SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. INSPECŢIE FISCALĂ.
-art.105 alin.3 Cod procedură fiscală;
-art.312 Cod procedură civilă.
Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării; prin excepţie, se poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele.
Prin sentinţa nr.556/CA din 18 decembrie 2008, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta SC T.G.SRL împotriva pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE în nume propriu şi pentru ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE şi a anulat Decizia nr. 82.013/13.03.2008 emisă de pârâta D.G.F.P. privind modul de soluţionare a contestaţiei nr. 82.013/20.12.2007 formulată de reclamantă şi a admis contestaţia fiscală în sensul că a anulat Decizia de reverificare nr. 76854/27.11.2007 emisă de ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE şi Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală întocmit de A.F.P., Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală III nr. 77530/30.11.2007 cu privire la stabilirea obligaţiei suplimentare de plată TVA în cuantum de 129.789 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 77530/30.11.2007 întocmit de Serviciul Control Fiscal III din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice, s-a reverificat modul de calcul, înregistrare în contabilitate şi plată către bugetul de stat a TVA la societatea reclamantă pentru perioada 01.07.2007-30.09.2007, în baza Deciziei de reverificare nr. 76854/27.11.2007.
La adoptarea deciziei de reverificare a fost avut în vedere referatul înregistrat sub nr. 76815/27.11.2007 potrivit căruia de la data întocmirii Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 2/15.11.2007 înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice sub nr. 74904/19.11.2007 – au survenit date suplimentare care ar face necesare reverificarea documentelor SC T.G.SRL pentru stabilirea stării de fapt.
În Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 77530/30.11.2007 s-a consemnat cu privire la taxa pe valoare adăugată că reclamanta a solicitat în baza decontului nr. 19932/25.10.2007 aferent lunii septembrie 2007, suma de 300.608 lei reprezentând TVA de rambursat potrivit evidenţei contabile, compusă la rândul său din 266.094 lei TVA pentru perioada 01.06.2006-30.06.2007 şi respectiv 34.514 lei reprezentând TVA aferent perioadei 01.07-2007-30.09.2007.
Inspectorii autorităţii fiscale au consemnat totodată că suma de 187.206,62 lei reprezintă TVA de rambursat pentru achiziţia de utilaje realizată de la SC R.B.SRL în perioada 01.07.2006-30.09.2007 aferente unui număr de şapte facturi fiscale.
De asemenea, s-a reţinut că începând cu 26.06.2007, SC R.B.SRL a intrat în procedură de lichidare şi că documentele emise de aceasta – şi pe baza cărora reclamanta a formulat decontul de TVA – nu îndeplinesc exigenţele prescrise de Legea nr. 82/1991. În consecinţă, inspectorii fiscali au considerat că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii.
S-a reţinut că prin RIF nr. 60233/31.08.2007 şi Decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare nr. 359/31.08.2007 a fost respinsă la rambursare suma de 57.418 lei TVA aferent facturilor fiscale 6544359/28.05.2007 şi 6544360/28.05.2007.
S-a respins solicitarea de decontare TVA pentru suma de 129.788,62 lei.
Totodată, s-a mai reţinut că, reclamanta a contestat Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 întocmită în baza RIF înregistrat la D.G.F.P. sub nr. 77530/30.11.2007, atât cu privire la soluţia de impunere suplimentară, cât şi cu privire la legalitatea dispoziţiei de reverificare.
În privinţa acestui din urmă act administrativ, reclamanta a contestat atât lipsa elementelor şi împrejurărilor noi care să justifice reluarea inspecţiei, cât şi competenţa Şefului adjunct al administraţiei de a dispune în acest sens.
Prin Decizia nr. 82013/13.03.2008, D.G.F.P. a respins contestaţia; în esenţă motivaţia soluţiei adoptate este identică celei cuprinsă în întâmpinare; în consecinţă instanţa nu a reluat în această parte a considerentelor argumentaţia deja evocată.
