Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.1392/339/2009 (Număr în format vechi:1430/2009, din data de 30.06.2009, petenta UJCC , a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 16.06.2009 pronunţată de Prim Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, în dosarul nr.227/P/2009, pe care o consideră greşită.
Motivează petenta că, organul de urmărire penală a interpretat greşit actul juridic dedus cercetării în cazul făptuitoarei C. M.
Potrivit art.160 din Legea nr.109/1996 proprietatea organizaţiilor Cooperaţiei de Consum se compune dintr-o parte divizibilă şi o parte indivizibilă.
Partea divizibilă cuprinde părţile sociale vărsate de membrii cooperatori iar partea indivizibilă cuprinde întregul patrimoniu al organizaţiilor Cooperaţiei de Consum acumulat de acestea în decursul întregii lor activităţi.
Art.161 din Legea nr.1/2005 aplicabilă de la data asocierii la Federalcool este imperativ:”Partea indivizibilă a proprietăţii organizaţiilor Cooperaţiei de Consum nu poate fi însuşită de către membrii cooperatori sau de organizaţiile cooperatiste asociate”.
Art.6 lit.j) din Legea 1/2005, prevede că partea indivizibilă nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori (cooperator fiind şi persoana juridică (art.6 lit.e).
Art.182 din Legea nr.109/1996 prevede că refuzul administratorului de a preda patrimoniul organizaţiei cooperatiste se sancţionează, iar art.114 lit.d din Legea nr.1/2005 prevede că nerespectarea prevederilor legale privind înstrăinarea şi transmiterea folosinţei bunurile se pedepseşte.
Motivează petenta că, din actele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Societatea Cooperativa Bujoru nu este asociată nici la UJCC şi nici direct la Centrocoop pentru a se putea bucura de beneficiul folosinţei bunurilor care fac parte din fondul indivizibil al cooperaţiei de consum (în speţă UJCC în calitate de proprietar al Complexului P+2 situat în comuna Bujoru, judeţul Teleorman) şi prin urmare consideră petenta că au fost încălcate normele imperative ale cooperaţiei aplicabile atât la data reorganizării FEDERALCOOP cât şi în prezent.
Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea plângerii, instanţa să dispună trimiterea dosarului la Parchet în vederea continuării urmăririi penale.
În susţinerea plângerii, a depus la dosarul cauzei rezoluţiile atacate.
La solicitarea instanţei, au fost ataşate la dosarul cauzei, dosarele în care au fost emise rezoluţiile atacate.
Intimata, prezentă la instanţă nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Examinând plângerea formulată, atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză, cât şi a mijloacelor de probă administrate, instanţa o găseşte întemeiată, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, potrivit a art.275 c.p.p., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime., iar, potrivit art.278 din acelaşi cod, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Pe de altă parte, potrivit art.278 1 c.p.p., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cauză, prin plângerea înregistrată la Parchetul Zimnicea, la data de 05.03.2009, Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum Teleorman (U.J.C.C.), prin reprezentantul legal – preşedintele P V, a solicitat cercetarea numitei CM sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.215 al.11 cod penal, art.215 al.1 şi art.292 cod penal.
În fapt s-a reţinut că, în calitate de preşedintă a Consumcoop Bujoru, susnumita a refuzat să predea patrimoniului indivizibil al acesteia către U.J.C.C., respectiv Magazinul Universal P+2, care a fost construit din fonduri proprii pe o suprafaţă de 820 m.p., ulterior fiind dat spre administrare Consumcoop Bujoru.
De asemenea, într-un litigiu civil, susnumita, ascunzând faptul că activul face parte din patrimoniul U.J.C.C. Teleorman, refuzând totodată restituirea în condiţiile în care Consumcoop Bujoru nu s-a afiliat U.J.C.C. prin inducerea în eroare a instanţei, a solicitat şi dobândit dreptul de uzucapiune asupra terenului aferent imobilului, fiind închiriate în scopul obţinerii unor venituri din chirii.
Urmare cercetărilor efectuate s-a stabilit că între Consumcoop Bujoru şi U.J.C.C. Teleorman, există în prezent un litigiu civil, fiecare dintre părţi revendicându-şi dreptul de proprietate al suprafeţei de 890,93 m.p. ce reprezintă curtea aferentă sediului Consumcoop Bujoru şi Complexul Comercial P+2.
Prin sentinţa civilă nr.762/03.09.2007, Judecătoria Zimnicea a admis acţiunea civilă de uzucapiune formulată de Societatea Cooperativa de Consum Consumcoop Bujoru şi a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 890,93 m.p. – teren intravilan în comuna Bujoru, judeţ Teleorman (în condiţiile prescripţiei achiziţiei de 30 de ani). Totodată, aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr.958/28.10.2008 a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în constatare formulată de reclamanta U.J.C.C., prin care s-a solicitat instanţei să constate dreptul de proprietate asupra imobilului Complex Comercial P+2.
