Sentinţa civilă nr 11171/02.12.2008 – Nulitate absolută contract de donaţie
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 01.07.2008, sub nr.8098/301/2008, reclamanţii N.C. şi G. J. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sectorului 3 Bucureşti prin Primar şi Municipiul Bucureşti prin Primar, să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie nr.11808 din 30.09.1964 încheiat între defuncta D. E. şi fostul Sfat Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, cu privire la apartamentul nr.6 situat in Bucureşti, str. Blănari nr.14, corpul B, et.3, sector 3, în suprafaţă de 77,31 mp împreună cu cota de teren indiviză, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanţii au arătat că prin actul de vânzare-cumpărare cu nr.1093 din 1950 defuncţii I. şi E. D. au cumpărat de la numitul P. C. R. apartamentul nr. 6 din corpul de clădire B et.3 str. Blănari nr.14 compus din două camere şi cameră de serviciu cu dependinţe, plus cotă teren indiviză. După decesul sotului său, E. D. a fost obligată prin persistente presiuni psihice să-şi doneze proprietatea Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, primind în schimb o pensie de 250 lei.
Reclamanţii arată că din cuprinsul actului de donaţie rezultă că beneficiarul donaţiei, in calitate de donatar a fost Sfatul Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, însă acceptarea donaţiei a fost făcută de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Capitalei care a emis decizia nr.1031/29.03.1964, astfel încât donatara nu a făcut un act de acceptare expresă a donaţiei, care este astfel lovită de nulitate.
Reclamanţii mai arată că realizarea simultană a acordului de voinţe se realizează prin prezentarea ambelor părţi în faţa notarului, unde îşi dau consimţământul şi semnează înscrisul autentic, însă decizia de acceptare a donaţiei a fost emisă la 29.03.1964, cu mult înainte de încheierea actului de donaţie, respectiv, 30.09.1964.
Reclamanţii mai arată că la încheierea actului de donaţie nu a existat un consimţământ valabil exprimat, întrucât donatoarea nu a consimţit liber să înzestreze statul român cu apartamentul proprietatea ei, fiind vorba de un abuz al fostului regim comunist.
In drept : art.800, 814, 948 C.civ.
In dovedire a depus la dosar, în copie, act de donaţie, decizia nr.1306/19.10.1964, act de vânzare-cumpărare, certificat de moştenitor nr.374/1961, certificat de moştenitor nr.195/1963, certificat de moştenitor nr.40/16.04.2007, declaraţie de notorietate, Dispoziţia nr.491/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.09.2008, pârâtul Municipiul Bucureşti a invocat excepţia prescripţiei la acţiune în ceea ce priveşte nulitatea donaţiei. A arătat că vicierea consimţământului este cauză de nulitate relativă şi nu absolută, iar termenul în care se poate cere anularea unui act care a fost lovit de nulitate relativă este de trei ani de la data încetării violenţei.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii arătând că acceptarea donaţiei s-a făcut printr-un act autentic, respectiv decizia întocmita de Sfatul Popular Bucureşti, iar dispoziţiile Decretului 478/1954 care derogă de la dreptul comun prevăd că acceptarea donaţiilor făcute statului român se poate face de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.
In drept: art.115-118 C.proc.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine urmatoarele:
Prin actul de vânzare – cumpărare nr 1093/ 1950 autorii reclamantilor ( conform certificatului de moştenitor nr 195 / 02.12. 1968 eliberat de Notariatul de Stat Bucureşti , respectiv certificatul de moştenitor nr. 40 / 16 . 04 .2 007 BNP Lotus )I. şi E. D. au cumpărat de la numitul P .R. apartamentul nr. 6 din corpul de cladire B, etajul 3 situat în Bucureşti , etajul 3 , str. Blănari , nr 14 impreună cu cota indiviză de teren în suprafata de 77 , 31 mp . La data de 27 septembrie 1960 I. D. a decedat fiind mostenit conform certificatului de moştenitor 374/ 1961 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului Tudor Vladimirescu de catre D. E .
La data de 30 septembrie 1964 a fost incheiat actul de donaţie autentificat sub nr. 11808/ 1964 prin care D. E. a donat Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu apartamentul nr. 6 din corpul de clădire B, etajul 3 situat în Bucureşti , etajul 3 , str. Blănari , nr 14 impreună cu cota indiviză de teren în suprafata de 77 , 31 mp .
Asupra exceptiei lipsei calităţiii procesuale pasive a Primăriei Sectorului 3 instanţa retine ca , calitatea procesuală pasiva presupune identitate intre persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecăţii.