Potrivit art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepţie, legea stabileşte că se poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele. Reverificarea este decisă de conducătorul inspecţiei fiscale.
În ceea ce priveşte critica formulată de reclamantă referitoare la nelegalitatea actului premergător refacerii inspecţiei fiscale, respectiv a Deciziei nr. 76854/27.11.2007 adoptată de şeful adjunct al administraţiei finanţelor publice, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută lipsa de competenţă a autorului actului, considerându-se că în conformitate cu ordinul de serviciu adjunctul şefului compartimentului poate adopta respectiva decizie.
Instanţa a apreciat însă că decizia de reverificare este eronată, întrucât datele suplimentare evocate în referatul nr. 76815/2007 al Serviciului de inspecţie fiscală nu pot fi încadrate în noţiunea corespunzătoare prevăzută de art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Împrejurarea că emitentul facturilor în discuţie se află în dizolvare şi că începând cu data de 12.03.2007 a fost desemnat un lichidator nu constituie pentru reclamantă un impediment în a folosi facturile pentru întocmirea deconturilor de TVA. De asemenea, nici faptul că emitenta facturilor nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare a societăţii nu poate avea drept consecinţă lipsirea de efecte a acestor documente, cu atât mai mult cu cât în temeiul lor s-a operat transmiterea proprietăţii asupra bunurilor cumpărate şi tot pe baza lor s-a făcut plata către vânzător a preţului vânzării.
În consecinţă, decizia de impunere pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi RIF nr. 77530/30.11.2007 pornesc de la premisa eronată că actele depuse nu cuprind toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 şi ca urmare soluţia adoptată de impunere suplimentară este greşită.
Tribunalul a apreciat că faţă de dovezile administrate în cauză nu poate fi reţinută frauda la lege în legătură cu operaţiunile comerciale consemnate în cele şapte facturi şi cu atât mai puţin conduita reprezentantului reclamantei de a eluda normele legale.
În baza aceste argumentaţii, Tribunalul în temeiul art. 8, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 218 alin. 2 C.proc.fiscală a admis acţiunea, constatând nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrativ fiscale contestate potrivit dispozitivului prezentei hotărâri. Instanţa a acordat reclamantei şi cheltuieli de judecată justificate reprezentând taxe judiciare şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca nefondată şi pe cale de consecinţă, menţinerea în totalitate a deciziei nr.82.013 din13 martie 2008 emisă de DGFP , precum şi a actelor administrative atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, Decizia de reverificare nr. 76.854/27.11.2007 s-a emis în baza referatului înregistrat la AFP sub. nr. 76815/27.11.2007, prin care organul de inspecţie fiscală care a efectuat inspecţia fiscală conform prevederilor legale, consemnată prin Raportul de Inspecţie Fiscală înregistrat la D.G.F.P cu nr. 74.904/19.11.2007 în baza căruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 557/19.11.2007 arată necesitatea efectuării reverificării la SC T.G.SRL, deoarece la data de 26.11.2007 au “survenit date suplimentare referitoare la rambursarea TVA.”, aspecte ce nu au fost cunoscute la data întocmirii rapoartelor de inspecţie fiscala anterioare, respectiv:
1). SC R.B.SRL – societate de la care petenta achiziţionează mijloace fixe, conform următoarelor facturi: SM VEE nr. 6544358/27.04.2007 reprezentând excavator pe şenile în valoare totală de 137.028 lei, din care TVA 21.878 lei; SM VEE nr.6544602/21.05.2007 reprezentând motocicleta „Aprilia” în valoare totală de 30.630,6, din care TVA 4.890,6 lei; SM VEE nr. 6544359/28.05.2007 reprezentând „Iveco Magirus” seria WJMG 3 GMS 009010077 în valoare totală de 171.342,15 lei, din care TVA 27.357,15 lei; SM VEE nr. 6544360/28.05.2007 reprezentând „Iveco Magirus” seria WJMG3GMS 009010065 în valoare totală de 188.218 lei, din care TVA 30.061,42 lei; SM VEE nr. 6544361/28.05.2007 reprezentând „Voia Liebherr L 541” în valoare totală de 190.460 lei, din care TVA 30.410 lei; SM VEE nr. 6544605/04.05.2007 reprezentând „Voia Liebherr R924HDSL Litronic” în valoare totală de 364.764,75 lei, din care TVA 58.239,75 lei; SM VEE nr. 6544366/02.07.2007 reprezentând Pompă motorină în valoare totală de 89.999,7 lei, din care TVA 14.369,7 lei – este societate afiliată cu SC T.G.SRL.
