Curtea de Apel Oradea
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Aplicarea măsurii educative a mustrării
Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate inculpatului minor s-a dispus faţă de acesta măsura educativă a mustrării pentru comiterea infracţiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal întrucât aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune provine dintr-o familie organizată şi beneficiază de condiţii propice creşterii şi dezvoltării existând toate premisele ca acesta să conştientizeze pericolul pe care îl prezintă comiterea unei fapte de natură penală.
DECIZIA PENALĂ NR. 1006 /R/11 decembrie 2012
Dosar nr.7834/271/P/2012
Prin sentinţa penală nr.1231 pronunţată la 3 octombrie 2012, Judecătoria Oradea, în baza art. 86 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la pedeapsa de 6 ( şase ) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 litera a teza II şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe un termen de încercare de 1 an, stabilit conform art.110 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru noua infracţiune.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul din data de 03.05.2012, întocmit în dosarul nr. 4817/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.P.A. ( minor în vârstă de 17 ani la data comiterii infracţiunii ) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificată şi republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în fapt că, la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16:40, inculpatului M.P.A. a condus autoturismul, marca BMW în care se mai aflau martorii P.C.I. şi T.C.M., dinspre str. C. spre str. P., fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul a avut o poziţie de negare faţă de fapta săvârşită, nerecunoscând faptul că el a condus autoturismul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.05.2012, sub dosarul nr. 7834/271/2012.
La termenul din data de 05.09.2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti conform art.322 Cod procedură penală, fiind întrebat de către instanţa de judecată, în prezenţa mamei sale şi a apărătorului ales, inculpatul M.P.A. a declarat că nu solicită ca prezenta cauză să fie soluţionată conform procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, respectiv numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând în acest sens că nu recunoaşte comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, instanţa a procedat la audierea inculpatului M.P.A. şi a martorilor C.I. , P.C.I., T.C.M., B.F.I. şi M.C.M.
La solicitarea instanţei, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor a întocmit un referat de evaluare pentru inculpatul M.P.A., minor în vârstă de 17 ani la data comiterii faptei.
Analizând probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 26.06.2011, în jurul orelor 16:40, inculpatului M.P.A. a condus autoturismul, marca BMW, în care se mai aflau martorii P.C.I. şi T.C.M., dinspre str. C. spre str. P., fără a poseda permis de conducere.
Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, adresa Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, proces-verbal de verificare din data de 24.04.2012, declaraţia martorului N.A.G., declaraţia martorului B.C.D., declaraţia martorului L.E.I., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto, precum şi planşa foto, declaraţia martorului-asistent F.D.Z., declaraţia martorului asistent N.A., declaraţiile martorului ocular C.I., declaraţiile martorului P.C.I., declaraţiile martorului T.C.M., declaraţiile martorului B.F.I., declaraţiile martorei M.C.M. şi declaraţiile inculpatului M.P.A.
Astfel, la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.40, în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe raza municipiului Oradea, organele de poliţie l-au observat pe inculpatul M.P.A., în timp ce conducea un autoturism, marca BMW în care se mai aflau martorii P.C.I. şi T.C.M., dinspre str. C. spre str. P.
Lucrătorii de poliţie au procedat la urmărirea autoturismului sus-menţionat, în vederea opririi a acestuia în trafic.
Cu această ocazie autoturismul condus de către inculpatul sus-menţionat a virat brusc spre un gang, continuându-şi deplasarea până în dreptul porţii nr. 4 a depozitului Crişana, aflat lângă depozitul S.C.Santol din mun.Oradea, unde inculpatul a oprit autoturismul, coborând de la volanul acestuia. De asemenea şi martorii P.C.I. şi T.C.M. au coborât din autoturismul, marca BMW, primul de pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului, iar cel ce-al doilea de pe bancheta din spate a acestuia.
În prezenţa martorului ocular, numitul C.I., angajat în calitate de paznic la S.C. „T.S.”, organele de poliţie au procedat la identificarea inculpatului M.P.A. şi a martorilor P.C.I. şi T.C.M.
Persoana care a condus autoturismul, marca BMW se numeşte M.P.A., acesta declarând în prezenţa martorului ocular C.I. că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, precizând însă că nu el condus autoturismul, ci un prieten de-al său, numitul T.I.V., despre care a afirmat că a fugit de la faţa locului, deoarece autoturismul nu are şi nu a dorit să fie amendat pentru acest lucru.
