TRIBUNALUL SATU MARE – SECŢIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 15/JDL/27.02.2015
Cod procedură penală. Judecătorul de drepturi şi libertăţi. Măsurile asiguratorii. Contestarea măsurilor asiguratorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. 1 Cod procedură penală, împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.
Rezultă astfel că obiectul contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 250 Cod procedură penală îl constituie verificarea sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, atât a dispoziţiei procurorului privind luarea măsurii asiguratorii cât şi a modul de aducere la îndeplinire a acestei dispoziţii de către organele de cercetare penală.
Luarea măsurii asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune este condiţionată de existenţa unei constituiri de parte civilă, iar, pe de altă parte, măsura asiguratorie luată efectiv trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
Extras hotărâre:
Trecând la soluţionarea cauzei pe baza motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor de la dosar şi din dosarul de urmărire penală nr. …/P/… al Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum şi pe baza dispoziţiilor legale incidente în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi, a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.250 Cod procedură penală, împotriva măsurilor asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.
Sub acest aspect se va reţine atât competenţa materială a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Satu Mare cât şi faptul introducerii în termen a contestaţiei.
Obiectul contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art.250 Cod procedură penală îl constituie verificarea sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, atât a dispoziţiei procurorului privind luarea măsurii asiguratorii cât şi a modul de aducere la îndeplinire a acestei dispoziţii.
În ce priveşte primul aspect, judecătorul reţine că Ordonanţa procurorului din data de 02.12.2014, din dosar nr. …/…/… privind luarea măsurilor asiguratorii, este legală şi temeinică şi astfel nu se impune a fi desfiinţată.
Astfel, în dosar penal nr. …/…/… al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, prin Ordonanţa procurorului din data de 21.08.2014 s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de numitul ŞCI (care astfel a dobândit calitatea de suspect), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
Cu această ocazie procurorul a reţinut că prin ordonanţa din data de 28.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală, constând în aceea că numitul ŞCI, în calitate de administrator la SC „…” SRL, a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în perioada 2012-2013, mai multe facturi fiscale emise de diferite societăţi comerciale, care nu au la bază elemente reale, cu scopul de a evita impozitarea şi deducerea TVA-ului, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 22.041 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA stabilit suplimentar. Totodată, s-a mai reţinut că din actele de urmărire penală efectuate în cauză, rezultă că există indicii temeinice că fapta pentru care s-a început urmărirea penală a fost săvârşită de către ŞCI.
Ulterior, prin Ordonanţa procurorului din data de 02.12.2014, ce face obiectul prezentei contestaţii, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunurile mobile şi imobile proprietatea suspectului şi a SC „…” SRL Satu Mare, până la concurenţa sumei de 22.041 lei.
Din cuprinsul ordonanţei rezultă că măsura a fost luată în vederea recuperării prejudiciului.
Potrivit dispoziţiilor art.249 alin.1 Cod procedură penală, procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asiguratorii, prin ordonanţă, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea recuperării pagubei produse prin infracţiune, iar potrivit alin.5 al aceluiaşi articol „măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.”
Prin Sesizarea penală nr…./ZZ/LL/AA formulată de către A.N.A.F. – D.G.R.F.P Cluj-Napoca, AJFP Satu Mare se arată că prejudiciul total constatat în urma inspecţiei fiscale parţiale efectuate la sediul SC „…” SRL Satu Mare, al cărei administrator este suspectul ŞCI, este în cuantum de 22.041 lei.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, (art.11) „în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie”.
Chiar dacă, în principiu, luarea măsurilor asiguratorii este facultativă, aşa cum se arată, de altfel, în textul art.249 alin.1 Cod procedură penală, cu titlu de excepţie, luarea acestor măsuri este obligatorie atunci când legea prevede expres acest lucru, aşa cum este cazul de faţă.
