Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sălişte, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M I M, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 2151 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 42 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, fiind angajat al societăţii S.C. T D S.R.L. în perioada 2004-2006, şi-a însuşit mai multe sume de bani aparţinând societăţii amintite. În anul 2007, fiind angajat al societăţii S.C. T C S.R.L., la întoarcere dintr-o cursă din Germania pentru care i se predase suma de 950 euro pentru a schimba anvelopele vehiculului, nu a efectuat decontul şi nici nu a executat revizia maşinii, abandonând maşina în Bucureşti.
Judecătoria Sălişte, în baza art. 2151 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 42 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M I M, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art. 71 C.p., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 CPP, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 CP, privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 14 şi 348 CPP, raportat la art. 998 şi urm. C.civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. T D S.R.L. şi în consecinţă, a obligat inculpatul la plata în favoarea părţii civile a sumei de 1600 lei şi 2700 euro (contravaloarea în lei la data plăţii), cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 246 CPC, a luat act de renunţarea părţii civile S.C. T C S.R.L. la judecarea acţiunii civile formulate în contradictoriu cu inculpatul.
S-a reţinut prin hotărâre că în data de 18.08.2004, învinuitul M I M a fost angajat în funcţia de conducător auto de către S.C. T D S.R.L. , .
În data de 25.08.2006 învinuitul a fost trimis în cursă în Irlanda, pentru a transporta mobilier de la S.C. M R S.A. , înmânându-i-se în acest scop foaia de parcurs , urmând ca suma necesară pentru cheltuielile de deplasare să-i fie trimisă ulterior.
Suma de 1400 Euro, pentru cheltuielile de deplasare i-a fost trimisă prin martorul F G M, care la data de 29.08.2006 i-a predat învinuitului suma respectivă în Staţia Petrom ,primire confirmată de învinuit în declaraţia din12-06.2007. La întoarcerea din cursă, învinuitul nu a efectuat decontul, motivând că a uitat documentele acasă.
La data de 13.09.2006, M I M a fost trimis în cursă în Anglia, cu un transport de marfă de la S.C. I L S.R.L.
Cu această ocazie i s-au înmânat ordinul de deplasare precum şi suma de 1300 Euro, reprezentând cheltuieli de deplasare,învinuitul semnând pentru primirea acestora.
Nici de această dată,la întoarcerea din cursă nu a efectuat decontarea invocând acelaşi motiv.
În data de 28.09.2006 a fost trimis în cursă la Găieşti, unde a încărcat frigidere şi s-a întors , la locul de parcare al societăţii, unde, în urma unor discuţii cu administratorii societatii , a refuzat să plece iar în cursă, a chemat un taxi şi a plecat acasă,susţinând că se va întoarce pentru a efectua deconturile, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanţii angajatorului a rezultat faptul că învinuitul a prejudiciat societatea cu 2700 Euro şi 3331 lei, reprezentând avansuri nedecontate, motorină sustrasă precum şi o sancţiune contravenţională primită în Anglia din culpa învinuitului şi achitată de angajator, sume cu care se constituie parte civilă împotriva acestuia.
La data de 20.11.2007, învinuitul M I M s-a angajat la S.C. T C S.R.L. tot ca şofer, .
În data de 29.03.2007, învinuitul a fost trimis în cursă în Germania, i s-a înmânat ordinul de deplasare şi suma de 9500 Euro, în baza dispoziţiei de plată , semnată de acesta în calitate de beneficiar. Suma de 9500 Euro urma să fie folosită pentru schimbarea anvelopelor autocamionului, efectuarea reviziei tehnice în Germania şi cheltuieli de deplasare.
La întoarcerea din cursă, însă, nu a efectuat decontul, afirmând că documentele şi banii se află în maşină, pe care a parca-o în staţia de carburanţi S.C. Ana Oil S.R.L.
Tot atunci i-a solicitat administratorului societăţii,, să-i împrumute suma de 10.000 lei,pentru a efectua unele lucrări la locuinţa din comuna R, judeţul Sibiu. Prin dispoziţie de plată , societatea comercială îi acordă suma solicitată, sub formă de avans salarii şi salarii neachitate.
După această dată, învinuitul M I M nu s-a mai prezentat la serviciu, abandonând maşina în Bucureşti, în parcarea unei societăţi unde trebuia să descarce marfă.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că rezervorul camionului era gol, anvelopele nu erau schimbate şi nici revizia tehnică efectuată, prejudiciind astfel societatea cu sumele de 9500 Euro, sumă cu care societatea comercială se constituie parte civilă împotriva lui .
Audierea învinuitului în legătură cu activitatea desfăşurată în cadrul S.C. T C S.R.L. nu a mai fost posibilă întrucât acesta nu a mai fost identificat, fiind plecat în Spania.
În cursul cercetării penale, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico – ştiinţifice grafoscopică, pentru a se stabili dacă semnăturile aplicate pe Ordinele de deplasare şi dispoziţiile de plată de la ambele societăţi unde învinuitul a lucrat, aparţin aceleiaşi persoane.
Raportul de constatare Tehnico – Ştiinţifică , întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Sibiu, concluzionează că „Semnăturile în litigiu au fost executate de aceeaşi persoană”.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sălişte şi inculpatul.
Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sălişte a criticat hotărârea pentru faptul că nu s-a pronunţat instanţa şi asupra suspendării executării pedepselor accesorii.
Inculpatul , prin mandatar, a criticat hotărârea pentru acelaşi motiv al pedepselor accesorii.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel precum şi din oficiu, privind temeinicia şi legalitatea lor, tribunalul a constatat apelurile Parchetului de pe Lângă Judecătoria Sălişte şi a inculpatului ca fondate şi le-a admis.
Starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţă iar încadrarea juridică este legală şi temeinică.
Critica hotărârii formulată atât de Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sălişte cât şi de inculpatul Muntean Ioan Lucian, deşi este fondată, instanţa a constatat din oficiu un alt motiv care conduce la desfiinţarea hotărârii şi anume acela că din conţinutul practicalei sentinţei penale a Judecătoriei Sălişte, se desprinde împrejurarea că la acest termen a lipsit atât inculpatul cât şi reprezentantul acestuia, apărătorul calificat, că nu i s-a comunicat acestuia expertiza de la Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Cluj, pentru ca acesta să formuleze un punct de vedere cu privire la concluzii, toate echivalând cu faptul că nu i s-a asigurat dreptul la apărare al inculpatului, care este un drept constituţional, prevăzut la art. 22 din Constituţie.
Aşa fiind, instanţa, în baza art. 379 Cod procedură penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sălişte şi de inculpatul M I L, împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Sălişte pe care a desfiinţat-o şi în consecinţă, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus comunicarea unui exemplar al expertizei către inculpat, asigurarea dreptului la apărare şi sa se ia in considerare si criticile formulate prin apelul declarat de către acesta.
