Fapta inculpatului care, oprit fiind de organele de poliţie în timp ce conducea un autovehicul în mun. G, iar după testarea cu aparatul alcooltest, rezultatul indicând valoarea de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat recoltarea de sânge pentru stabilirea alcoolemiei fiind de acord să dea doar probe de urină, în urma analizelor stabilindu-se că acesta avea o cantitate de 1,55 g/l în urină ceea ce teoretic corespunde unei alcoolemii în sânge de 1,15 g/l, constituie infracţiunea de „refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat” prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002.
Decizia penală nr.1182 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.666/09.04.2013 pronunţată de Judecătoria Galaţi s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentatul Ministerului Public şi condamnarea inculpatului D.C. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată (faptă săvârşită la data de 02.06.2011).
A fost condamnat inculpatul D.C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată (faptă săvârşită la data de 02.06.2011).
A fost condamnat inculpatul D.C. la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată (faptă săvârşită la data de 08.10.2011).
A fost condamnat inculpatul D.C. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată (faptă săvârşită la data de 08.10.2011).
In temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului D.C. prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la data de 28.02.2012.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni închisoare, sporită la 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (C.D.), în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către Baroul de Avocaţi G, fiind inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul D.C. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4139/P/2011 din 08.12.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, respectiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a şi b Cod penal.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 02.06.2011, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (1,15 g/l alcool pur în sânge) şi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca VOLVO sub nr. de înmatriculare …, refuzând ulterior să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar la data de 08.10.2011, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (1,15 g/l alcool pur în sânge), a condus autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare …, pe drumurile publice din municipiul G.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: proces-verbal de constatare, întocmit de organele de poliţie; proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare; adresa nr… din 07.06.2011 emisă de IPJ G; adresa nr… din 24.10.2011 emisă de IPJ G; buletine de examinare clinică şi proces-verbal de prelevare a probelor biologice; buletin de analiză toxicologică alcoolurie nr. …/02.06.2011; rezultat testare Drager; adresa nr…. din 23.08.2011 emisă de IML Iaşi; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. …/05.04.2011; proces-verbal de sancţionare contravenţională seria … nr. …/03.04.2011 şi seria … nr. …/03.07.2011; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. …/09.10.2011; raport SPR; adresa nr… din 24.10.2011 emisă de IPJ G; declaraţia inculpatului D.C.; declaraţiile martorilor A.V., P.M., A.I. şi D.A.
Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 22.11.2011, aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 70 din dosarul de urmărire penală.
Prin sentinţa penală nr. 635/27.03.2012 Judecătoria Galaţi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a şi b Cod penal, în infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată.
Inculpatul D.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârşită la data de 02.06.2011), la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârşită la data de 08.10.2011) şi la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârşită la data de 08.10.2011).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate şi a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni, închisoare, sporită la 2 (doi) ani închisoare.
In ceea ce priveşte modalitatea de executare, în temeiul art. 865 alin. 2 Cod penal, în referire la art. 861 şi urm. Cod penal, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în condiţiile art. 862 Cod penal.
Potrivit art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare stabilit, a stabilit că inculpatului D.C. îi revin următoarele obligaţii:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi. Prin decizia penală nr. 1273/R/26.09.2012 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, a casat sentinţa penală nr. 635/27.03.2012 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Cauza a fost înregistrată sub nr. 2400/233/2011*.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la audierea inculpatului şi a martorilor P.M. şi A.I. Martorul D.A., fiul inculpatului, a solicitat aplicarea prevederilor art. 80 Cod procedură penală.
În vederea rezolvării complete a cauzei, instanţa a dispus ataşarea la dosarul cauzei a fişei de antecedente penale a inculpatului, precum şi a sentinţei penale nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi cu referat întocmit de Biroul Executări Penale.
Inculpatului i s-a desemnat apărător din oficiu.
Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, s-a reţinut că la data de 02.06.2011, orele 03.00, lucrătorii PMG, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe strada G.C. din municipiul Galaţi, s-au sesizat cu privire la autoturismul marca Volvo, cu numărul de înmatriculare …, al cărui conducător auto nu purta centura de siguranţă.
S-a trecut la oprirea regulamentară a autoturismului menţionat, la volanul căruia a fost identificat inculpatul D.C. Inculpatul a declarat organelor de poliţie că nu are asupra sa actele de stare civilă şi nici documentele autoturismului.
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul indicând valoarea de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ap. A.” din G, pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În prezenţa medicului de gardă şi a organelor de cercetare penală, inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge motivând faptul că „îi este teamă să nu spargă vasele de sânge”, însă a fost de acord cu recoltarea probei de urină în vederea stabilirii alcooluriei.
Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolurie nr. 1107/2.06.2011, inculpatul D.C. avea o alcoolurie la data de 2.06.2011, orele 3,50, de 1,55 gr/%0.
Prin urmare, s-a solicitat IML Iaşi stabilirea alcoolemiei în sânge, iar prin adresa nr. 1902/23.08.2011 s-a comunicat că „la o valoare a alcooluriei de 1,55 gr/%0, îi corespunde o alcoolemie de 1,15 gr/l alcool pur în sânge, valoare stabilită pentru momentul prelevării, respectiv ora 3,50”.
Din adresa nr. …/7.06.2011 emisă de IPJ G, a rezultat că inculpatul D.C. figurează în baza de date ca fiind posesorul permisului de conducere categoria „B”, seria …, fără drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ca urmare a săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 (faptă comisă la data de 03.04.2011) – dosar penal nr. 2378/P/2011 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Fiind audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor. Acesta a arătat că la data de 01.06.2011, în jurul orelor 23.00, a consumat aproximativ un litru de bere. Spre dimineaţă, în jurul orelor 03.00, s-a urcat la volanul autoturismului … pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul G, deşi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule urmare a comiterii altei infracţiuni în luna aprilie 2011 la regimul circulaţiei rutiere. Mai arată că a refuzat recoltarea probelor de sânge întrucât i-a fost teamă că i se vor sparge vasele de sânge (având probleme în acest sens), motiv pentru care a fost de acord să i se recolteze probe de urină.
Din cercetările ulterioare a rezultat că, la data de 03.04.2011, inculpatul a condus acelaşi autoturism pe drumurile publice din municipiul Galaţi, refuzând să oprească la semnalul regulamentar al poliţiştilor şi fiind blocat în trafic, după ce s-a trecut la urmărirea cu autoturismul poliţiei.
Cu acea ocazie inculpatului i s-au recoltat probe biologice de sânge, fără ca acesta să se opună acestei proceduri pe motive medicale, stabilindu-se o alcoolemie de 1,25 gr/l alcool pur în sânge (buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr…./5.04.2011).
Din verificările efectuate în evidenţele Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi rezultă că inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art.87 al.1 din OUG 195/2002 – dosar penal nr.2378/P/2011 (fapta din 03.04.2011).
S-a reţinut că în ziua de 08.10.2011, ora 22.15, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu în municipiul Galaţi, lucrătorii de poliţie rutieră au fost sesizaţi prin serviciul de urgenţă 112 despre faptul că pe strada A.V., la intersecţia cu strada N., s-a produs un eveniment rutier, iar unul dintre conducătorii auto se află sub influenţa alcoolului.
Deplasându-se la locul indicat, a fost identificat martorul PM, care condusese autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare …, ce a declarat că, în timp ce conducea autoturismul pe strada A.V., la intersecţia cu strada N, conducătorul autoturismului marca Volvo, cu numărul de înmatriculare …, nu i-a acordat prioritate şi a intrat în coliziune cu acesta.
S-a reţinut că autoturismul Volvo fusese condus de către inculpatul D.C.
Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul alcooltest, în cazul martorului P.M. rezultatul fiind negativ, iar în cazul inculpatului D.C. rezultatul fiind la ora 22.25, de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiţii, inculpatul D.C. a fost condus la Spitalul Clinic de Urgenţă G pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2346 din 09.10.2011, s-a constatat o alcoolemie de 1,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, respectiv 1.05 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.
Din adresa Serviciului Rutier nr. … din 24.10.2011, rezultă că inculpatul D.C. figurează în baza de date ca fiind posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1990 însă la data de 08.10.2011 nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a comiterii mai multor infracţiuni la regimul circulaţiei.
Fiind audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor arătând că în ziua respectivă a consumat în intervalul 19.00-22.00, 2,5 litri de bere cu alcool fără a mânca ceva, după care a condus autoturismul menţionat, proprietate personală, pe străzile D, B, G.C. şi N., unde a fost implicat în evenimentul rutier soldat cu pagube materiale.
In cursul cercetării judecătoreşti, după casarea sentinţei penale nr. 635/27.03.2012 a Judecătoriei Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute in sarcina sa. Cu privire la infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice, inculpatul a arătat că nu cunoştea împrejurarea că proba de urină nu este echivalentul celei de sânge, deşi în cursul urmăririi penale a precizat că se temea să nu se spargă vasele de sânge.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de depistare, adrese emise de SPR G, buletinele de examinare clinică şi procesele-verbale de prelevare, buletine de analiză toxicologică a alcoolemiei/alcooluriei, rezultate ale testării Drager, declaraţiile martorilor şi nu în ultimul rând declaraţiile inculpatului.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului D.C. care, la data de 02.06.2011, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (1,15 g/l alcool pur în sânge) şi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca Volvo sub nr. de înmatriculare …, refuzând ulterior să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar la data de 08.10.2011, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (1,15 g/l alcool pur în sânge), a condus autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare …, pe drumurile publice din municipiul G, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, şi art. 86 alin. 2 şi 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
Din întregul material probator existent la dosarul cauzei, s-a reţinut că inculpatul D.C. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis in judecată cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, acesta având reprezentarea pericolului social al faptei sale.
Instanţa de fond nu a putut reţine solicitarea inculpatului privind achitarea în temeiul art. 11 pct . 2 lit. a Cod procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, în considerarea următoarelor argumente: potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză (proces-verbal de constatare a infracţiunii, buletin de examinare clinică şi proces-verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică alcoolurie nr. …/02.06.2011, raport nr. …/22.07.2011 al I.P.J. – B.R, adresa nr. …/23.08.2011 emisă de IML I, declaraţiile inculpatului) rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, însă a fost de acord cu recoltarea unei probe de urină – lucru care s-a şi întâmplat.
Infracţiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constă în „refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.
Sub un prim aspect instanţa de fond a remarcat faptul că infracţiunea mai sus arătată are un conţinut constitutiv alternativ incriminând fie refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice, fie refuzul acestuia de testare a aerului expirat.
Astfel, oprit fiind de organele de poliţie în timp ce conducea un autovehicul în mun. G, inculpatul a fost testat cu aparatul alcool test şi ulterior condus la Spitalul Judeţean G, a refuzat recoltarea de sânge pentru stabilirea alcoolemiei fiind de acord să dea doar probe de urină, în urma analizelor stabilindu-se că acesta avea o cantitate de 1,55 g/l în urină ceea ce teoretic corespunde unei alcoolemii în sânge de 1,15 g/l.
Aşa fiind, rezultă că recoltarea de sânge are caracter primordial între probele biologice ce pot sta la baza stabilirii îmbibaţiei alcoolice în sânge şi că stabilirea acestei îmbibaţii prin raportarea teoretică la concentraţia de alcool din urină ori salivă are un caracter secundar putându-se apela la recoltarea acestor probe doar când recoltarea de sânge este imposibilă din motive obiective.
