Pe rol fiind pronunţarea asupra plângerii formulate de petenta D.G.R.F.P. Craiova prin A.J.F.P.G., împotriva ordonanței nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunţare la data de 31.03.2015.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Prin ordonanţa nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a şi f C.pr.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, soluţie ce a fost menţinută prin ordonanţa de respingere a plângerii nr. 4//II/2/2015 din 28.01.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalului G..
Împotriva soluţiei a formulat plângere petiţionara D.G.R.F.P. Craiova prin A.J.F.P.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub numărul X la data de 26.02.2015.
În motivarea plângerii s-a arătat că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice G. a formulat plângere penală împotriva numitului T.A., administrator de fapt al S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu şi a solicitat cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, iar prin ordonanţa nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 în mod nejustificat s-a dispus de către procuror clasarea cauzei, în condiţiile în care sesizarea penală l-a avut în vedere pe T.A. şi nu pe T.I., administratorul de drept, care a decedat. De asemenea, s-a mai arătat administratorul de fapt al S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu, T.A., a creat aparenţa existenţei unor operaţiuni comerciale, care în fapt nu există, iar prin înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a facturilor fiscale de aprovizionare care nu reflectă operaţiuni reale s-a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 493.284 lei.
În concluzie, apreciind că fapta există şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, a solicitat admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, infirmarea soluţiei dispuse şi începerea urmăririi penale împotriva suspectului T.A..
În conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. 2 C.pr.pen., în procedura de cameră preliminară s-a stabilit termen de soluţionare a plângerii la data de 24.03.2015, termen pentru care au fost citate părţile, comunicându-se copia plângerii Parchetului de pe lângă Tribunalului G. şi intimatului T.A., cărora li s-a pus în vedere că au posibilitatea de a depune note scrise cu privire la temeinicia ori admisibilitatea plângerii.
Cu adresa nr. 930/P/2012 din 05.03.2015, a fost înaintat dosarul nr. 930/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., iar până la termenul de soluţionare, intimatul nu a depus la dosar note scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că plângerea este fondată, astfel că, în baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen. o va admite, din următoarele considerente:
Prin ordonanţa nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a şi f C.pr.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În urma cercetărilor efectuate, s-a reţinut că Direcţia Generală a Finanţelor Publice G. s-a adresat cu plângere organelor de urmărire penală, sesizând faptul că reprezentanţii S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii mai multe facturi fiscale emise de diferite societăţi comerciale de pe raza judeţelor G., Dolj, Vâlcea şi Bucureşti, care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Prin ordonanţa nr. 930/P/2012 din 16.02.2014, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În perioada 15.10.2010 – 28.12.2010 S.C. T. S.R.L. a înregistrat în documentele contabile un număr de 6 facturi fiscale de prestări servicii emise în numele S.C. N.E. S.R.L. Bucureşti. Fiind audiat, T.A. a susţinut că de relaţia cu S.C. N.E. S.R.L. Bucureşti s-a ocupat personal tatăl său, T.I., care era persoana care a reprezentat societatea în acea perioadă.
Administratorul societăţii N.E. S.R.L. Bucureşti, numita D.V., a arătat cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale că nu a desfăşurat nici o relaţie comercială cu T.I. sau T.A., pe care nu-i cunoaşte.
La data de 01.05.2011 S.C. T. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii nr. 25 cu S.C. A.T. S.R.L., iar la data de 01.11.2011 a mai încheiat un contract cu aceeaşi societate, ce avea ca obiect consolidare terasament pe drumul comunal DC 44, comuna V., sat F., judeţul G., însă cu privire la aceste aspecte s-au efectuat cercetări în dosarul nr. 776/P/2012.
S-a mai reţinut de către procuror în ordonanţa de clasare că la data de 11.07.2011 numiţii T.A. şi P.E., asociaţi cu câte 50% din capitalul social al S.C. T. S.R.L., au cesionat părţile sociale numitului T.I., acesta devenind unic asociat şi administrator.
De asemenea, din cercetări a rezultat că S.C. M. S.R.L. Vâlcea a prestat servicii de concasare pentru S.C. T. S.R.L. în valoare de 254.448 lei, conform facturii nr. 155/30.12.2011, însă din declaraţia 394 depusă pentru semestrul II 2011, rezultă că S.C. M. S.R.L. Vâlcea nu a declarat aprovizionări/livrări de la parteneri, iar prin înregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. T. S.R.L. a acestei facturi s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 49.248 lei, reprezentând TVA.
