Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG.15/2008
Codul muncii, art.8, art.157 alin.(2), art.169 alin 1
Deliberand asupra acţiunii civile de faţă constata:
Prin cererea înregistrată sub nr. 606/118/2010, Sindicatul Liber al salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa – în numele membrilor săi a investit instanţa – în contradictoriu cu pârâţii- Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, Grădiniţa P.M. Constanţa, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG.15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 până la data efectivă a plăţii.
In motivarea actiunii se arată că Guvernul Romaniei a aprobat O.G. nr.15/2008 prin care sunt reglementate creşteri salariale ale personalului din învăţământ pentru anul 2008, iar actul normativ menţionat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008, de esenţă fiind modificarea ce a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar la 400,00 pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, şi care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Reclamantii, prin reprezentant, sustin că, deşi Legea nr.221/2008 prevedea aceste creşteri salariale pentru personalul didactic şi personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008, pârâţii nu au procedat la calculul şi plata drepturilor salariale, contrar dispoziţiilor legii.
De asemenea, se mai arată că, deşi înainte de promulgare, la sesizarea Guvernului, legea de aprobare a OG.15/2008 a făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar instanţa de constituţional a constatat –prin Decizia 1093/15.10.2008, că legea nu intră în contradicţie cu dispoziţiile legii fundamentale, Guvernul, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat, a emis OUG nr.136/2008, care prin dispoziţiile sale limitează efectele creşterilor salariale dispuse de Parlament, prin Legea nr.221/2008. Mai mult, prin OUG 151/2008, Guvernul României, încălcând dispoziţiile constituţionale a făcut inaplicabile prevederile Legii 221/2008.
Paratii Consiliul Local Constanta şi Primarul Municipiului Constanta şi-au exprimat poziţia procesuală prin întâmpinare.
Pe calea apărărilor procesuale au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, iar sub aspectul fondului litigios au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii deduse judecăţii.
Susţin pârâţii că nu se legitimează procesual pasiv, sub motiv că plata acestor drepturi salariale este o obligaţie exclusivă a Guvernului României, prin ministerul de resort, iar nu a autorităţilor publice locale.
De asemenea, paratul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.
Pârâta Gradinita P.M. Constanta nu a formulat întâmpinare.
In cauza a fost administrata proba prin înscrisuri.
În considerarea dispozitiilor art.137 C.pr.civ., instanţa va solutiona, cu prioritate, excepţiile invocate prin intampinari, respectiv a lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Local Constanta şi a Primarului Municipiului Constanta, precum si a lipsei calităţii procesual pasive a paratului Inspectoratul Scolar Judetean Constanta.
Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta.
Avand in considerare art. 167 al Legii 84/1995 R, astfel cum a fost modificată prin Lg.354/2004 si Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat”, aprobate prin HG.538/2001, se constata ca plata salariilor si a celorlalte drepturi banesti ale salariatilor din invatamant reprezinta o componenta a finantarii unitatilor scolare, iar aceasta finantare se realizeaza de la bugetul local. Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare se efectueaza de catre ordonatorul principal de credite.
Unitatea de invatamant – in speta pârâta Gradinita PP Stelutele Marii Constanta – este o institutie de stat cu personalitate juridica care are obligatia de a intocmi bugetul propriu, pe care il inainteaza ordonatorilor principali de credite, respectiv reprezentantii autorităţii administrativ teritoriale.
In consecinta, Inspectoratul Scolar Judetean Constanta nu poate avea calitate procesuala pasiva in cauza, considerent pentru care exceptia lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta, urmeaza a fi admisa, iar actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat va fi respinsa.
Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâţii Consiliul Local Constanta şi Primarul Municipiului Constanta
În mod judicios a fost determinat cadrul procesual din perspectiva părţilor litigante, de către reclamanti, dat fiind faptul că scopul acţiunii deduse judecăţii nu se limitează la calculul diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat, ci şi la plata acestor drepturi, pretinse de reclamant cu începere de la data de 1 octombrie 2008.
Prin art. 167 al Legii 84/1995 R, astfel cum a fost modificată prin Lg.354/2004, este reglementată modalitatea de funcţionare sub aspectul finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar, fiind consacrată expres finanţarea din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.
Din economia dispoziţiilor cuprinse în „Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat”, aprobate prin HG.538/2001 rezultă că, „începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat” (art.1).
Plata salariilor şi a celorlalte drepturi băneşti ale salariaţilor din învăţământ reprezintă o componentă a finanţării unităţilor şcolare, finanţare care se realizează , de la şi prin intermediul bugetelor locale, respectiv a ordonatorilor principali de credite ai acestora.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale, chiar dacă au o destinaţie fixă – salariile sau alte drepturi băneşti ale personalului din învăţământul preuniversitar fac parte din bugetele locale, iar deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 „Învăţământ”, cu desfăşurarea pe titlurile clasificaţiei bugetare economice 02 „Cheltuieli de personal”.
Câtă vreme deschiderea creditelor bugetare, precum şi plăţile dispuse în limita acestora se efectuează direct de către reprezentanţii autorităţii administrativ teritoriale, nu se poate susţine cu temei că Primarul Municipiului Constanta, respectiv Consiliul Local Constanta nu s-ar legitima procesual pasiv.