Persoana care s-a aflat pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului, marca BMW, se numeşte P.C.I. şi acesta a precizat faptul că „în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16,00, m-am întâlnit cu numitul T.C.M. pe strada Bumbacului…între timp a numitul M.P. …cu un autoturism, marca BMW care a fost condus de către el. Ne-am urcat în maşină eu şi T.C., eu pe scaunul din faţă şi numitul T.C. în spate. Numitul M. a condus pe strada B., R., intrând pe strada C. din Oradea, unde am văzut un echipaj al poliţiei, a virat imediat la dreapta văzându-i şi după aceea ne-am oprit…declar pe propria răspundere că autoturismul, marca BMW a fost condus de numitul M.P.”.
Persoana care s-a aflat pe bancheta din spate a autoturismului, marca BMW, se numeşte T.C.M. şi acesta a precizat faptul că „în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16, m-am întâlnit cu P.C.I. în faţa blocului unde am urcat într-o maşină BMW, care era condusă de M.P., eu m-am urcat în spate, iar P.C.I. în faţă lângă şofer. Numitul M.P. a condus autoturismul pe strada R., intrând pe strada C. din O. am zărit un echipaj al poliţiei, virând imediat dreapta şi ne-am oprit…declar pe propria răspundere că autoturismul BMW a fost condus de numitul M.P.”.
În urma verificărilor efectuate organele de poliţie au stabilit faptul că inculpatul M.P.A. nu figurează ca fiind posesor al unui permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, fiind minor.
Potrivit adresei Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor B., rezultă faptul că inculpatul M.P.A. nu figurează în evidenţa conducătorilor auto ca fiind posesor de permis de conducere. Totodată s-a stabilit faptul că autoturismul, marca BMW figurează ca fiind înmatriculat pe numita M.C.M., mama inculpatului.
De asemenea, potrivit procesului verbal de verificare din data de 24.04.2012 rezultă faptul că inculpatul M.P.A. figurează ca fiind posesor, din data de 17.04.2012 al unui permis de conducere, categoria B (fiind examinat la data de 12.04.2012).
În cauză au fost audiaţi, în calitate de martori, lucrătorii de poliţiei care au întocmit procesul verbal de constatare din data de 26.06.2011, ocazie cu care aceştia au confirmat aspectele sus-menţionate, precizând faptul că în autoturismul marca BMW, în momentul opririi pe str. P. din mun. O., în apropierea porţii nr. 4 a depozitului C., nu se mai afla nici o altă persoană în afară de inculpatul M.P.A. (care a coborât de la volan), martorul P.C.I. (care a coborât de pe scaunul din dreapta faţă) şi martorul T.C.M. (care a coborât de pe bancheta din spate), iar pe întreaga perioadă a constatării nici o persoană nu a plecat/sosit de la/la faţa locului.
Fiind audiat atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti, martorul ocular C.I. a confirmat aspectele sus-menţionate.
La data de 04.04.2012, cu ocazia efectuării prezentării pentru recunoaştere după planşa foto a persoanelor care, la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.40, s-au aflat în autoturismul, marca BMW , martorul ocular C.I., în prezenţa martorilor asistenţi N.A. şi F.D.Z., a declarat faptul că „lucrătorii de poliţie mi-au prezentat o planşă fotografică care reprezenta patru persoane de sex masculin. În continuare mi-au cerut ca să privesc cu atenţie planşa foto şi să declar dacă recunosc vreo persoană şi de unde anume. Fără ezitare am indicat fotografiile de la poziţiile 1, 2 şi 4 şi am arătat că fotografia de la poziţia nr. 1 reprezintă pe persoana care în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16,40 a coborât de la volanul autoturismului BMW, persoana de la poziţia nr. 2 a coborât din acel autoturism de pe scaunul din dreapta şoferului, iar fotografia de la poziţia nr. 4 o reprezintă pe persoana care a coborât din acel autoturism de pe bancheta din spate. Arăt faptul că în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16,40 când autoturismul a oprit în parcarea de lângă întreprinderea unde eram paznic, am văzut că imediat lângă acesta a ajuns un echipaj de poliţie, format din trei lucrători, care i-au legitimat pe cei trei tineri care au coborât din autoturismul BMW . Precizez faptul că în acest autoturism erau doar cei trei tineri pe care i-am indicat în planşa foto. În continuare s-a trecut la citirea datelor de pe versoul fotografiilor indicate, ocazie cu care am aflat că fotografia de la poziţia nr. 1 îl reprezintă pe M.P.A.… fotografia de la poziţia nr. 2 îl reprezintă pe P.C.I.… fotografia de la poziţia nr. 4 îl reprezintă pe T.C.M.”.