Având în vedere ca finalitatea promovării prezentei cereri de chemare in judecata este reîntoarcerea bunului in patrimoniul moştenitorilor donatoarei, fata de dispozitiile art 21 din Legea 215 / 2001 unitatea adminsitrativ – teritoriala este persoana juridica de drept public cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu . Astfel in eventualitatea admiterii actiunii , hotararea trebuie sa fie opozabila detinatorului actual al bunului , in speta Municipiul Bucuresti si nu Primaria Sectorului 3 care este o structura functionala fara personalitate juridica .
Pentru toate aceste motive instanta urmeaza sa admită exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sectorului 3 şi să respingă cererea ca fiind formulată împotriva acestui parat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fara calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului cauzei instanta retine ca actiunea in anularea donatiei este neintemeiată.
Potrivit art 2 din Decretul nr. 478/ 1954 privitor la donaţiile făcute statului , donaţiile oferite sfaturilor populare se acceptă dupa caz de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular a Capitalei Republicii Populare Române.
Or , actul de donatie autentificat sub nr. 11808/ 30 . 09. 1964 a fost intocmit cu respectarea prevederilor actelor normative in vigoare la acel moment , respectiv donatia a fost acceptata prin Decizia nr . 1031 / 1964 a Comitetului executiv al Sfatului Popular al Capitalei pentru donatarul Staful Popular al Raionului Tudor Vladimirescu .
Pe cale de consecinta o astfel de decizie trebuia emisă in prealabil de Comitetul Executiv al Capitalei pentru ca actul de donatie sa poata fi incheiata in mod valabil.
Asadar sustinerile reclamantilor potrivit carora donatia fost acceptata de alta persoana decat donatarul , respectiv acordul de vointe nu s-a realizat simultan deoarece a fost emisa deoarece actul de acceptare a fost emis anterior, apar ca neintemeiate deoarece autoritatile statului trebuiau sa se conformeze actului normativ in vigoare , aplicabil situatiei date , respectiv Decretul 478 / 1854 care cuprindea norme speciale derogatorii de la dreptul comun .
Instanţa reţine că prin cererea introductivă reclamanti au solicitat sa se constate de asemenea nulitatea absoluta pentru lipsa consimtământului donatoarei D.E. la incheierea actului juridic bilateral. Consimtamantul reprezinta manifestarea de vointa a unei persoane in vederea formarii unui act juridic. Lipsa totala a acestuia in cazul unui act autentic poate fi dovedita exclusiv prin procedura inscrierii in fals. Sarcina probatiunii incumba in conformitate cu art 1169 C.civ contestatarului valabilitatii actului juridic atacat (in speta , reclamantii in calitate de mostenitori ai donatoarei ). Instanta observa ca reclamantii, prin probele administrate, nu au reusit sa rastoarne prezumtia de valabilitate a contractului de donatie autentificat, in ceea ce priveste existenta manifestarii de vointa a donatoarei. Nu trebuie confundata existenta consimtamantului (constatata de notar prin propriile simturi, ca urmare a semnarii actului juridic de catre parti, astfel cum rezulta si din incheierea de autentificare a susmentionatului contract), cu prezumtia de valabilitate de care se bucura acesta pana la proba contrara ( pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, trebuie sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, trebuie sa nu fie alterat de vicii). Astfel probatiunea reclamantilor s-a axat pe dovedirea faptului ca la incheierea actului nu a existat un consimtamant valabil , respectiv niciodata donatoarea nu a consimtit liber la incheierea contractului de donatie manifestarea de vointa fiind facuta cu o rezerva mintala cunoscuta de destinatarul acestuia , fapt ce presupune de plano existenta unui consimtamant dat.
Este drept ca motivele invocate pot duce la anularea contractului, fiind vorba despre o nulitate relativa, insa instanta ,conform principiului disponibilitatii, este tinuta de cauza actiunii introductive. Cauza reprezinta situatia de fapt calificata juridic de catre parte. Reclamantii si-au precizat in mod neechivoc actiunea invocand lipsa totala a consimtamantului donatoarei la data incheierii contractului, aspect pe care nu au reusit sa-l probeze.
Fata de faptul ca sanctiunea nulităţii absolute nu poate lovi actul juridic pentru lipsa consimtamantul decat in absenta oricarei forme de exteriorizare a hotarării de încheiere a actului in cauză, instanta apreciaza ca acest motiv de constatare a nulitatii actului de donatie autentificat sub nr. 11808/ 30 . 09. 1964 este nefondat .
Pentru toate aceste motive instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecata ca neintemeiată.