În concluzie, se va reţine că ordonanţa procurorului, ce a fost contestată de către suspect, privind instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor acestuia şi ale părţii responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului, a fost luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
În ce priveşte al doilea aspect, privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii luate de procuror, judecătorul reţine următoarele:
Conform „procesului verbal de aplicare a sechestrului penal” întocmit de către lucrători de poliţie, delegaţi în acest sens de către procuror, la data de 23.01.2015 s-a procedat la indisponibilizarea şi declararea ca sechestrat a imobilului situat în municipiul …, B-dul …, bl…., ap …, judeţul Satu Mare, imobil evaluat la suma de 245.215 lei.
Ulterior, s-a procedat la notarea sechestrului asigurator privind ipoteca legală instituită asupra imobilului în cartea funciară, conform Încheierii Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare dată în dosar nr. ….
Pe de o parte, se va reţine că luarea măsurii asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune este condiţionată de existenţa unei constituiri de parte civilă, care în dosarul nr. …/P/… al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, lipseşte până la acest moment, iar, pe de altă parte, măsura asiguratorie luată efectiv trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
În cauza de faţă, aducerea la îndeplinire a măsurii luate de către procuror s-a realizat în lipsa unei constituiri de parte civilă şi, în plus, este disproporţionată cu scopul urmărit, cât timp în vederea reparării pagubei produse prin infracţiunea cercetată, în cuantum de 22.041 lei s-a aplicat sechestru pe un imobil cu o valoare de 245.215 lei (de peste 10 ori mai mare de cât valoarea pagubei). În plus imobilul indisponibilizat corespunde în natură şi în fapt cu un apartament cu 3 camere + dependinţe, mai exact apartamentul în care suspectul locuieşte împreună cu familia (soţia şi cei doi copii minori).
În aceste condiţii, se va reţine că prin modul de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurător s-a realizat o restrângere nejustificată şi excesivă a exerciţiului dreptului la proprietate al suspectului.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art.53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi, cum este şi dreptul la proprietate privată (garantat potrivit art.44), poate fi restrâns prin lege, şi numai dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi dacă este necesară într-o societate democratică (în cazul de faţă fiind îndeplinite toate aceste condiţii). În plus, măsura restrângerii exerciţiului dreptului la proprietate privată trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o (art.53 alin.2 Constituţia României).
Expresie a principiului proporţionalităţii măsurii prin care se limitează exerciţiul unui drept garantat prin legea fundamentală, o constituie şi dispoziţiile art.249 alin.5, teza finală Cod procedură penală, mai sus indicat, prin formula „până la concurenţa valorii probabile a acestora”.
Pentru considerentele mai sus expuse se va reţine temeinicia contestaţiei formulate în cauză de către suspectul ŞCI, sub aspectul modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator, urmând ca în baza art.250 alin.4 Cod procedură penală, aceasta să fie admisă în parte, cu consecinţa anulării „procesului verbal de aplicare a sechestrului penal” din data de 23.01.2015 întocmit de către organele de cercetare penală.
Totodată se va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului aparţinând suspectului ŞCI, respectiv apartament cu 3 camere şi dependinţe, situat în mun. …, B-dul …, bl. …, ap. …, jud. Satu Mare şi se va proceda la radierea notării efectuate în c.f. nr. … UAT Satu Mare la imobilul mai sus indicat având nr. topografic … Satu Mare.
Va fi menţinută Ordonanţa procurorului din data de 02.12.2014 privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate în proprietatea suspectului ŞCI şi a SC „…” SRL Satu Mare, până la concurenţa sumei de 22.041 lei, cu menţiunea că aducerea la îndeplinire a acesteia se va putea realiza numai în condiţiile în care la dosar se va formula o constituire de parte civilă şi în plus, vor fi respectate prevederile art.249 alin.5, teza finală Cod procedură penală.
În acest sens, este de reţinut că la dosarul de urmărire penală (fila 23) se regăseşte lista bunurilor impozabile cu care suspectul ŞCI şi SC „…” SRL figurează în evidenţele Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Satu Mare.
Lipsa valorii de impozitare a celorlalte bunuri mobile şi imobile din cuprinsul acestui răspuns (cu excepţia valorii de impozitare a apartamentului) nu împiedică organul de urmărire penală să procedeze la stabilirea acestor valori fie printr-o revenire la dresa iniţială fie prin evaluatori sau experţi, conform art.252 alin.1 Cod procedură penală.
