În fapt, reclamantul a aratat ca a cumparat din spatiul european doua autoturisme pentru care a fost obligat sa plateasca taxa de prima înmatriculare anterior mentionata, în vederea înmatricularii acestora în circulatie.
Apreciaza reclamantul ca taxele percepute de autoritatile române nu sunt în acord cu dispozitiile art.28 din TCE.
În sustinerea actiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Statul Român – prin Ministerul Economiei si Finantelor a depus întâmpinare la dosar, invocând exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, având în vedere faptul ca taxa a fost achitata la Trezoreria municipiului Botosani, precum si lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prevazuta de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii, justificat de faptul ca taxa de prima înmatriculare a fost încasata în temeiul dispozitiilor art.241 indice 1 al.1 din O.U.G. nr.110/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003, iar începând cu 1 iulie 2008 intrând în vigoare O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care contine prevederi privind restituirea taxei auto.
Prin sentinta nr.1019 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Botosani – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de reclamantul V.G. si a obligat pârâtul Statul Român – prin Ministerul Economiei si Finantelor sa restituie reclamantului contravaloarea taxei de prima înmatriculare în suma de 564 lei, actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective. Totodata, a respins ca nefondata exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtului.
Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
Fata de calitatea partilor chemate în judecata, citarea în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Economiei si Finantelor este justificata prin aceea ca repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligatiei de a respecta normele comunitare revine pârâtului potrivit art.28 din Tratatul Comunitatii Europene, motiv pentru care a respins exceptia. Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut în vedere si faptul ca trezoreria doar a încasat suma platita cu titlu de taxa de prima înmatriculare, ca orice alta taxa sau impozit ce se vireaza la bugetul de stat, neputând fi atrasa raspunderea directa a acesteia pentru restituirea unei taxe încasata în baza legii române.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutie, ca urmare a aderarii României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Prin aceasta dispozitie constitutionala s-a recunoscut de catre statul român principiul prioritatii dreptului comunitar si cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligatia României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl detine jurisprudenta Curtii de la Strassbourg care a instituit o serie de principii generale de drept – cu aceeasi valoare juridica ca si dispozitiile tratatelor constitutive.
Instanta a constatat ca jurisprudenta C.E.J. a clarificat problema existentei unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în cazul Simmenthal II 106/77 ca: „orice prevedere din sistemul legislativ national si orice practica legislativa, administrativa sau judiciara care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instantelor nationale competente sa aplice dreptul comunitar sa-si exercite dreptul de a întreprinde actiunile necesare ca, în momentul intrarii în vigoare a prevederii comunitare, sa anuleze prevederile legislative nationale care ar putea împiedica aplicabilitatea deplina si efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerintele care constituie însasi esenta dreptului comunitar”.
Fata de concluziile C.E.J. instanta a apreciat ca, în speta, nerespectarea procedurii prealabile prevazuta de art. 7 din legea 554/2004 este de natura a împiedica exercitiul dreptului la actiune – întemeiat pe o norma de drept comunitar pretins încalcata – motiv pentru care a constatat inaplicabile aceste dispozitii din legislatia interna, dispozitii care sunt de natura a împiedica posibilitatea instantei de a da eficienta dreptului comunitar.
În ce priveste procedura prejudiciala reglementata de art. 234 din T.C.E. s-a retinut ca dispozitiile tratatelor si cele ale Conventiei de la Bruxelles, precum si hotarârile deja emise de catre Curte nu pot, prin ele însele, sa faca obiectul unei cereri de interpretare.
Fata de încadrarea juridica a actiunii, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din legea 554/2004 orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate.
Norma de drept comunitar pretins încalcata este cea prevazuta de art. 28 din T.C.E. – dispozitie direct aplicabila în fiecare stat membru, ceea ce presupune ca aceasta se adreseaza nu numai statelor membre ci si subiectelor de drept intern ale statelor membre, continând drepturi si obligatii individuale, fara sa mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispozitii din T.C.E., sunt interzise în statele membre orice restrictii cantitative la import, precum si toate masurile cu caracter echivalent, notiuni care au fost interpretate de catre Curtea Europeana de Justitie într-o maniera cuprinzatoare ca fiind „orice reglementare comerciala a statelor membre susceptibila de împiedicarea directa sau indirecta, actuala sau potentiala a comertului intracomunitar, chiar daca s-a dovedit ca autorii ei nu au fost animati de vreo intentie discriminatorie sau protectionista si chiar daca se aplica fara distinctie produselor nationale si celor importate” ( Hotarârea nr.8/74 Dassouville). Curtea a aratat prin aceeasi hotarâre ca:” pentru ca o masura a statului sa poata intra în câmpul de aplicare a acestei definitii nu este necesar nici ca aceasta sa produca un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca masura sa afecteze, de o anumita maniera, cursul importurilor”.
Fata de cele de mai sus instanta a constatat ca prin instituirea taxei de prima înmatriculare este evident ca Statul Român a afectat, într-o anumita maniera, cursul importurilor de autoturisme din spatiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunitatii Europene înscrise în art. 14 din T.C.E. – respectiv acela de realizare a unei „piete comune”, a unui spatiu fara frontiere interioare, în care este asigurata libera circulatie a marfurilor.
În ce priveste apararea pârâtului referitoare la aplicabilitatea OUG nr.50/2008, care prevede posibilitatea restituirii partiale a taxei de prima înmatriculare, instanta de fond a respins-o întrucât C.J.C.E. a stabilit deja ca daca o suma de bani a fost platita de un particular în aplicarea unui text intern contrar dreptului comunitar, judecatorul trebuie sa ordone restituirea integrala a acesteia, din momentul încalcarii dreptului comunitar.
Mai mult, dispozitiile art.214 indice 1 din Codul fiscal, ce constituie temeiul perceperii taxei, nu a fost înca abrogat, iar ordonanta anterior mentionata nu asigura recuperarea integrala a sumei platita cu acest titlu.Împotriva sentintei a formulat recurs pârâtul, învederând ca autoturismul pentru care s-a platit taxa de înmatriculare nu a fost adus din alt stat si, prin urmare, este incident regimul intern de impozitare, fiind datorata taxa de înmatriculare.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin decizia nr.1693 din 11 decembrie 2008, analizând actele si lucrarile dosarului, a constatat ca recursul este întemeiat si l-a admis pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art 90 alin 1 din Tratatul C.E., „Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
Asadar, dispozitiile art. 90 alin.1 TCE, interzic orice intre produsele nationale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produselor altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.
Este necontestat în cauza ca taxa de prima înmatriculare se plateste de catre toti particularii care doresc sa înmatriculeze pentru prima data un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însa taxa de prima înmatriculare se aplica, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
In ce priveste autoturismele noi, niciodata inmatriculate in Romania sau in alt stat al Uniunii Europene, taxa speciala este calculata in mod identic, indiferent de tara in care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehicolului.
Ca urmare, cum Tratatul C.E. , prin art. 90 alin. 1, urmareste asigurarea unei egalitati de tratament intre produse similare si nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de catre Statele Membre, Curtea constata ca art. 214 ind. 1 din Codul fiscal nu incalca dispozitiile Tratatului, decât în ceea ce priveste autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene si nu în ceea ce priveste autoturismele noi niciodata înmatriculate.
