Prin sentinţa civilă nr. 1090 din data de 24.09.2015, Judecătoria Găeşti a hotărât astfel:
„Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul MC, în contradictoriu cu pârâta MG.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Septembrie 2015”.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la 19.05.2015, sub nr. 2031/232/2015, contestatorul MC, în contradictoriu cu pârâta MG, a formulat contestaţie împotriva executării silite pornite de numita MG. A solicitat anularea formelor de executare, respectiv exonerarea sa de plata onorariului de executor în sume de 5510 lei, onorariu de executare, 600 lei, cheltuieli de executare, 800 lei, onorariu executare bunuri, având în vedere faptul că şi-a exprimat punctul de vedere în sensul executării de bună voie, dar pârâta nu s-a prezentat, nici pentru a-şi ridica bunurile şi nici pentru a încasa sulta, pe care a fost şi este de acord să o achite, de îndată ce aceasta îi pune la dispoziţie adresa unde să depună banii sau număr de cont.
În motivarea contestaţiei contestatorul arată că, prin Decizia civilă nr. 200 din 20.03.2015, comunicată la data de 14 04.2015, rămasă definitivă la data de 30 aprilie 2015, i s-a admis apelul în sensul că instanţa dispune partajarea conform variantei 3 a raportului de expertiză. Susţine că a fost de acord să-i fie atribuit imobilul bun comun, situat în comuna Cobia, sat Frasin Deal şi să despăgubească pe numita MG cu suma de 67745 lei, cu titlu de sultă. Prin varianta 3 s-a stabilit şi modalitatea în care se atribuie bunurile mobile.
Aşa cum s-a arătat la instanţa de fond, pârâta MG este plecată în Italia, aceasta dându-şi pe parcursul procesului adresa din …, judeţul Dâmboviţa, deşi are domiciliul în acelaşi imobil, bun comun, de la care are şi cheia de acces, nu s-a prezentat pentru a executa de bună voie decizia instanţei, el nu avea cum să-i înmâneze aceşti bani, faptul că a sesizat executorul judecătoresc, în mod direct, fără a încerca să execute de bună voie, este o dovadă a relei credinţe. Susţine că locuieşte în altă construcţie, numită pătul locuibil, moştenire de la părinţii lui, nu era în posesia şi nu folosea bunurile ce au făcut obiectul partajului. Având în vedere dispoziţiile art. 622 alin. 2 din codul de procedură civilă, potrivit căruia „În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligaţia, aceasta se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită”, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că pârâta nu s-a prezentat şi nici nu a pus la dispoziţie niciun cont pentru a depune suma, iar în ceea ce priveşte bunurile mobile, sunt în posesia sa, putând oricând să şi le ridice sau să dispună de ele în orice mod doreşte. S-a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că, la o săptămână după rămânerea definitivă a hotărârii, fără să facă niciun demers pentru a dovedi că a dorit să execute de bună voie, aceasta a trecut la executarea silită şi a indicat şi un domiciliu ales, care nu mai este cel din domiciliul comun.
Pe calea prezentei contestaţii, s-a solicitat să se dispună exonerarea sa de plata onorariului nejustificat de executor şi a celorlalte cheltuieli, urmând să i se pună la dispoziţie un cont al pârâtei în care să vireze sulta.
În ceea ce priveşte bunurile mobile, sunt în posesia pârâtei, care deţine cheia imobilului şi le poate ridica oricând sau dispune în orice mod de ele.
În dovedirea cererii a fost indicată proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 şi următoarele cod procedură civilă.
Prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar, la 21.05.2015, de către contestator, cerere de suspendare a executării silite.
Prin întâmpinare, intimata MG a solicitat respingerea cererii.
În motivare a susţinut în esenţă că nu se invocă motive de nulitate a executării. Precizează că MC cunoştea domiciliul din străinătate al părţii şi că bunurile nu se aflau în posesia sa, fiind în domiciliul contestatorului care întotdeauna s-a opus în mod violent ca ea să revină în fostul domiciliu comun, astfel că nu a avut acces decât pe baza unei hotărâri judecătoreşti de reintegrare şi numai pentru o zi, pentru că a plecat din nou în Italia, iar la revenire a avut aceeaşi atitudine, aşa cum reiese din conţinutul sentinţei 2723/15.10.2013 pentru a lua câteva lucruri personale. Susţine că la mai multe zile de la începerea executării silite contestatorul a solicitat creditoarei intimate să-i pună la dispoziţie un cont pentru a efectua plata sumei de bani, dar nu aminteşte nimic de bunurile mobile, în privinţa cărora, nu în totalitate, titlul executoriu a fost executat silit la 04.06.2015. Mai arată că suma de bani nu a fost virată în contul care prin somaţie i-a fost pus la dispoziţie de executorul judecătoresc sau în varianta alternativă de a depune această sumă direct la biroul de executare. Afirmă că nu sunt incidente dispoziţiile art. 670 alin. 2 cod procedură civilă. În ce priveşte cererea de suspendare susţine că nu se întrevăd motive temeinice care să o impună.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 cod procedură civilă.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatorul a susţinut că afirmaţiile făcute de MG nu corespund realităţii, aceasta necunoscând domiciliul intimatei. Referitor la bunurile mobile, solicită să se aibă în vedere rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, prin care se confirmă că a împărţit imobilul în natură între ei, până la finalizarea procesului de partaj şi i s-a înmânat o cheie de la uşa casei, cu care a deschis uşa executorului judecătoresc. Afirmă că executarea a fost făcută cu rea credinţă, el executând de bună voie.