În acest sens a fost întocmit procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto, planşa foto anexată acestuia, precum şi declaraţiile martorilor asistenţi N.A. şi F.D.Z.
La data de 04.11.2011, cu ocazia reaudierii martorului P.C.I., deşi i s-a pus în vedere că dacă nu va spune adevărul, va fi pedepsit pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal, acesta a revenit asupra declaraţiei iniţiale, precizând faptul că „nu îmi menţin declaraţia dată în faţa organelor de poliţie din data de 26.06.2011, deoarece aceasta mi-a fost dictată de către organele de poliţie de la acea dată şi nu corespunde adevărului, deoarece nu M.P. a condus autoturismul marca BMW în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.00-17,00, în timp ce mă aflam cu T.C. la prietenul nostru M.P., la un moment dat mama lui M.P. i-a aruncat cheile autoturismului numitului B.F., pe geamul locuinţei cu scopul să ducă autoturismul la spălat. Ne-am urcat toţi în autoturism…ne-am deplasat la spălătorie…am stat la spălat aproximativ 10-15 minute, după care ne-am urcat toţi din nou în autoturism, eu am stat pe scaunul din dreapta faţă, iar în spate au stat P. cu C. După ce am plecat de la spălătorie, ne-am deplasat pe str. S., R., C., moment în care am observat un echipaj de poliţie care venea dintr-o altă direcţie. La un moment dat B.F. a zis că echipajul de poliţie ne urmăreşte şi deoarece nu are asigurare obligatorie, am virat lângă o poartă de la o întreprindere, unde nu se afla nici o persoană de faţă, unde numitul B.F. a oprit autoturismul şi el a spus că nu stă, deoarece nu vrea să primească amendă, plecând de la faţa locului”.
Totodată, cu ocazia audierii din data de 27.02.2012, martorul P.C.I. a mai arătat faptul că îşi menţine declaraţia dată la data de 04.11.2011 şi că din motive personale nu doreşte să fie testat cu aparatul poligraf spre a se verifica veridicitatea afirmaţiilor sale din această declaraţie.
Fiind audiat în faza de judecată, martorul P.C.I. şi-a menţinut declaraţile anterioare în care a arătat că autoturismul nu a fost condus de către inculpatul M.P.A., ci de către martorul B.F.. Martorul a mai declarat că nu doreşte să fie testat cu tehnica poligraf deoarece nici martorul C. nu a fost de acord cu acest lucru.
La data de 04.11.2011, cu ocazia reaudierii martorului T.C.M., deşi i s-a pus în vedere că dacă nu va spune adevărul, va fi pedepsit pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal, acesta a revenit asupra declaraţiei iniţiale, menţionând faptul că la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.40, nu inculpatul M.P.A. a condus autoturismul, marca BMW, ci numitul B.F.
Cu ocazia audierii din data de 14.03.2012, martorul T.C.M. a mai arătat faptul că îşi menţine declaraţia dată la data de 04.11.2011 şi că din motive personale şi medicale nu doreşte să fie testat cu aparatul poligraf spre a se verifica veridicitatea afirmaţiilor sale din această declaraţie.
Fiind audiat în faza de judecată, martorul T.C.M. şi-a menţinut declaraţile anterioare în care a arătat că autoturismul nu a fost condus de către inculpatul M.P.A., ci de către martorul B.F. Martorul a mai declarat că nu doreşte să fie testat cu tehnica poligraf.