Anterior, conform contractului de închiriere, autentificat sub nr.2071/23.10.2006 la Biroul Notarial , parterul Complexului Comercial a fost închiriat pentru o perioadă de 5 ani către SC BC SRL, cu plata chiriei aferente, nefiind depistate nereguli în ceea ce priveşte achitarea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat de către Consumcoop Bujoru.
În cauză litigiile civile între U.J.C.C. şi Consumcoop Bujoru au fost generate de faptul că în cadrul Adunării Generale Extraordinare din 18.12.2005 a Consumcoop Bujoru s-a aprobat denumirea de „Societate Cooperativă de Consum Consumcoop Bujoru” şi asocierea cu Uniunea Naţională a Societăţilor Cooperative de Consum, societate cooperativă de gradul 4, renunţându-se la afilierea la U.J.C.C., situaţie ce a condus la neînţelegeri între părţi, fiecare revendicându-şi dreptul de proprietate asupra Complexului Comercial P+2, implicit a terenului aferent.
În baza acestor considerente, apreciind că în sarcina intimatei nu se poate reţine comiterea unor fapte incriminate de lege penală, litigiul dintre părţi fiind de natură civilă, procurorul, prin rezoluţia din data de 14.05.2009 dată în dosarul nr.227 P/2009, a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală împotriva intimatei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.215 alin.1 1 c.p., art.215 alin.1 şi art.292 c.p., cu aplicarea art.33 lit.a) c.p.
Rezoluţia dată a fost atacată în condiţiile art.278 c.p.p. invocat anterior la prim procurorul parchetului, cu motivarea că rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale este nelegală şi netemeinică, deoarece cercetările sunt incomplete urmare faptului că organul de urmărire penală nu a dat dovadă de rol activ.
Soluţia a fost menţinută de prim procurorul parchetului prin rezoluţia din data de 16.06.2009, dată în dosarul nr.89/II/2/2009.
A reţinut prim procurorul că până în anul 2005 Cooperativa de Consum Bujoru a făcut parte din Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Consum Teleorman, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, prin hotărârea Adunării Generale din 18.12.2005 s-a aprobat denumirea societăţii de „Societate Cooperativă de Consum CONSUMCOOP Bujoru” şi asocierea acesteia la Uniunea Naţională a Societăţilor Cooperative de Consum, societate cooperativă de grad 4.
După această perioadă urmare neafilierii la U.J.C.C. între această uniune şi Consumcoop Bujoru au început să existe neînţelegeri cu privire la bunurile aflate în patrimoniul celei din urmă şi despre care U.J.C.C. Teleorman susţine că îi aparţin motiv pentru care a solicitat restituirea lor.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că pe rolul instanţelor de judecată au fost introduse mai multe acţiuni civile atât de o parte cât şi de alta, prin care se urmărea în principal stabilirea dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu. Astfel, prin sentinţa civilă nr.762/03.09.2007 Judecătoria Zimnicea a admis acţiunea formulată de Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop Bujoru şi a constatat că aceasta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 890, 93 metri pătraţi pe care se află amplasat imobilul complex comercial P+2. Ulterior aceeaşi instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare formulată de U.J.C.C. Teleorman prin care a solicitat să se constatate că este proprietara imobilului complex comercial P+2, pe considerentul că aceasta pentru obţinerea dreptului avea la îndemână deschisă calea unei acţiuni civile în realizarea dreptului, în speţă o acţiune în revendicare.
Şi în prezent pe rolul instanţelor de judecată, între cele două părţi se află în curs de soluţionare un litigiu civil având ca obiect evacuare, acţiune pornită de către U.J.C.C. Teleorman.
Faptul că, Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop Bujoru refuză să dea curs solicitărilor U.J.C.C. Teleorman de a-i pune la dispoziţie patrimoniul indivizibil (imobil complex comercial) pe considerentul că se consideră proprietara bunurilor reclamate, nu conduce la concluzia că numita C M, în calitate de reprezentant legal al acesteia se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor de delapidare înşelăciune şi fals în declaraţii sau a vreunei fapte de natură penală, argumentate cu care, reţinând că rezoluţia iniţială este legală şi temeinică, emisă în baza unor acte premergătoare complete şi legal administrate, judicios argumentată, atât în fapt cât şi în drept, prim procurorul a respins plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
La rândul său, instanţa, în raport de succesiunea litigiilor promovate de intimată, în calitate de reprezentantă a Consumcoop Bujoru, a mijloacelor de probă invocate de intimată în aceste litigii, a soluţiilor pronunţate în ele, cât şi în raport de legislaţia specială incidentă în cauză, apreciază că se conturează elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în sarcina intimatei, astfel încât se impune începerea urmăririi penale împotriva intimatei şi completarea probatoriului.
