de fata între autorul recurentei si donatari nu a existat nici o relatie deosebita care sa determine pe acesta sa faca donatia. Nu a existat nici un motiv sau o cauza care sa determine încheierea donatiei.
Între recurenta si defunctul sau tata a existat o relatiei deosebita, foarte apropiata, a fost permanent îngrijit si înconjurat de afectiune atât din partea recurentei cât si a familiei. Prin urmare defunctul nu a fost abandonat, nu a fost nevoit sa apeleze la terte persoane pentru a-i acorda ajutorul si orice ar fi avut nevoie, singurul motiv pentru care probabil a semnat contractul de donatie este existenta contractului de vânzare – cumparare, în atare situatie lipseste intentia de a gratifica, adevarata cauza a carei reprezentare a avut-o a fost vânzarea – cumpararea.
Data fiind vârsta înaintata a acestuia, nu i-a facut cunoscuta încheierea contractului de donatie întrucât nu si-a dat seama ce a semnat, a uitat ca a fost pus sa semneze, întrucât nu se justifica încheierea acestui act ci trebuia perfectat în forma autentica vânzarea – cumpararea asa cum a existat initial învoiala pârtilor; reclamantii au evitat sa perfecteze vânzarea – cumpararea întrucât cunosteau ca au stat în pasivitate si trebuiau sa completeze pretul de vânzare – cumparare.
Având în vedere lipsa de interes a reclamantilor în a perfecta contractul de vânzare – cumparare si data fiind vârsta înaintata a autorului recurentei a depus diligente pentru obtinerea titlului de proprietate, care a fost emis la data de 16 ianuarie 2004, a facut demersuri pentru întocmirea dosarului cadastral si înscrierea în Cartea funciara, diligente care au necesitat cheltuieli deosebite, care pe de alta parte au reprezentat obligatii legale.
Prin urmare donatia trebuie sa aiba o cauza (scopul sau motivul) pentru care s-a realizat, trebuie sa existe vointa de a da “animus donandi” si motivul ce a determinat donatia întrucât potrivit art. 966 Cod civil obligatia fara cauza fondata pe o cauza falsa, ilicita nu poate avea efect. În mod gresit s-a facut trimitere la dispozitiile art. 801 si 803 Cod civil.
Intimatii au încercat sa motiveze încheierea donatiei pretinzând pe de o parte, existenta unor relatii apropiate între acestia si defunct iar pe de alta parte, existenta unui împrumut datorat de defunct. Nici una din aceste teze nu a fost dovedita. Singura proba subiectiva pe care a solicitat-o a fi înlaturata a fost declaratia martorului I.E. audiat în apel, care s-a dovedit a fi subiectiva si nesincera, declaratie ce nu s-a coroborat cu celelalte probe.
Martorul a recunoscut ca pretinsele relatii apropiate dintre defunct si intimati le cunoaste din ceea ce i-a relatat intimatul B.P..
Defunctul avea o situatie foarte buna, dovada fiind probele administrate, coroborate si cu declaratia martorei audiata în apel F.E. care a aratat ca îl cunostea foarte bine pe defunct, nu cunostea ca acesta sa aiba vreo relatie cu familie cu B. sau B., nu-i cunoaste, relatiile defunctului cu terte persoane erau foarte restrânsa, ca defunctul avea capacitatea auditiva afectata de 100% ca nu purta aparatul auditiv întrucât nu-l suporta. A mai declarat ca a cunoscut ca defunctul a intentionat sa vânda la un moment dat o suprafata de teren, vânzare nefinalizata.
La data încheierii contractului de donatie, data fiind natura proprietatii era interzis transferul dreptului de proprietate. Prin actul de donatie s-a realizat un veritabil transfer al dreptului de proprietate, transfer interzis, prin urmare a fost încalcata legea. Chiar si martorul I.E. a recunoscut existenta actului secret încheiat sub semnatura privata si ca la momentul anului 1994 era interzis transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
Recurenta a solicitat sa se aiba în vedere si adresa nr. 1/ADE/188/2004 prin care a fost înstiintata ca se va emite un nou titlu de proprietate, care pe partea de sus a paginii dreapta purta mentiunea ce nu a fost analizata “nu se vinde”.
Cu privire la radierea dreptului de proprietate instanta a apreciat generic ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 7/1996.
Instanta de fond a omis faptul ca dreptul de proprietate al recurentei asupra acestei suprafete de teren a fost primul înscris, reclamantii si-au înscris dreptul pretins în cursul litigiului. Prin urmare instanta ar fi trebuit sa admita cererea de radiere, întrucât în cazul de fata se putea nota cel mult existenta litigiului, urmând a se înscrie dreptul numai dupa solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului.
