Din actele şi lucrările dosarului Curtea reţine că Primarul municipiului Cluj-Napoca a înaintat pârâtului recurent proiectul înregistrat sub nr. 1 din 18 decembrie 2007 referitor la adoptarea Hotărârii privind aprobarea concesionării terenului situat în Cluj-Napoca str. (…) (…) f.n. în favoarea reclamantei intimate SC O.D. SRL Cluj-Napoca în temeiul Raportului Comisiei de evaluare a licitaţiei cu nr. 88246 din 23 octombrie 2007.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 18 decembrie 2007, cu ocazia şedinţei ordinare a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. proiectul de hotărâre mai sus menţionat a fost dezbătut de consilieri, iar la final s-a decis prin vot majoritar respingerea acestuia.
Procedura de concesiune a terenului cât şi organizarea licitaţiei publice privind atribuirea acestei concesiuni a fost declanşată în urma adoptării Hotărârii nr. 481/2005 în temeiul unui studiu de oportunitate prin care s-a justificat atât eficienţa economică cât şi utilitatea investiţiei preconizate pentru municipiul Cluj-Napoca.
Nu poate fi admis în prezent ca pentru raţiuni de oportunitate, respectiv că după treccrea timpului generat de rezolvarea unor procese şi lipsa de atractivitate a investiţiei, autoritatea publică să înlăture această procedură cu consecinţa revocării sui generis a H.C.L. nr. 481/2005 şi a ocolirii deciziei definitive şi irevocabile a instanţei de administrativ care a impus obligaţia de a finaliza procedura de licitaţie.
Curtea constată că actul prin care a refuzat aprobarea raportului comisiei de evaluare şi încheierea contractului de concesiune cu reclamanta intimată este adoptat cu exces de piliere în înţelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004. respectiv autoritatea publică a apreciat că investiţia preconizată pentru care s-a demarat şi finalizat o procedură complexă de licitaţie nu mai este necesară. încălcând astfel interesul legitim aparţinând reclamantei circumscris calităţii de câştigător al licitaţiei şi de dobânditor al concesiunii terenului din litigiu.
Aprecierea că prin conduita autorităţii publice nu s-au ciudat efectele hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pe considerentul că autoritatea publică a continuat procedura începută în conformitate cu prevederile Legii nr. 219/1998 este total falsă.
Continuarea procedurii de licitaţic prevăzută ca obligaţie în dispozitivul deciziei nr. 400/2007 adoptată de Curtea de Apel Cluj. impunea nu numai finalizarea formală a acesteia printr-un raport al comisiei de evaluare ci şi propunerea şi adoptarea hotărârii de a se încheia contractul de concesiune cu câştigătorul licitaţiei, numai în felul acesta putându-sc înţelege raţiunea dispoziţiilor instanţei judecătoreşti.
Procedura de licitaţie presupune o serie de operaţiuni tehnico-juridice menite a stabili câştigătorul acesteia şi deci a dcccla care este persoana cu care autoritatea contractantă va încheia contractul, accasta cu atât mai mult cu cât obligaţia de a proceda la finalizarea procedurii de licitaţic a fost decisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă opozabilă autorităţii contractante.
Neprocedând astfel, autoritatea contractantă refuzând practic să omologheze rezultatul licitaţiei şi să-i dea efectul cuvenit a paralizat nu numai procedura de licitaţie consumată ci a condus pe cale indirectă şi la lipsirea de efecte juridice a propriei hotărâri de iniţiere a concesiunii, procedeu nelegal, întrucât hotărârea respectivă a devenit irevocabilă pentru autoritatea care a adoptat-o, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1851 din 18 septembrie 2008
Notă: lată o speţă extrem de interesantă, care ridică numeroase probleme sui generis de drept administrativ. în esenţă, prin hotărâre, consiliul local scoate la licitaţie publică un teren (proprietate publică, apreciem noi, raportat la faptul că pe acesta urmează a se realiza o investiţie importantă pentru interesul local). Licitaţia se realizează, reclamanta este declarată câştigătoare, însă procedura nu se mai finalizează, autorităţile locale invocând faptul că investiţia nu mai este necesară pentru interesul local. Reclamantul obţine o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care se dispune continuarea şi finalizarea procedurii. Şi, într-adevăr, consiliul local finalizează procedura cu… respingerea propunerii primarului de a încheia contractul de concesiune cu reclamantul, care în aceste condiţii se adresează din nou instanţei de contencios administrativ. Problemele ridicate de speţă sunt următoarele:
a) Calificarea hotărârii de aproltare a concesiunii. în opinia noastră, aceasta este un act particular (decizie de speţă) pentru că se referă la o situaţie determinată, dar nu direct la persoane. Deci nici nu are destinatari determinaţi (pentru a fi act individual), nici nu conţine vreo regulă de conduită, abstractă şi de aplicabilitate repetată (pentru a fi act normativ);
b) Aplicarea principiului patere regulam quam fecisti. Astfel, având în vedere că, în speţă, hotărârea de consiliu local nu a fost revocată în mod expres şi formal, printr-o altă hotărâre, consiliul local este ţinut de aceasta. Prin urmare, până la acest moment – ipotetic – al revocării, consiliului local nu îi este permis să oprească tacit procedura, să refuze încheierea contractului de concesiune cu câştigătorul licitaţiei etc. Aceasta este, în opinia noastră, explicaţia exactă a excesului de putere săvârşit în speţă de către consiliul local, iar nu revocarea „tacită” a primei hotărâri;
c) problema revocabilităţii hotărârii de aprobare a concesiunii. Desigur că argumentul precedent ar fi cu uşurinţă eludat de către consiliul local prin emiterea unei hotărâri de revocare a primului act. De aceea considerăm util să analizăm şi posibilitatea organului emitent de a revoca în mod legal hotărârea de aprobare a concesiunii. Instanţa de recurs a considerat actul irevocabil întrucât, prin finalizarea licitaţiei, el a intrat în circuitul civil. Argumentul este evident greşit întrucât, fiind vorba despre o hotărâre care priveşte domeniul public (local), intrarea în circuitul cm/este imposibilă, căci cele două noţiuni se exclud reciproc. Soluţia corectă trebuie să plece de la următoarele premise: actul a cărui revocabil itate trebuie să o verificăm este unul particular (deci el, în sine nu creează drepturi care să-l facă irevocabil) şi legal (căci în speţă nu s-a pus problema nevalabilităţii hotărârii de aprobare a concesiunii). Este însă adevărat că, în urma adoptării acestuia s-a derulat o licitaţie în care un particular a dobândit dreptul subiectiv de a încheia un contract de concesiune. Acest drept însă, nu poate fi mai stabil decât însuşi dreptul concesionarului la exploatarea bunului, drept care rezultă dintr-un contract de concesiune încheiat. Or, acest drept este unul precar, putând fi revocat dacă interesul |xiblic o cere. în concluzie, soluţia instanţei este corectă. însă, în speţă s-ar fi putut ajunge şi la soluţia contrară dacă:
1. consiliul local ar fi revocat în mod expres, printr-o altă hotărâre aprobarea concesionării;
2. această măsură era justificată printr-un interes public (desigur, actul de revocare trebuia motivat).