În cauză a fost audiat, la data de 18.08.2011, martorul B.F.I., care a declarat faptul că „în data de 26 iunie 2011, în jurul orelor 12-13 mă aflam în spatele blocului prietenului meu, M.P., iar la un moment dat, mama lui mi-a aruncat pe geam cheile autoturismului BMW, pentru a merge la spălătorie cu autoturismul, de faţă mai erau prietenii noştri, C. şi C. Ne-am dus cu autoturismul, pe care eu l-am condus la spălătoria de pe str. S., aici am stat la spălat circa 10-15 minute, după care m-am urcat din nou la volanul autoturismului, pe scaunul din dreapta mea s-a urcat C., iar pe bancheta din spate se aflau C. şi P. De la spălătoria am condus pe strada S., R., C., moment în care am observat un echipaj de poliţie…observând că ne urmăresc şi ştiind că autovehiculul nu avea asigurare obligatorie, am virat dreapta lângă poarta unei întreprinderi, am oprit, am scos cheile din contact şi am fugit spre casă. În jurul orelor 21,00, m-am dus singur după autoturism şi l-am adus acasă la prietenul meu, iar cheile autoturismului le-am dat personal mamei lui M.P.”.
Trebuie menţionat faptul că şi martorului B.F.I. i s-a pus în vedere că dacă nu va spune adevărul, va fi pedepsit pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal.
Cu toate acestea, la data de 29.02.2012, fiind reaudiat, martorul B.F.I. a arătat faptul că îşi menţine declaraţia dată la data de 18.08.2011 şi că din motive personale nu doreşte să fie testat cu aparatul poligraf spre a se verifica veridicitatea afirmaţiilor sale din această declaraţie.
În faza de judecată, martorul B.F.I. şi-a menţinut declaraţiile anterioare, refuzând să fie testat cu tehnica poligraf.
În cauză, la data de 17.08.2011, a fost audiată în calitate de martor, mama inculpatului, respectiv numita M.C.M., care a declarat că „în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.00, în timp ce mă aflam la domiciliu, iar fiul meu era în spatele blocului cu mai mulţi prieteni, printre care i-am recunoscut pe T.C., P.C., R. şi F., ştiind că numitul F. posedă permis de conducere i-am dat cheile autoturismului BMW, aruncându-le pe geam pentru a merge cu acesta la spălat. Spre seară în aceeaşi zi, fiul meu a venit acasă şi mi-a spus că au fost legitimaţi de o patrulă de poliţie, întrucât F. ar fi fugit de la volanul autoturismului, ca urmare a faptului că autoturismul nu are plătită asigurarea şi de frica amenzii. Menţionez faptul că l-am întrebat pe fiul meu dacă el a condus autoturismul, iar el a negat acest fapt”.
Fiind audiată în faza de judecată, martora M.C.M. şi-a menţinut declaraţia anterioară.
După cum s-a arătat mai sus, fiind audiat în legătură cu aspectele sus-menţionate, inculpatul M.P.A. a declarat la data de 26.06.2011 faptul că „în data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.40, am venit cu autoturismul, marca BMW, proprietatea mamei mele M.C.M., condus de T.I.V. de la spălătoria de pe strada S., cu scopul de a ajunge acasă…În maşină se mai aflau şi precup C.I. şi un băiat pe nume C. De la spălătoria ne-am deplasat pe traseul S. – R.…când am văzut un echipaj de poliţie am intrat înspre poarta de la S.C. S. pe motivul că nu aveam asigurare la maşină şi şoferul T.I.V. a plecat pe jos spre casă, deoarece i-a fost frică să nu-l amendeze poliţia. Declar pe proprie răspundere că nu am condus autoturismul”.Însă, cu ocazie audierii din data de 04.11.2011, în calitate de învinuit, numitul M.P.A. a declarat faptul că nu recunoaşte fapta comisă, precizând însă că, la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16.40, martorul B.F. a condus autoturismul, marca BMW. De asemenea inculpatul a declarat că este de acord să fie testat cu aparatul poligraf.
Cu ocazie audierilor din 01.03.2012 şi 20.03.2012 şi din instanţă, inculpatul M.P.A. a precizat faptul că „nu sunt de acord cu efectuarea testului poligraf, din motive personale”.
Faţă de situaţia de fapt descrisă mai sus, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului M.P.A., constând în aceea că, la data de 26.06.2011, în jurul orelor 16:40, a condus autoturismul, marca BMW, în care se mai aflau martorii P.C.I. şi T.C.M., dinspre str. C. spre str. P., fără a poseda permis de conducere.