Dreptul de proprietate al recurentei, odata înscris în Cartea funciara devine opozabil fata de terti – art. 26 din Legea nr. 7/1996 republicata, iar potrivit art. 44 din acelasi act normativ nu pot fi înscrisi mai multi proprietari decât daca s-ar afla în coproprietate.
Intimatii – reclamanti au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, prin care au solicitat, în principal, constatarea nulitatii recursului, în temeiul dispozitiilor art. 306 alin. 1 Cod de procedura civila pentru neîncadrarea criticilor în ipotezele prevazute la art. 304 Cod de procedura civila, iar în subsidiar, ca nefondat.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 14 lei achitata cu chitanta nr. 1087676 din 08 septembrie 2009 eliberata de Consiliul Local Sector 1 Bucuresti – Directia Generala Impozite si Taxe Locale; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
Intimata – reclamanta B.T. a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, în combaterea criticii prin care s-a sustinut ca nu are legitimare procesuala, certificatul de mostenitor nr. 236 din 10 iulie 1998 eliberat de Biroul Notarului Public “I.D.”, ca urmare a decesului lui B.T. survenit la data de 29 aprilie 1998, certificatul de deces nr. 1322 din 30 aprilie 1998, copie de pe cartea de identitate si certificatul de casatorie nr. 1711 din 04 decembrie 1970.
Fata de continutul acestor înscrisuri administrate în faza procesuala a recursului în conditiile art. 305 Cod de procedura civila, din care rezulta ca B.T. a decedat la 29 aprilie 1998 iar unica sa mostenitoare, în calitate de sotie supravietuitoare este intimata – reclamanta B.T., Curtea retine ca este nefondata critica recurentei – pârâte prin care s-a sustinut lipsa legitimarii procesuale a intimatei – reclamante.
În ceea ce priveste criticile aduse deciziei recurate sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art. 1176, 1177 si 1175 Cod civil, Curtea retine ca sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Institutia juridica a simulatiei presupune existenta concomitenta, între aceleasi parti, a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat si altul secret, denumit contraînscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza, în tot sau în parte, aparenta juridica creata prin actul public simulat; de asemenea, este necesar ca actul secret (contraînscrisul) sa se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.
Simulatia poate îmbraca mai multe forme respectiv: contractul aparent poate fi fictiv, contractul poate fi deghizat (când se urmareste a se ascunde însasi natura actului secret sau a fi ignorate anumite elemente ale contractului secret) sau se poate apela la interpunerea de persoane.
Recurenta – pârâta a sustinut ca actul public este contractul de donatie încheiat în forma autentica iar actul secret este reprezentat de contractul de vânzare – cumparare încheiat prin act sub semnatura privata la data de 18 ianuarie 1992.
Curtea apreciaza ca instanta de apel a facut corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1175 Cod civil în sensul ca nu sunt îndeplinite conditiile simulatiei având în vedere lipsa identitatii totale a partilor din cele doua acte juridice, si intervalul mare de timp scurs între cele doua operatiuni juridice.
Curea retine, de asemenea, ca desi institutia simulatiei nu este incompatibilila cu identitatea partiala de parti în operatiunile juridice analizate, în cauza nu s-a facut dovada existentei unei întelegeri între partile din contraînscris (din actul secret care trebuie sa fie anterior celui public daca operatiunile nu sunt concomitente) sub aspectul deghizarii naturii juridice a contractului de vânzare – cumparare în donatie si nici sub aspectul interpunerii unor persoane.
Relatia de filiatie între B.E. si B.P.B. nu creeaza automat prezumtia de interpunere de persoane, întrucât indiferent de relatia de rudenie sunt subiecte de drept distincte.
Împrejurarea ca intimatii – reclamanti nu s-au prevalat în cererea lor de existenta înscrisului sub semnatura privata încheiat la 18 ianuarie 1992, nu are relevanta juridica sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 1175 Cod civil, reclamantii au dorit sa valorifice actul de donatie care este translativ de proprietate si nu era contestat, în vederea înscrierii dreptului real în Cartea funciara.
De asemenea sunt lipsite de relevanta juridica atât sub aspectul simulatiei cât si sub aspectul conditiilor de validitate ale contractului de donatie, acceptul recurentei – pârâte la încheierea actului ori executarea voluntara a acesteia de catre recurenta – pârâta ori de autorul sau având în vedere ca donatia estre un act juridic solemn care a fost încheiat în forma ceruta de lege de titularul dreptului de proprietate.