2). SC R.B.SRL este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006 şi în calitate de furnizor al SC T.G.SRL a efectuat operaţiunile economice conform facturilor enumerate mai sus, după data de începere a procesului de dizolvare.
3). Conform Încheierii nr. 1596/12.03.2007 a O.R.C. a numit lichidator pe d-na V.I.
Având în vedere cele de mai sus, respectiv faptul că nu au fost respectate prevederile art. 252 pct. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, de către furnizorul SC R.B. SRL care stipulează: „Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare”; raportat la dispoziţiile Deciziei nr. V/15.01.2007 cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. f) şi ale art. 145 alin. 1 (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, care dispune că: „Aşa fiind, în aplicarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) şi în art. 145 alin. (8) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi în art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu ă toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe”, coroborate cu prevederile art. 146, alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 571/2003 modificată şi completată care dispune că „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: „pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. b)-g):
1. să deţină o factură care să cuprindă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1)”;
A considerat că, Decizia de reverificare nr. 76.854/2007 prin care s-a dispus reverificarea perioadei 01.07.2006 – 30.09.2007 s-a emis cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicată) privind Codul de procedură fiscală şi că organul de inspecţie fiscală a procedat corect neacceptând la deducere TVA aferent facturilor emise de furnizorul SC R.B. SRL după data de începere a procesului de dizolvare.
Art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicată) privind Codul de procedură fiscală, dispune următoarele: „Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora”.
În mod eronat SC T.G.SRL a dedus taxa pe valoare adăugată aferentă în baza unor facturi fiscale emise în perioada aprilie – iulie 2007 de către furnizorul SC R.B.SRL, societate care este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006.
Faţă de susţinerile reclamantei că numai în luna decembrie 2007 i s-a adus la cunoştinţă pe cale oficială situaţia SC R.B.SRL, pârâta a arătat faptul că prin hotărârea civilă nr. 1449 /LC/27.06.2006 se dispune dizolvarea societăţii şi se publică acest fapt în Monitorul Oficial al României, iar această stare de fapt şi de drept i-a fost comunicată contestatorului în data de 13.07.2006, potrivit dovezii de primire şi a procesului-verbal de predare întocmit în data de 13.07.2006, predarea fiind efectuată de agentul B.G. şi preluarea de către doamna C.F., având calitatea de barmană la Restaurantul B.
Astfel, potrivit documentelor existente, aducerea la cunoştinţa reclamantei a situaţiei SC R.B.SRL s-a făcut pe cale oficială în luna iulie 2006 şi nu în luna decembrie 2007 aşa cum susţine reclamanta.
Faţă de cele menţionate mai sus, pârâta a subliniat faptul că SC R.B.SRL era „controlată” de către administratorul SC T.G. SRL, în persoana domnului C.G., acesta fiind administrator şi asociat la ambele societăţi comerciale menţionate mai sus, astfel încât rezultă că acesta cunoştea starea de fapt exactă a SC R.B. SRL.
A mai menţionat totodată că, toate documentele (facturile fiscale) neadmise la deducere în urma reverificării sunt din perioada aprilie – iulie 2007, adică după momentul înştiinţării lichidatorului de către O.R.C. (data de 26.03.2007), fără ca acest fapt să fie menţionat pe documentele emise.
