Prin încheierea Camerei de Consiliu din 23.04.2010, instanţa, in baza art.149 indice 1 alin. 9 Cod procedură penală raportat la art.136 alin.1 C.p.p. şi art.148 alin.1 lit. b, f C.p.p., a respins ca nefondata propunerea de arestare preventivă a inculpatului S.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de « conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere », prev de art 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep., « ucidere din culpă », prev de art 178 al. 2 C.penal şi « părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie » prev de art 89 al. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art 33 lit a C.penal.
În baza art. 149 indice 1 alin.12 Cod pr.penala cu referire la art.146 alin.11 indice 1 , art. 136 alin.1 lit. b C.p.p. raportat la art.145 alin.1 C.p.p. a fost luata faţă de inculpat măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv sat Cogeasca, com. Leţcani, jud. Iaşi, pe o durata de 30 de zile.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa a reţinut ca propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi este legală, însă nu este temeinică, luarea măsurii preventive nerăspunzând exigenţelor art. 136 alin. 1 şi 8 Cod proc. penală relative la scopul măsurii şi la criteriile de individualizare ale acesteia, la temeiurile legale, aşa cum sunt ele prev. de art. 143 şi 148 lit.d, f Cod procedură penală, toate analizate prin prisma respectării disp. art. 23 din Constituţia României şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Din probele administrate, instanţa a reţinut existenta unor indicii temeinice, in sensul ca inculpatul a savarsit faptele încadrate in dispozitile art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep, si respectiv art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 rep., fiind îndeplinite exigentele art. 143 din C.p.p.
In ceea ce priveşte fapta încadrata in dispoziţiile art. 178 al. 2 din C.penal, instanţa a reţinut existenta unui dubiu cu caracter rezonabil care nu se poate opune apărărilor inculpatului in sensul ca nu a lovit victima, ca aceasta se afla căzuta pe carosabil si ca el doar a evitat contactul cu victima, intrând intr-un gard, pe partea dreapta a sensului sau de mers.
S-a apreciat ca probatoriul administrat în cauză în timpul urmăririi penale, constituie probe şi indicii temeinice, în accepţiunea art. 68 1 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că la data de 21.03.2010, a condus fara a poseda permis de conducere ATV-ului înregistrat cu numărul IS 03 LEŢCANI, pe drumul comunal din localitatea Cogeasca si, după producerea unui accident de circulaţie, a parasit locul accidentului, fără a anunţa organele de poliţie.
S-a mai reţinut ca propunerea de arestare preventiva a motivat existenta faptei si vinovatiei inculpatului in privinţa faptei de ucidere din culpa pornind de la premisa existentei unei diferenţe intre declaraţia iniţiala a fiului victimei si cea data ulterior de acesta, concluzionându-se ca inculpatul, care a susţinut în permanenţă că nu a existat contact între vehicul şi corpul victimei, l-a determinat pe fiul bătrânului să declare în primă fază acelaşi lucru.
Mai mult, s-a precizat ca apărarea inculpatului potrivit căreia bătrânul era căzut în mijlocul drumului, a fost infirmata de martorii oculari (care au arată că imediat premergător impactului, victima se afla în afara carosabilului, pe spaţiul verde, lângă gardul locuinţei familiei Drenceanu), fara insa a se indica din care anume declaraţie a fost dedusa aceasta concluzie.
In concret, martorul MG a precizat ca personal a văzut victima consumând băuturi alcoolice in barul din satul Cogeasca si a ajutat-o apoi sa se deplaseze spre domiciliul sau, conducând-o cca 300 metri pana in dreptul curţii familiei D, unde victima i-a solicitat martorului sa o lase jos pe iarba de langa gard, intrucat nu mai putea merge. Martorul a precizat ca, pe traseul pe care a condus-o pe victima BC, aceasta nu a cazut pe jos, insa era in stare avansata de ebrietate.
Din depozitia acestui martor, astfel cum a fost aceasta data, nu se poate deduce faptul ca martorul a lasat victima in locul indicat, imediat premergător impactului, asa cum s-a concluzionat in referatul Parchetului.
Pe de alta parte, nesinceritatea declaraţiilor fiului victimei, numitul BC (acelasi nume), rezulta mai intai din revenirea asupra celei dintâi declaraţii in care a arătat ca nu a fost de fata la momentul când se presupune ca a avut loc accidentul si ca a fost anunţat despre acesta împrejurare, revenire in privinţa căreia nu a putut aduce o explicaţie plauzibila, obiectiva, iar apoi din declaraţia martorului anterior menţionat (MG), potrivit căreia, după câteva zile de la momentul in care acesta a ajutat victima sa se deplaseze si a lăsat-o in locul indicat, martorul s-a întâlnit cu fiul victimei (BC) care i-a reproşat de ce nu l-a anunţat sa vina sa îl ia pe tatăl sau de la bar.
Nici martorul MN nu a confirmat situaţia expusa in referatul cu propunerea de arestare preventiva, dimpotrivă acesta precizând ca in seara respectiva era in stare de ebrietate si a mers la domiciliul sau, necunoscând nimic despre vreun accident.
In mod inexplicabil raportat la primele susţineri, numitul BC a revenit asupra poziţiei sale, încercând sa acrediteze ideea ca a fost martor ocular la accidentul căruia i-a căzut victima tatăl sau, susţinând ca un scuter ce se deplasa fara lumini s-a îndreptat către locul unde se afla tatăl sau după care s-a oprit intr-o balustrada situata in fata casei locuintei fam. Drenceanu, si, îndreptându-se către locul unde se afla tatal sau, a observat ca acesta se rostogoleşte spre locul unde se oprise scuterul, indicând numele martorului MN, printre persoanele care s-au apropiat de locul accidentului imediat dupa producerea acestuia.
Deşi acesta a precizat ca doreşte sa fie confruntat cu inculpatul, in măsura in care cel din urma va declara o alta situatie de fapt, urmarirea penala de pana la acest moment nu a furnizat inca aceasta probatiune, imprejurarile reale ale faptei nefiind lamurite, dincolo de existenta vreunui dubiu.