În ceea ce priveste interpretarea si aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 1176 si 1177 Cod civil, Curtea retine ca intimata – reclamanta nu a contestat valabilitatea actului sub semnatura privata (în calitate de succesor al promitentului – cumparator B.T.) astfel ca înscrisul sub semnatura privata indicat de recurenta – pârâta poate produce, de principiu, efectele juridice specifice însa vizând transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren este necesara încheierea actului de vânzare – cumparare în forma autentica; înscrisul încheiat la 18 ianuarie 1992 are valoarea unui antecontract de vânzare – cumparare împrejurarea care nu are relevanta juridica întrucât operatiunea juridica a simulatiei nu a fost dovedita, iar defunctul B.T. nu a înteles sa valorifice acest antecontract de vânzare – cumparare.
Ca urmare a încheierii actului de donatie nici succesoarea acestuia B.T. nu a înteles sa valorifice acest antecontract (eventual sub aspectul restituirii sumei de bani achitata cu titlu de pret).
În ceea ce îl priveste pe intimatul – reclamant B.P.B. acesta nu a avut calitatea de parte în antecontractul de vânzare – cumparare astfel ca nu putea valorifica nici un drept din acest act juridic; acesta a semnat doar în calitate de martor.
Prin urmare dispozitiile art. 1176 si 1177 Cod civil nu pun în discutie legalitatea deciziei recurate.
Cu referire la critica circumscrisa aplicarii dispozitiilor art. 1179 Cod civil, Curtea retine ca instanta de apel, analizând motivele de apel si apararile intimatilor – reclamanti a analizat efectele pe care le poate produce antecontractul de vânzare – cumparare în limitele învestirii si a apreciat, în mod corect, ca, acesta nu este translativ de proprietate, având valoarea unui antecontract de vânzare – cumparare. Desigur ca acest act juridic poate produce, asa cum s-a aratat deja, efectele specifice unei promisiuni de vânzare – cumparare dar nu valoreaza act translativ de proprietate, prin urmare nu se retine vreun aspect de nelegalitate a deciziei recurate decurgând din interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1179 Cod civil; valabilitatea antecontractului de vânzare – cumparare din punctul de vedere al numarului de exemplare întocmite nici nu a facut obiectul judecatii.
De asemenea, sunt nefondate si criticile care vizeaza nevalabilitatea actului de donatie ca urmare a încalcarii dispozitiilor legale legate de starea personala a donatorului, la încheierea contractului.
Pe baza situatiei de fapt retinute de instantele de fond care nu poate face obiect de analiza în recurs, Curtea retine ca donatorul, desi avea deficienta de auz avea aparat auditiv si era alfabetizat astfel ca nu se impunea sa se dea eficienta dispozitiilor art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 377/1960 aprobat prin HCM nr. 1518/1960; nu s-a facut dovada ca acesta nu purta aparatul auditiv la data autentificarii actului de donatie ori ca se afla într-o situatie care sa necesite asistarea de catre o alta persoana ori instituirea curatelei.
În ceea ce priveste înlaturarea de catre instanta de apel a înscrisurilor medicale depuse de apelanta – pârâta cu privire la starea de surzenie a autorului sau Curtea retine ca interpretarea probatorului de catre instanta de apel vizeaza temeinicia iar nu legalitatea deciziei recurate iar tribunalul nu a dat eficienta acestor înscrisuri motivând aceasta masura, întrucât judecatorii din apel si-au format convingerea cu referire la situatia de fapt pe baza celorlalte probe administrate. Nu constituie motiv de nulitate lipsa cererii de întocmire/autentificare a actului din dosarul notarial iar dispozitiile art. 61 din Legea nr. 36/1995 – nu sunt aplicabile în speta întrucât actul de donatie a fost autentificat anterior intrarii în vigoare a acestui act normativ.
În faza procesuala a recursului nu se poate analiza valoarea probatorie a declaratiilor de martori; asa cum s-a aratat deja, pe baza situatiei de fapt retinute de instanta de apel, Curtea a apreciat ca vârsta si deficienta de auz a donatorului nu impunea respectarea dispozitiilor art. 25 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.377/1960.
Momentul la care recurenta – pârâta a luat cunostinta de existenta contractului de donatie nu influenteaza valabilitatea acestuia si nici împrejurarea daca a fost de acord cu acest act juridic ori daca l-a ratificat sau executat voluntar.
Este de mentionat ca sunt supuse ratificarii doar actele juridice anulabile situatie care nu se regaseste în speta iar problema executarii voluntare a acestui contract de catre recurenta – pârâta este o critica lipsita de orice fundament având în vedere ca efectul translativ de proprietate s-a produs la momentul încheierii actului de donatie iar recurenta – pârâta nu avea nici o calitate cu privire la acest bun de vreme ce, fiind în viata autorul sau, acesta putea dispune de bunurile sale.