Vinovăţia inculpatului M.P.A. a rezulat în mod cert şi fără nicio urmă de îndoială din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, confirmat de declaraţiile constante ale martorului ocular C.I., declaraţiile olografe din data de 26.06.2011 ( acestea fiind consemnate în procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale ) ale inculpatului M.P.A. şi ale martorilor T.C.M. şi P.C.I. şi adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor B.
Instanţa a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului M.P.A. şi ale martorilor B.F.I., T.C.M. şi P.C.I. în care au susţinut că autoturismul a fost condus de către martorul B.F.I., întrucât acestea sunt infirmate de procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile constante ale martorului ocular C.I., toate acestea fiind confirmate de declaraţiile olografe luate imediat după comiterea faptei inculpatului M.P.A. şi martorilor T.C.M. şi P.C.I., din care rezultă că autoturismul a fost condus de către inculpatul M.P.A.. Nesinceritatea persoanelor mai sus menţionate a rezultat şi din refuzul repetat şi nejustificat al acestora de a se supune testării cu aparatul poligraf pentru a se verifica veridicitatea afirmaţiilor lor din declaraţiile în care au susţinut că autoturismul nu a fost condus de către inculpatul M.P.A., ci de către martorul B.F.I.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este realizat în forma acţiunii inculpatului M.P.A. de a conduce autoturismul, marca BMW, în care se mai aflau martorii P.C.I. şi T.C.M., dinspre str. C. spre str. P., fără a poseda permis de conducere.
De remarcat că infracţiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 este o infracţiune de pericol, fapta reţinută în sarcina inculpatului prezentând în mod cert gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin modalitatea concretă de săvârşire şi, mai ales, prin riscul evident de producere a unor consecinţe deosebit de grave asupra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi, implicit, asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanelor implicate în trafic.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 pct.1, lit. b Cod penal, întrucât inculpatul avea reprezentarea pericolului pe care acţiunea sa îl reprezintă pentru siguranţa circulaţiei şi deşi nu a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, instanţa, reţinând că infracţiunea pentru care a fost judecat inculpatul există în materialitatea ei şi a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, cererea inculpatului M.P.A. de a se pronunţa în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală o soluţie de achitare este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială ( de la 1 la 5 ani închisoare ), limite reduse la jumătate conform art. 109 alin. 1 Cod penal ( se reţine în acest sens că inculpatul avea la data comiterii faptei vârsta de 17 ani ), de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de persoana inculpatului.
Astfel, instanţa a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind la primul contact cu legea penală, precum şi faptul că la data comiterii faptei era minor.
De asemenea, instanţa a avut în vedere constatările consilierului de probaţiune care a întocmit referatul de evaluare al inculpatului, respectiv că: inculpatul provine dintr-o familie organizată în care există un climat afectiv şi suportiv, în cadrul familiei nu există de comportament deviant, părinţii sunt implicaţi în procesul de creştere şi educare a inculpatului, prezintă interes pentru activităţile şcolare, îşi petrece timpul liber implicându-se în activităţi recreative dezirabile, în cadrul comunităţii imaginea inculpatului şi a familiei sale este una pozitivă.
Lipsa de antecedente penale a inculpatului, raportat la natura infracţiunii, starea fizico-psihica conştientă a inculpatului anterior săvârşirii faptei, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, care iniţial a recunoscut comiterea faptei, însă ulterior a revenit asupra declaraţiei iniţiale, negând comiterea faptei, împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul fără a conştientiza faptul că procedând în acest fel măreşte şansele de a produce un accident rutier, nu au fost avute în vedere de către instanţă ca circumstanţe atenuante, întrucât acestea corespund unui comportament normal în societate, fiind conduite fireşti şi nu comportări de natură să îl îndreptăţească pe inculpat la un tratament sancţionator mai uşor.
În funcţie de toate acestea, faţă de dezideratele înscrise în art. 52 Cod penal instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul prevăzut de lege, este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare eficient.