Pe cale de consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestor parati va fi respinsă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” şi „c” din OG.15/2008 privind creşterile salariale ale personalului din învăţământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creştere a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult faţă de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat – cu modificări – prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi care reprezenta valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse nepermis, prin ordonanţă de urgenţă majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanţa de contencios constituţional a statuat asupra neconcordanţei OUG 136/2008 cu dispoziţiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituţionalitatea acestui act normativ s-a reţinut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanţe de urgenţă numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ.
Curtea Constituţională a reţinut că ordonanţa de urgenţă adoptată de Executiv încalcă flagrant dispoziţiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) şi(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul emite o nouă ordonanţă – OUG 151/2008, care are aceeaşi finalitate cu cea a ordonanţei de urgenţă ce fusese declarată neconstituţională – OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 şi 3, o reducere substanţială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de raţiune şi în considerarea argumentaţiei cu soluţia dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituţionalitatea art.I pct.2 şi 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispoziţiile art.I pct.2 şi 3 din OUG 151/2008 nu-şi mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 şi art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituţionalităţii modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate – recunoaşterea îndreptăţirii personalului din învăţământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condiţiile în care această ordonanţă a fost aprobată prin lege.
Numai o atare abordare este în acord cu prevederile constituţionale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Potrivit disp.art.157 alin.(2) din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator şi salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
În temeiul normelor şi principiilor civile contractuale, este consacrată obligaţia angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situaţia în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art.169 alin1 codul muncii).
Principiul civil consacrat de art.970 c.civ., potrivit cu care „convenţiile trebuie executate cu bună credinţă” îşi găseşte consacrare şi în materia dreptului muncii.
Prin art.8 din codul muncii se dispune că „ relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acţiuni intempestive, potrivnice caracterului raţional al conduitelor subiectelor de drept.
Or, nesocotirea drepturilor salariale recunoscute de lege – chiar în contextul în care ea provine din partea puterii executive, este de natură a aduce prejudicii personalului didactic şi didactic auxiliar, reprezentat în cauză de reclamanti, fiind de natură a antrena răspunderea civilă contractuală.
Asupra fondului cauzei
Neplata salariilor stabilite prin lege constituie o incalcare a contractului de dintre angajat si angajator, ceea ce atrage raspunderea civila contractuala a celui care angajeaza. (art.157 alin 2 Codul muncii). In cauza se aplica principiile raspunderii civile contractuale, astfel incat cel vinovat trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului produs.
Pentru considerentele expuse, pârâtele Gradinita P.M. Constanta, dar şi Consiliul Local Constanta – în calitate de finanţator şi Primarului Municipiului Constanta, în calitate de ordonator principal de credite, urmează a fi obligaţi la calcularea şi plata diferenţelor salariale neacordate, potrivit OG.15/2008, cu modificările aduse prin Legea nr.221/2008, în valoare actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Soluţia este impusă nu doar de considerentele reţinute prin prisma legislaţiei naţionale, ci şi în acord cu art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu practica jurisprudenţială a instanţei de contencios european.
Reclamanţii, fiind beneficiari ai dispoziţiilor legale consacrate de OG.15/2008, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puţin o „speranţă legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creşterile salariale.
Desele modificări legislative iniţiate de Guvern, care prin ordonanţe succesive, a urmărit să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creşterile salariale ale personalului din învăţământ se constituie în ingerinţe în dreptul reclamanţilor, care nu au survenit în considerarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adiţional la Convenţie.
În practica CEDO, noţiunea de „bunuri” vizează atât „bunurile actuale”, cat şi valorile patrimoniale, inclusiv în situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează ca acestea au o baza suficientă în dreptul intern, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o „speranţă legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său.
Potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun poate interveni doar dacă aceasta este prevăzută de lege, de normele interne aplicabile şi dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerinţă să fie „legitimă” aceasta trebuie să fie prevăzută de lege şi să păstreze un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanţilor (cauza Viaşu c.României).
Fără doar şi poate nu ne aflăm în situaţia în care aceste două cerinţe să fie întrunite în speţă, concluzie desprinsă şi de instanţa de contencios constituţional care, prin mai multe decizii constată neconcordanţa dintre dispoziţiile cuprinse în ordonanţele Guvernului – menite să anihileze dreptul la un salariu mărit, recunoscut de puterea legislativă, prin lege şi dispoziţiile legii fundamentale.
În referire la prejudiciul suferit de reclamanţi, pentru considerentele mai sus-expuse, se impune concluzia că acesta trebuie să fie reparat în integralitate, concluzie care este în acord cu practica jurisprudenţială a CEDO care a stabilit că „reparaţia trebuie să fie echitabilă şi să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinţei produse (hotărârea din 7 februarie 2008, cauza Tarik c.Romaniei).
Instanta constata ca drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 sunt datorate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, respectiv 01.01.2010 (art.47 din Legea nr.330/2009).
În considerarea motivelor – de fapt şi drept – expuse, instanţa urmează a admite cererea formulată de reclamanti şi a obliga pârâţii la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite conform Legii nr.221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 si pana la data de 31.12.2009, precum şi actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflaţie la data plăţii efective către membrii sindicatului.