Autentificarea actelor juridice translative de proprietate cum este cel în speta nu atrage norme de competenta teritoriala imperative iar data formularii cererii de chemare în judecata nu constituie prin ea însasi o dovada a nerespectarii conditiilor de valabilitate ale contractului de donatie.
Nefondate sunt si criticile privitoare la desfiintarea actului de donatie pentru considerentul ca titlul de proprietate al donatorului mentionat în act a fost anulat.
Curtea retine ca sanctiunea nulitatii absolute sau relative este exclusiv judiciara astfel ca dupa intrarea în circuitul civil a unui act juridic institutia care l-a emis nu poate sa-l anuleze.
În speta, retinându-se efectuarea unor mentiuni pe titlul de proprietate al defunctului P.G. s-a procedat la eliberarea unui nou titlu prin hotarâre a consiliului local, cu date initiale. Aceasta rectificare a titlului de proprietate nu influenteaza valabilitatea actului de donatie întrucât, dreptul de proprietate al donatorului nu a fost afectat prin eliberarea unui act înscris doveditor al acestui drept.
Împrejurarea ca pe adresa nr. 1/ADE/188/2004 emisa de Prefectura judetului Ilfov s-a facut o mentiune olografa în sensul ca “nu se vinde” nesemnata, este total nerelevanta întrucât restrângerea dreptului de dispozitie nu se poate face decât în cadrul prevazut de lege; în plus la data de 15 ianuarie 2005 contractul de donatie era încheiat iar interdictiile de vânzare nu se probeaza cu martori ci cu înscrisuri.
Asa cum s-a aratat însa, în speta nu a fost vorba de o desfiintare a titlului de proprietate al donatorului ci de eliberarea unui nou înscris doveditor al dreptului de proprietate cu datele din titlul initial ca urmare a efectuarii unor modificari de catre o persoana neautorizata.
Curtea mai retine ca potrivit dispozitiilor art. 847 Cod civil pot fi reduse libertatile care trec peste cotitatea disponibila; potrivit dispozitiilor art. 841 Cod civil defunctul P.G. putea dispune prin acte juridice între vii sau pentru cauza de moarte de 1/2 din bunurile sale întrucât a lasat ca mostenitor un singur descendent, respectiv pe recurenta – pârâta.
Recurenta – pârâta sustine ca dispozitiile art. 847 Cod civil i-au fost încalcate pentru ca i-a fost afectat dreptul la mostenire asupra întregii mase succesorale, sustinere nefondata întrucât art. 847 Cod civil ocroteste doar rezerva succesorala care în cazul sau a fost respectata întrucât autorul sau a donat 1 ha din cele 6,94 ha pe care le detinea; prin urmare si aceasta critica este nefondata.
În ceea ce priveste criticile referitoare la nevalabilitatea contractului de donatie sub aspectul lipsei cauzei Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art.948 Cod civil existenta unei cauze licite este o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii. Conform dispozitiilor art.967 Cod civil existenta si valabilitatea cauzei se prezuma pâna la dovada contrarie.
Recurenta – pârâta a sustinut ca nu a existat intentia donatorului de a gratifica si ca nu s-a facut dovada existentei unei datorii banesti a autorului sau catre donatari.
Curtea retine ca în mod corect instanta de apel a apreciat nefondate criticile apelantei sub aspectul lipsei cauzei contractului de donatie având în vedere natura juridica a acestui contract a carui cauza juridica este intentia de a gratifica prin micsorarea patrimoniului propriu, fara a urmari sa primesti ceva în schimb.
Prin urmare nu era necesar ca intimatii – reclamanti sa faca dovada existentei unor relatii apropiate cu defunctul donator, a abandonului acestuia de catre familie dupa cum este lipsit de relevanta sub aspectul cauzei daca donatorul a înstiintat-o despre acest act juridic pe fiica sa. Aceasta nu a rasturnat prezumtia de existenta si valabilitate a cauzei astfel ca si aceasta critica va fi respinsa.
Nefondata este si critica prin care s-a sustinut ca în mod gresit s-a respins cererea de radiere din Cartea funciara a dreptului de proprietate al intimatilor – pârâti.
Curtea retine ca intimatii – reclamanti sunt succesori cu titlu particular al defunctului P.G. cu privire la suprafata de teren ce a facut obiectul contractului de donatie autentificat sub nr.29494 din 03 august 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti astfel ca potrivit dispozitiilor art.22 si 23 din Legea nr.7/1996 au dreptul la înscrierea dreptului lor de proprietate în evidentele de publicitate imobiliara.
Pentru toate aceste considerente în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si art.304 pct.9 Cod de procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta – pârâta U.S., ca nefondat.