În consecinţă, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la pedeapsa de 6 ( şase ) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza II şi b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, instanţa apreciind că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea dreptului de a fi ales în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea acestor drepturi fiind proporţională cu gravitatea şi urmările produse de fapta săvârşită de către inculpat, apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporţionată în raport cu gravitatea faptei şi constatând că nu impune interzicerea vreunui alt drept prevăzut de art. 64 Cod penal.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal şi apreciind că acesta se poate realiza şi fără privare de libertate, instanţa având în vedere că sunt întrunite condiţiile legale, în baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe un termen de încercare de 1 an, stabilit conform art. 110 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru noua infracţiune.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.P.A., solicitând casarea acesteia în sensul achitării sale, în principal în temeiul dispoziţiilor art.11 punctul 2 litera a rap. la art.10 litera b Cod procedură penală, iar în subsidiar, în baza dispoziţiilor art. 11 punctul 2 lit. a rap. la art. 10 litera c Cod procedură penală.
În motivarea recursului s-a susţinut că, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul recurent ar fi comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, existând dubii cu privire la vinovăţia sa, condiţii în care se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
S-a susţinut că agenţii de poliţie care au încheiat procesul-verbal de constatare a infracţiunii nu au constatat cu propriile simţuri săvârşirea faptei de către inculpatul recurent, în procesul-verbal consemnându-se numai declaraţiile iniţiale de martori şi faptul că inculpatul recurent se afla lângă maşina BMW.
De asemenea, s-a arătat că declaraţiile celor doi martori care l-au însoţit pe inculpatul recurent şi au fost surprinşi, alături de acesta, lângă maşina mamei sale, au fost scrise după dictare şi sub constrângere psihică.
În ceea ce priveşte declaraţiile agenţilor de poliţie, s-a susţinut că acestea sunt identice şi că martorul C.I., paznicul din parcarea în care a fost oprit autoturismul, era în momentul opririi maşinii, într-o gheretă cu geamuri acoperite, aflând de la poliţişti că inculpatul recurent este cel care a condus autoturismul.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385/6 şi art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este temeinică şi legală sub aspectul reţinerii stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului recurent, dar neîntemeiată sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate acestuia.
Astfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 5 iulie 2011 de Poliţia mun. Oradea, care se coroborează cu declaraţiile martorilor N.A., B.C. şi L.E. cu declaraţia martorului C.I. precum şi cu declaraţiile iniţiale date de martorii P.C.I. şi T.C.M., inculpatul recurent M.P.A. a condus în data de 26 iunie 2010 autoturismul marca BMW pe str. C. din mun. O., deşi la acea dată nu poseda permis de conducere.
Curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului recurent, în condiţiile în care, într-adevăr, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante este confirmat de declaraţiile constante ale martorului ocular C.I., înlăturând justificat ca fiind nesincere declaraţiile inculpatului recurent şi ale martorilor B.F.I., T.C.M. şi P.C.I.
În aceste condiţii, cererile formulate de inculpatul recurent, de a se dispune achitarea sa nu pot fi primite, fiind nefondate.
Cu toate acestea, se va reţine că, aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul B. inculpatul recurent provine dintr-o familie organizată şi beneficiază de condiţii propice creşterii şi dezvoltării, ambii părinţi implicându-se în educarea acestuia.
De asemenea, deşi nu are rezultate foarte bune la învăţătură, este un elev bun şi nu ridică probleme de comportament grave, neavând o personalitate adictivă.
În aceste condiţii, curtea a apreciat că nu este absolut necesar să i se aplice inculpatului recurent o pedeapsă şi că o măsură educativă va fi de natură să asigure îndreptarea inculpatului recurent.
Cum părinţii inculpatului recurent se implică în procesul de creştere şi educare a acestuia şi există toate premisele ca acesta să conştientizeze pericolul pe care îl prezintă comiterea unei fapte de natură penală, curtea apreciază că măsura mustrării va fi de natură să-l pună pe inculpatul recurent în situaţia de a-şi da seama că a săvârşit o faptă care atrage consecinţe penale, neîngăduită şi de a înţelege că ar putea să aibă în viitor o conduită bună, că este deci capabil să se îndrepte şi că, în caz contrar se expune unor consecinţe mai grave decât o mustrare.
Pentru aceste considerente curtea, în baza art. 38515 punctul 2 litera d Cod procedură penală, a admis recursul inculpatului, s-a casat sentinţa şi a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului recurent.
În baza art. 101 lit. a Cod penal combinat cu art. 102 Cod penal i s-a aplicat inculpatului măsura educativă a mustrării pentru comiterea infracţiuni prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal şi i s-a atras atenţia că dacă va comite din nou o infracţiune i se va aplica o pedeapsă.
În raport de dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