Având în vedere că, începând cu data de 26 martie 2007 a fost numit ca lichidator d-na V.I., d-nul C.G. nu avea calitatea de a întocmi şi emite facturi fiscale în numele societăţii, acestea putând fi întocmite de către lichidatorul numit.
În concluzie, facturile fiscale emise de către furnizorul SC R.B.SRL nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care au fost respinse la rambursare, neîntrunind condiţiile legale.
A mai arată şi că, având în vedere că, echipa de inspecţie fiscală nu a cunoscut faptul că, societatea emitentă se află în dizolvare, acest aspect constituie un element nou şi a stat la baza emiterii deciziei de reverificare, acest date suplimentare intrând în noţiunea corespunzătoare prevăzută de art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Ca urmare a celor constatate prin raportul de inspecţie fiscală nr.77.530 din 30 noiembrie 2007, SC T.G.SRL a încălcat prevederile art.252 pct.5 din Legea nr.31/1991, privind societăţile comerciale, republicată, coroborate cu prevederile art.21 alin.4 lit.”f” şi ale art.145 alin.8 lit.”a şi b” din Legea nr.571/2003, precum şi art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 a contabilităţii, republicată.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice ca fiind nefondat.
În conformitate cu prevederile art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 (republicată) privind Codul de procedură fiscală: „Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la data inspecţiei şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora”.
Textul de lege menţionat mai sus constituie temeiul în baza căruia organele fiscale au procedat la reverificarea societăţii intimate, justificând faptul că au apărut elemente noi, necunoscute, la momentul la care prin rapoarte de inspecţie fiscală i s-a recunoscut societăţii dreptul la rambursarea de TVA, aspecte suplimentare legate însă de societatea de la care intimata a achiziţionat utilaje,mai precis faptul că de la data de 26 iunie 2007 respectiva societate a intrat în procedura de lichidare.
Instanţa de fond a reţinut corect că cerinţele art.105 alin.3 din Codul fiscal nu sunt îndeplinite în speţă, în condiţiile în care datele suplimentare evocate în referatul nr.76815/2007 al Serviciului de Inspecţie fiscală se referă la împrejurarea că emitentul facturilor care a vândut intimatei utilaje se află în dizolvare şi că începând cu data de 12 martie 2007 a fost desemnat lichidator judiciar.
Faptul că emitentul facturilor, în temeiul cărora s-a operat transmiterea proprietăţii utilajelor către intimată şi pe baza cărora s-a făcut plata către vânzător, este preţul vânzării, nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare, respectiv lichidare a societăţii, nu poate fi imputată societăţii intimate. Răspunderea fiscală este personală şi în nici un caz colectivă şi contravine dispoziţiilor legale în vigoare, reţinerea sancţiunii refuzului rambursării TVA în sarcina SC T.G.SRL pentru fapte săvârşite eventual de SC R.B.SRL, în legătură cu Legea nr.85/2006 – Legea insolvenţei.
Referitor la invocarea de către recurentă a faptului că facturile pentru care i se refuză rambursarea TVA, nu cuprind toate informaţiile prevăzute de lege ( art.155 alin.5 Cod fiscal), mai precis că nu s-a înserat pe aceste facturi că societatea care le-a emis este în dizolvare, respectiv lichidare, instanţa a constatat că nu este prevăzut în art.155 alin.5 din Codul fiscal, ca element obligatoriu, specificarea stării societăţii, mai precis dacă este sau nu în procedura de dizolvare. Oricum, chiar şi în aceste condiţii, facturile nu sunt emise de reclamanta intimată, ci i-au fost emise de o altă societate, deci era imposibil ca în sarcina sa să cadă înserarea unor astfel de menţiuni.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 republicată, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcţi Generală a Finanţelor Publice.
(Decizia nr.43/CA/21.01.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