Totodată, în urma verificării legalităţii înregistrării în evidenţa contabilă a S.C. T. S.R.L. a facturii fiscale de achiziţie a unui concasor cu fălci de la S.C. G.S. S.R.L. Tg-Jiu, fiind audiat numitul G.Ş., reprezentantul acestei societăţi, acesta a declarat că i-a comercializat numitului T.I. acest concasor, fiind emisă factura fiscală nr. 00060 din 02.12.2010, în valoare de 93.000 lei, factura fiind înregistrată în evidenţele ambelor societăţi. Această factură a fost ştornată ulterior, la data de 16.01.2011 de G.Ş. şi i-a înmânat-o lui T.I., care nu a înregistrat-o în documentele contabile ale S.C. T. S.R.L..
Din fişa de client rezultă că în perioada 01.01.2011-11.12.2011 S.C. T. S.R.L. a achitat suma de 138.768,40 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale de achiziţie, achitată de T.A..
S-a mai reţinut că societatea comercială E. S.R.L. Vâlcea a emis factura nr. 343 la data de 29.02.2012, în valoare de 94.312 lei, către S.C. T. S.R.L. Întrucât T.A. a declarat că nu a ridicat cantitatea de 22.110 kg zahăr,deoarece a avut probleme financiare, E. S.R.L. Vâlcea a ştornat operaţiunea prin factura nr. 386 din 03.03.2012.
În luna decembrie 2011, S.C. T. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă cantitatea de 20.000 kg zahăr, conform facturilor nr. 21900/27.11.2012 şi nr. 21907/28.12.2011 emise de S.C. L. S.A. Bucureşti, care a emis şi două ordine de însoţire marfă şi care a primit suma de 80.352 lei cu ordin de plată de la S.C. T. S.R.L., conform extraselor de cont.
În luna decembrie 2011 S.C. T. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă cantitatea de 10.000 kg zahăr alb, conform facturii fiscale nr. 1304/30.12.2011 emisă de S.C. D. S.R.L. Craiova, însă întrucât societatea furnizoare nu a onorat comanda, prin factura nr. 300/01.03.2012 s-a ştornat operaţiunea anterioară, pe numele asociaţilor D.A. şi P.F. fiind întocmită o sesizare penală care a fost înaintată la D.I.I.IC.O.T. C.
De asemenea, s-a reţinut că T.I. a decedat, astfel că, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a şi f C.pr.pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
Judecătorul de cameră preliminară, observând toate probele administrate în cursul urmăririi penale, constată că în cauză nu au fost administrate toate probele necesare stabilirii unei stări de fapt pe baza căreia judecătorul investit cu judecarea plângerii formulate de petentă în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 340 C.pr.pen. să poată aprecia asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiei de netrimitere în judecată.
Astfel, se constată că ordonanţa de clasare nu este motivată, în sensul că procurorul nu a analizat probele sumar administrate şi nici nu s-a aplecat în mod detaliat asupra situaţiei de fapt sau a chestiunilor de drept din cauză, preluând doar pasaje din alte acte procesuale.
În concret, în partea introductivă a considerentelor ordonanţei (primele 3 pagini), sunt reluate situaţiile de fapt care au condus la sesizarea parchetului, iar în urma aspectelor expuse fără nici o altă motivare, procurorul constată că administratorul de drept al societăţii, T.I., a decedat şi că fapta nu există, astfel că, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a şi f C.pr.pen., a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală.
În această ultimă privinţă, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impunea o motivare detaliată, iar nu simpla preluare a conţinutului legal al cazului impeditiv prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a şi f C.pr.pen.
Analizând actele dosarului de urmărire penală nr. 930/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., judecătorul reţine lipsa unei anchete concrete şi efective cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Astfel, cauza penală de faţă a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. la data de 18.12.2012, în urma sesizării Direcţiei Generale a Finanţelor Publice G., care s-a adresat cu plângere organelor de urmărire penală, sesizând faptul că reprezentanţii S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii mai multe facturi fiscale emise de diferite societăţi comerciale de pe raza judeţelor G., Dolj, Vâlcea şi Bucureşti, care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Este de remarcat inerţia organelor de urmărire penală, de la data sesizării parchetului (18.12.2012) şi până la data de 16.02.2014, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, timp de un an şi trei luni nu a fost efectuat nici un act de cercetare penală.
