Asupra prezentelor recursuri penale.
Prin sentinţa penală nr. 109 din 22 martie 2010 Judecătoria Rm.Sărat , în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d cod proc.penală ,a achitat pe inculpatul M.V. pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 al.1 cod penal; în latura civilă l-a obligat la 1378 lei despăgubiri către partea civilă S.GH.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în data de 04.04.2009, în timp ce se deplasa cu cele 200 de oi pe care le are în proprietate spre un alt loc de păşunat , a trecut pe lângă suprafata de 4,50 ha teren cultivat de partea vătămată cu grâu şi, din cauza drumului de ţară îngust, acestea au pătruns pe terenul respectiv distrugând o parte din recoltă.
În drept, instanţa a stabilit că inculpatul nu poate fi sancţionat pentru infracţiunea de distrugere întrucât inculpatul nu a săvârşit aceasta faptă cu intenţie, urmările producându-se urmare drumului îngust de 4 m. şi numărului mare de oi ce se deplasau.
În latura civilă a cauzei, având în vedere procesele verbale încheiate de un inginer agricol, instanţa a stabilit că prejudiciul cauzat părţii vătămate este în sumă de 1378 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Sărat, partea vătămată S.GH. şi inculpatul M.V..
Parchetul critică sentinţa pentru nelegalitate susţinând că inculpatul a săvârşit această faptă cu intenţie întrucât, deşi nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat totuşi producerea lui.
Inculpatul M.V. este nemulţumit de modul de soluţionare a laturii civile arătând că instanţa nu trebuia să-l oblige la despăgubiri deoarece S.GH. nu este posesor de bună credinţă al terenului respectiv, el ocupând aceasta suprafaţă în mod abuziv, fără a avea acordul adevăratului proprietar al terenului; cum adevăratul proprietar nu a făcut nici o plângere, nu are de ce să fie obligat la despăgubiri iar instanţa trebuia să dispună încetarea procesului penal.
Cu ocazia dezbaterii în fond a recursului a arătat că partea vătămată i-a solicitat 14.000 lei sumă pe care nu are de unde să o plătească.
Partea vătămată S.GH. critică sentinţa pentru netemeinicie întrucât despăgubirile sunt prea mici în raport de paguba suferită, din depoziţiile unor martori,V.D. si B.M., rezultând că pe suprafaţa respectivă neafectată s-au obţinut 4000 kg/ha astfel că valoarea despăgubirilor se ridică la circa 7000 lei. Nu a tinut seama instanta ca el nu a semnat procesul verbal in baza caruia a fost calculata paguba.
Tribunalul, analizând recursurile declarate ,constată că acestea sunt nefondate ,urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Faptul că inculpatul a ales să se deplaseze pe drumul îngust de 4 m. cu cele 200 de oi în apropierea terenurilor cultivate cu grâu, nu este de natură a duce la concluzia că a intenţionat să distrugă recolta părţii vătămate.
Sigur că putea să prevadă faptul că animalele vor intra pe terenurile de lângă drum, însă intenţia sa nu a fost aceea de a produce pagube, astfel că în mod legal s-a dispus achitarea sa.
In ceea ce priveste apelul inculpatului, este adevărat că la instanţa de fond s-a prezentat numitul P.GH. care a declarat că terenul respectiv a aparţinut soţiei sale şi a fost cultivat în mod abuziv de S.GH. ( acesta depunând şi un titlu de proprietate) dar nu s-au făcut nici un fel de probe din care să rezulte dacă într-adevăr terenul respectiv îi aparţine ( nu există o punere în posesie, pe titlul de proprietate nu sunt identificate parcelele, fiind trecută doar o suprafaţă de 4,50 ha. arabil, astfel că nu se ştie dacă această suprafaţă este cea în litigiu,) . Din declaraţia acestui martor rezultă că soţia sa , care în prezent este decedată, a făcut o plângere la poliţie împotriva părţii vătămate dar până în prezent nu s-a pronunţat o soluţie definitivă.
În lipsa unor dovezi certe cu privire la proprietarul terenului respectiv, parte vătămată rămâne S.GH. cel care a cultivat terenul şi care a fost afectat de acţiunea inculpatului.
În ceea ce priveşte despăgubirile acordate, tribunalul constată că acestea au fost calculate în mod corect de instanţa de judecată.
Astfel, deşi partea vătămată susţine că prejudiciul este mult mai mare, aproape 7000 lei, susţinerea sa nu poate fi reţinută. Au fost audiati martori propusi de partea vatamata care au facut referire la alte cantitati de recolta insa in mod corect instanta a avut in vedere cele constatate in mod obiectiv de un specialist, la fata locului , in prezenta ambelor parti. . Astfel, la data de 07.04.2009 inginerul Ş.P. de la C.A. s-a deplasat la faţa locului constatând că suprafaţa de grâu este afectată în proporţie de 50 – 80 % dar o evaluare corectă se va putea face la momentul recoltării.
La data de 17 iulie 2009, acelaşi inginer, în prezenta unui agent de poliţie şi a ambelor părţi din dosar, constată că terenul părţii vătămate se compune din 2 sole în suprafaţă totală de 8 ha. şi că din prima este afectată o suprafaţă de 4,26 ha iar din cea de-a doua 1,40 ha. S-a procedat la cântărirea producţiei de grâu de pe ambele parcele rezultând o cantitate totală de 10830 kg. Având în vedere preţul grâului de 0,50 lei pe kg., ca productia a fost afectata in proportie de 50-80 %, rezulta o diferenta de 2756 kg, prejudiciul fiind de 1378 lei.
În consecinţă, pentru cele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit.b cod proc.penală, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând şi disp. art. 192 al.2 cod proc.penală