Au fost administrate probele cu înscrisuri.
Prin încheierea pronunţată la 12 iunie 2015, în dosar, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul MC.
S-a depus copie certificată a dosarului de executare silită 87/2015 aflat pe rolul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti Marin Florea şi Marin George Robert, din Răcari, judeţ Dâmboviţa.
Analizând motivele invocate de către contestator, instanţa a reţinut că acesta nu a dovedit nicio cauză de nelegalitate a actelor de executare efectuate, situaţie care ar fi putut conduce la anularea actelor de executare silită ce s-ar fi efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Prin sentinţa civilă 1609/03.09.2013 pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul 2425/232/2012, definitivă prin decizia civilă 200/20.03.2015 a Tribunalului Dâmboviţa, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta MG, în contradictoriu cu pârâtul MC, dispunându-se partajarea bunurilor comune conform raportului de expertiză – varianta a III a completării. Conform hotărârii, în lotul contestatorului au revenit bunurile imobile şi o parte din bunurile mobile, urmând ca acesta să achite intimatei sultă de 67745 lei, iar în lotul intimatei sulta şi o parte din bunurile mobile.
Prin cererea înregistrată la biroul executorului judecătoresc, sub nr. 87/06.05.2015, creditoarea MG a solicitat executarea silită.
Prin încheierea din 06.05.2015, executorul judecătoresc a admis cererea creditoarei MG şi a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului MC, în temeiul titlului executoriu decizia civilă 200/20.03.2015 a Tribunalului Dâmboviţa, pentru plata sumei de 67745 lei şi recuperarea bunurilor mobile, precum şi cheltuieli de executare.
La 07.05.2015 a fost emisă somaţie, prin care s-a pus în vedere debitorului ca, în termen de o zi de la primire să achite suma de 67.745 lei, onorariul de executare, cheltuielile de executare, onorariul de recuperare bunuri, 74655 lei în total. De asemenea, s-a pus în vedere acestuia să fie la domiciliu în data de 04.06.2015, ora 13, întrucât reclamanta urmează să ridice bunurile ce-i aparţin conform variantei a 3-a a raportului de expertiză centralizatoare.
Prin înştiinţare au fost comunicate debitorului, la 14.05.2015, încheierea prin care s-a încuviinţat executarea silită, somaţia şi copie certificată a titlului executoriu.
Potrivit procesului verbal din 04.06.2015 întocmit de executorii Marin Florea şi Marin George Robert, la acea dată au fost preluate bunurile mobile din domiciliul debitorului, iar în ce priveşte suma datorată, contestatorul a susţinut că o va achita după finalizarea contestaţiei la executare ce a fost promovată.
La 05.06.2015 au fost emise de către executor adrese de înfiinţare a popririi până la concurenţa sumei de 74655 lei.
Prin încheierea din 27.07.2015, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite în dosarul 87/2015 aflat pe rolul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti Marin Florea şi Marin George Robert, din Răcari, judeţ Dâmboviţa, având în vedere că au fost recuperate atât debitul cât şi cheltuielile de executare.
Potrivit menţiunilor cuprinse în procesul verbal de executare încheiat la 04 iunie 2015, de executorul judecătoresc, care fac dovada situaţiei constatate de agentul instrumentator până la înscrierea în fals, debitorul a susţinut cu ocazia deplasării în vederea executării titlului executoriu va achita suma după finalizarea contestaţiei la executare ce a fost promovată.
Nu pot fi reţinute alegaţiile contestatorului privitoare la faptul că executarea silită a fost pornită împotriva sa cu rea credinţă.
Executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului civil, în accepţiunea art. 6 par. 1 al Convenţiei şi trebuie să se respecte cerinţa celerităţii.
Se reţine că o executare de bună voie, în sensul art. 622 alin. 1 C.pr.civ., presupune achitarea de către intimat a sumelor menţionate în titlul executoriu, operaţiune pe care contestatorul nu a realizat-o. Chiar dacă acesta susţine că creditoarea nu s-a prezentat şi nici nu a pus la dispoziţie un cont pentru a depune suma, debitorul nu poate condiţiona executarea obligaţiei impuse în hotărâre de îndeplinirea altor obligaţii impuse unilateral debitorului (prezentarea personal la domiciliul debitorului, deschiderea unui cont, etc.)
În schimb ar fi fost uşor de dovedit executarea benevolă a obligaţiei pecuniare prin uzitarea procedurii ofertei de plată urmată de consemnaţiune reglementată de Titlul VIII din Cartea a VI a Proceduri speciale, art. 1006 – 1013 C.pr.civ. Astfel, se putea libera de datorie, consemnând suma datorată la CEC Bank SA sau la o altă instituţie de credit, cu depunerea ulterioară a recipisei de consemnare la executorul judecătoresc.
Pentru aceste considerente, apreciind că executarea a fost efectuată în baza unui titlu executoriu şi respectă dispoziţiile legale incidente, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată. Contestaţia la executare fiind respinsă, cheltuielile de executare au rămas în sarcina contestatorului. De altfel, faţă de disp. art. 670 alin. 2 C.pr.civ., debitorul este ţinut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare silită şi până la realizarea obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă a făcut plata în mod voluntar, dar ulterior începerii executării.