Astfel, se vor administra orice mijloace de probă pe care organul de urmărire penală le va aprecia de cuviinţă, pe baza cărora să se verifice dovada asocierii Consumcoop Bujoru la Uniunea Naţională a Societăţilor Cooperative de Consum societate cooperativă de gradul 4 , conform hotărârii adunării generale extraordinare din data de 18.1.2005 ( Uniunea Naţională fiind organul care poate verifica legalitatea adunării generale a Consumcoop Bujoru (cvorum etc.), precum şi se va face dovada datei acestei asocieri.
Se va verifica întrunirea laturii subiective a infracţiunilor reclamante prin prisma promovării de către intimată a acţiunii în uzucapiune ulterior notificării nr.32/15.03.2007 transmisă de către UJCC cât şi prin prisma adresei nr.1058/22.09.1994 a FEDERALCOOP . Acelaşi aspect urmează a fi examinat şi prin prisma distincţiilor pe care le face CENTROCOOP însuşi prin hotărârea nr.6/18-19.10.1994 ( act de donaţie , act de atribuire în dotare). În acelaşi sens, se va avea în vedere adresa nr.23/07 ianuarie 1980 a UJCC .
Pentru lămurirea aceluiaşi aspect, se va solicita la Comisia Teleorman de fond funciar motivarea hotărârii nr.15179/31.07.2006, cât şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestei hotărâri, dacă respectiva hotărâre a fost atacată cu plângere la instanţă şi, în caz afirmativ, soluţia definitivă pronunţată de instanţe.
Se va verifica întrunirea aceluiaşi aspect şi prin raportare la adresa nr.9847/30.06.1978, cât şi la autorizaţia pentru executarea de lucrări, şi, mai ales la procesul verbal de recepţie a acestora din 11.11.1981 unde la rubrica „Beneficiar” acesta este semnat de UJCC Teleorman.
Se va depune la dosarul cauzei sentinţa definitivă pronunţată în dosarul nr.1140/87/2009 al Tribunalului Teleorman şi va fi examinată atitudinea psihică a intimatei prin raportare la „ partea indivizibilă” astfel cum este definită de legislaţia cooperatistă (art.6 din Legea nr.1/2005), în succesiunea legilor , cât mai ales, atunci când intimata a invocat pentru justificarea uzucapiunii, faptul că plăteşte impozitele. Cu privire la acest ultim aspect, se va face dovada achitării impozitelor de către Consumcoop Bujoru şi anterior anului 2008.
Natura transmisiunii (adresa nr.6132/09.04.1982) şi raportarea subiectivă a intimatei, în calitatea sa de membră şi, ulterior, de membră în organul de conducere al Consumcoop Bujoru, urmează a fi examinate prin raportare la art.18 din Legea nr.6/1970, art.16 din Decretul lege nr.67/1990, iar cu privire la teren prin prisma art.187 din Legea nr.109/1996 şi art. 65 din Legea nr.1/2005. În acelaşi sens, cu privire la teren urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 14 alin.3 din Legea nr.1/2005 care prevăd cerinţa formei autentice a actului constitutiv, atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren.
Actele de dispoziţie cu privire la partea indivizibilă , odată cu asocierea Consumcoop Bujoru la Uniunea Naţională a Societăţilor Cooperative de Consum societate cooperativă de gradul 4, urmează a fi examinate şi prin prisma dispoziţiilor art.117 , 119 şi 120 din Legea nr.1/2005.
Vor fi avute de asemenea în vedere la examinarea elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, şi susţinerile petentei formulate atât în plângerea la prim – procuror, cât şi în cea adresată instanţei.
Nu în ultimul rând , toate aceste verificări urmând a fi fost efectuate de organul de urmărire penală, acesta va avea în vedere, eventual pe calea schimbării încadrării juridice prevăzută de art. 202 şi 238 c.p.p. eventuala întrunire a elementelor constitutive ale infracţiunilor prev. de art.113 lit.a) şi art.114 lit.d) din Legea nr.1/2005.
Cu argumentele expuse anterior, plângerea formulată se priveşte ca întemeiată, instanţa urmând să o admită şi, în baza disp. art.278 1 alin.8 lit.b) c.p.p., să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul infracţiunilor prev. de art.215 alin.1 c.p., art.215 1 alin.1 c.p. şi art.292 c.p.
În baza disp. art.192 alin.3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