Ancheta efectuată nu a fost aptă să conducă la identificarea şi eventuala pedepsire a vinovaţilor, întrucât organele de urmărire penală nu au luat toate măsurile ce sunt în mod rezonabil accesibile pentru administrarea de probe privind faptele analizate şi nu au respectat exigenţele de celeritate şi diligenţă rezonabilă ale anchetei efective. Activitatea organelor de urmărire penală pe parcursul unei anchete de peste 2 ani de la data înregistrării sesizării a fost extrem de sumară, constatându-se o lungă perioadă de inactivitate.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune efectuarea unei anchete efective în cauza privind infracţiunea de evaziune fiscală, în care trebuie administrată toată probaţiunea necesară lămuririi cauzei, fiind necesară audierea tuturor administratorilor societăţilor comerciale implicate în circuitul comercial, precum şi confruntarea acestora cu T.A.
În acest sens se observă că martorul C.T., în calitate de administrator la S.C. L. S.R.L. Bucureşti nu a fost audiat nemijlocit de către organele de cercetare penală (fila 41).
Numita D.V., administrator al S.C. N.E. S.R.L., în declaraţia dată a învederat că nu cunoaşte nici pe T.I., nici pe T.A. şi nu a avut relaţii comerciale cu aceştia (fila 23), impunându-se astfel o confruntare cu T.A..
Totodată, nu s-au verificat apărările lui T.A. formulate în notele explicative date în faţa organelor fiscale. Se observă că majoritatea documentelor fiscale în perioada supusă controlului (facturi, chitanţe), au fost semnate de T.A. şi nu de T.I., aşa cum induce cel dintâi.
Totodată, mai reţine judecătorul că la dosarul cauzei nu sunt depuse declaraţiile 394 ale societăţilor implicate şi nu au fost verificate în nici un mod susţinerile organelor fiscale menţionate în procesele verbale de control depuse la dosarul cauzei cu privire la circuitele comerciale.
De altfel, ca un corolar al superficialităţii urmăririi penale, îl constituie aspectul că în cauză nu s-au dispus verificări şi obţinerea de date de la instituţiile abilitate ONRC referitor la firma S.C. T. S.R.L. şi nici nu au fost făcute verificări cu privire la angajaţii acestei societăţi, impunându-se în acest sens obţinerea de relaţii de la I.T.M. G..
Mai reţine judecătorul de cameră preliminară că în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să stabilească dacă societatea S.C. T. S.R.L. a înregistrat cheltuieli şi a dedus taxa pe valoarea adăugată, având în vedere facturi care nu atestă operaţiuni reale, dacă s-au efectuat înregistrări inexacte, având drept consecinţă denaturarea rezultatelor financiare şi dacă administratorii societăţi au folosit disponibilităţile băneşti, de care au dispus în alte scopuri decât cele în interesul societăţii. Sub acest ultim aspect, se observă că în plângerea înaintată organelor de urmărire penală au fost sesizate infracţiunile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991, cât şi art. 272 alin. 1 pct. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990, sau delapidare, după caz, fapte faţă de care procurorul nu a dispus nici o soluţie în cauză, nefiind de altfel administrate nici un fel de mijloace de probă în acest sens şi nici nu s-a făcut vorbire în nici un act al organelor de cercetare şi urmărire penală.
Susţinerile organului de urmărire penală în sensul că în cauză sunt incidente cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., respectiv fapta de evaziune fiscală nu există, nu sunt probate cu nici un mijloc de probă care să ateste cele reţinute în ordonanţa de clasare întocmită de procuror.
Faptul că administratorul de drept al societăţii S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu, T.I., a decedat (de altfel, la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste acest fapt juridic, neputându-se reţine data intervenirii acestuia), nu este de natură să elucideze starea de fapt reţinută de organele de urmărire penală şi nici nu conduce la concluzia inexistenţei faptei de evaziune fiscală, având în vedere că aspectele invocate de organele fiscale în sesizarea adresată parchetului nu au fost evaluate de organul de urmărire penală şi nu s-a stabilit circuitul comercial în baza căruia au fost emise acele înscrisuri.
De altfel, organele de cercetare penală nu au verificat în nici un mod aspectele sesizate de către petentă în plângerea penală, în sensul că reprezentanţii S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii mai multe facturi fiscale emise de diferite societăţi comerciale de pe raza judeţelor G., Dolj, Vâlcea şi Bucureşti, care nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., plângerea dedusă judecăţii urmează să fie admisă, cu consecinţa desfiinţării soluţiei atacate şi trimiterii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite plângerea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice G. – în numele şi pentru Statul Român reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, desfiinţează ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul G. nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmării penale.
Definitivă.
Pronunţată în camera de consiliu din 31.03.2015.
