În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în mod greşit lichidatorul nu a inclus creanţa în tabelul preliminar, considerând-o tardiv formulată întrucât nu a fost notificat individual potrivit Codului de procedură civilă.
Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestaţiei arătând că notificarea a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de .
Prin sentinţa nr.773/F/9 mai 2011, tribunalul a respins contestaţia formulată de contestatoarea CECB. S.A., reţinând că prin sentinţa comercială nr.142/F/27.01.2010 a fost deschisă procedura de insolvenţă împotriva debitoarei şi numit lichidator judiciar care a notificat deschiderea procedurii.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă, termen reluat de lichidator prin notificare, a fost 17.03.2010.
La data de 26.04.2010 contestatoarea S.C. CECB. S.A. a formulat cerere de admitere a creanţei la masa credală, cererea fiind formulată mult după termenul fixat de instanţă.
A reţinut judecătorul sindic că potrivit art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât creditoarea nu a putut fi identificată în evidenţele contabile ale debitoarei, procedura notificării prevăzută de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, astfel că se impune respingerea contestaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs CECB. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi înscrierea creanţei sale în tabelul creditorilor, cu valoarea de 30.247,21 lei, creanţă negarantată.
În motivare se arată că banca nu a fost notificată de lichidatorul judiciar, astfel că banca nu a fost în măsură să cunoască deschiderea procedurii împotriva debitoarei.
Se arată că potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006 citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, dacă lichidatorul ar fi întreprins minime verificări ar fi identificat creditorii, art.37 din lege prevăzând că prin sentinţa de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului declarat la şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Or, banca nu a primit sentinţa de deschidere a procedurii.
Totodată, art.58 din Legea nr.85/2006 arată că administratorul judiciar va solicita relaţii privind sediul social al societăţii şi date privind administraţia societăţii, relaţii privind bunurile patrimoniale şi documentele privind activitatea societăţii de la autorităţile care deţin sau ar putea să deţină informaţiile solicitate.
Este invocată decizia nr.189/21.02.2005 a Curţii de Apel Ploieşti, în care se reţine că neverificarea evidenţei contabile de către administratorii statutari şi de administratorul/lichidatorul judiciar nu poate atrage concluzia culpei creditorilor, care nu au cunoscut despre deschiderea procedurii.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de textele aplicabile, curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, procedura a fost deschisă prin sentinţa nr. 142/27.01.2010, la cererea creditoarei S.C. T.P.C. S.R.L., debitoarea neformulând contestaţie.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii a fost stabilit termen de depunere a declaraţiilor de creanţă la 17 martie 2010.
Sentinţa a fost comunicată debitoarei şi publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la 12.02.2010.
În raportul întocmit de administrator la 22.02.2010 s-a propus intrarea în faliment a debitoarei, deoarece de la 31.12.2008 debitoarea nu a mai depus bilanţ de verificare la autoritatea fiscală şi nu a depus documentele prevăzute la art.28 din lege.
Ca atare, prin sentinţa nr. 142/F/24.02.2010 judecătorul sindic a dispus trecerea la faliment în procedura simplificată, confirmând ca lichidator pe administratorul judiciar.
Şi această sentinţa a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la 26.03.2010, tabelul preliminar al creanţelor fiind întocmit pe baza declaraţiilor de creanţă formulate de creditori.
În acest context, declaraţia de creanţă a recurentei a fost formulată abia la 26.04.2010.
Ca atare, s-a reţinut că în procedură nu a fost depusă o listă a creditorilor de către debitoare, în condiţiile legii, pentru a fi emise notificări către aceşti creditori, iar lichidatorul, deşi a notificat debitoarea în acest sens, nu a avut la dispoziţie documentaţia contabilă a debitoarei, pentru a analiza care sunt creditorii şi a se face aplicarea art.37 teza finală din Legea nr.85/2006, devenind astfel incidentă ipoteza art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În conformitate cu art. 7 al. 3 teza a II-a, numai pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1) lit.c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Potrivit art.61 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar avea obligaţia de a notifica, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, toţi creditorii menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art.28 alin.1) lit.c), ceea ce nu este însă cazul în speţă.
De asemenea, potrivit art. 76 al. 1 din lege, „cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art.62 alin.1) lit.b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.”
Or, aşa cum s-a arătat, s-a considerat că nu se poate reţine încălcarea art.7 din lege în ce priveşte notificarea deschiderii procedurii, fiind respectate dispoziţiile art.7 din Legea nr.85/2006 cu privire la notificarea deschiderii procedurii prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, la 12.02.2010.
Rezultă că, cel târziu la data de 1 martie 2010, creditoarea a fost notificată în conformitate cu art.7 alin.3 teza a II-a cu privire la deschiderea procedurii, până la această dată fiind evident că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa, care a împiedicat-o să depună declaraţia de creanţă în termenul fixat prin sentinţă, termen care este ulterior datei publicării acesteia.
Curtea a reţinut că potrivit art.103 Cod procedură civilă, când partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să efectueze în termen actul de procedură, nu operează decăderea, cu condiţia ca actul de procedură sa fie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen înăuntrul căruia se poate formula cererea de repunere în termen.
În speţă, creditoarea care nu figura în lista depusă de debitor avea posibilitatea formulării declaraţiei de creanţă în termen de 15 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă a sentinţei de deschidere a procedurii, fără a i se putea opune decăderea, însă după acest termen nu se mai poate prevala de necunoaşterea stării de insolvenţă, legiuitorul prevăzând expres acest efect al publicităţii efectuate prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Ca atare, s-a constatat că în mod corect a reţinut judecătorul sindic că declaraţia de creanţă depusă de creditoare este tardivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. şi art.8 din L. nr. 85/2006, Curtea a respins recursul ca nefondat.
14. Procedura insolvenţei. Plan de reorganizare. Sentinţa de confirmare a planului de reorganizare. Neatacarea hotărârii Adunării creditorilor prin care s-a adoptat planul. Consecinţe
Art.14 alin.7 şi 8, art.96 alin.1 , art.100 alin.3 din Legea nr.85/2006
Cu ocazia confirmării planului, judecătorul sindic verifică exclusiv întrunirea condiţiilor cumulative prevăzute de art.101 din Legea nr.85/2006, în vreme ce, pentru criticile vizând hotărârea adunării creditorilor, creditoarea avea la îndemână calea procesuală specială a acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor prevăzută de art.14 alin.7 şi 8 din acelaşi act normativ.
(Decizia nr. 2433/R-COM/2 noiembrie 2011)