Cu alte cuvinte, un conducător auto are obligaţia de a se supune recoltării mai întâi a probelor de sânge în vederea stabilirii îmbibaţiei alcoolice, recoltarea de urină ori salivă în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge având un caracter subsidiar, putând fi incidente doar când medicul care face recoltarea constată că recoltarea de sânge este imposibilă.
Cu alte cuvinte, un conducător auto are obligaţia de a se supune recoltării mai întâi a probelor de sânge în vederea stabilirii îmbibaţiei alcoolice, recoltarea de urină ori salivă în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge având un caracter subsidiar, putând fi incidente doar când medicul care face recoltarea constată că recoltarea de sânge este imposibilă.
În consecinţă, în situaţia în care conducătorul auto refuză explicit recoltarea de sânge, iar medicul care face recoltarea nu constată un motiv justificat pentru care recoltarea de sânge este imposibilă, dispoziţiile art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 sunt pe deplin incidente în cauză, faptul că respectivul conducător auto este de acord cu prelevarea altor probe biologice neechivalând cu respectarea prevederilor legale mai sus menţionate.
În consecinţă, în situaţia în care conducătorul auto refuză explicit recoltarea de sânge, iar medicul care face recoltarea nu constată un motiv justificat pentru care recoltarea de sânge este imposibilă, dispoziţiile art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 sunt pe deplin incidente în cauză, faptul că respectivul conducător auto este de acord cu prelevarea altor probe biologice neechivalând cu respectarea prevederilor legale mai sus menţionate.
Instanţa de fond a reţinut că în acelaşi sens sunt de altfel şi prevederile art. 6 şi 7 din Ordinul nr. 376/10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, ce stabilesc următoarele:
Art. 6
Procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:
a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conţinând 10 ml sânge;
b) în situaţia în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menţionează la rubrica “observaţii” a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;
c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;
d) prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;
e) pentru determinarea produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge şi în mod obligatoriu 50 – 100 ml urină.
Art. 7
(1) În situaţiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum şi în cazul refuzului de prelevare, se menţionează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii “observaţii” a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu excepţia refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urină, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art. 13, cu excepţia refuzului de prelevare.
Din cele mai sus arătate instanţa de fond a reţinut în mod cert că stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge se face prin recoltarea a două probe de sânge şi că recoltarea de urină se face doar în situaţia în care nu poate fi efectuată a doua prelevare şi nu când conducătorul auto refuză prelevarea de sânge.
Instanţa a reţinut că, din buletinul de examinare clinică aflat la dosarul cauzei (fila 15) rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea de probe de sânge, fiind de acord doar cu recoltarea de urină, iar medicul care a efectuat recoltarea nu a menţionat vreun motiv justificat pentru care inculpatului să nu îi poată fi prelevate probe de sânge pentru stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge.
De asemenea, s-a reţinut că din cele indicate mai sus rezultă că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 .
Pentru aceleaşi motive instanţa de fond a respins ca nefondată şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 republicată în infracţiunea prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, cerere formulată de către reprezentantul Ministerului Public.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârşite, pericolul social concret al faptelor deduse judecăţii (inculpatul a fost depistat de mai multe ori conducând în stare de ebrietate, în una din împrejurări producând şi un accident de circulaţie), de datele privind persoana inculpatului (cu antecedente penale, unele de acelaşi gen).
Pericolul social al faptelor săvârşite, numărul acestora precum şi faptul că inculpatul perseverează în săvârşirea unor astfel de fapte (în condiţiile în care a mai fost anterior condamnat), a împiedicat instanţa să reţină circumstanţe atenuante în favoarea sa legale şi să coboare pedeapsa sub acest minim.
Instanţa de fond a observat că inculpatul a mai fost condamnat – ultima condamnare fiind prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi, la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Ca modalitate de executare, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
Sentinţa a rămas definitivă la data de 28.02.2012, prin nerecurare.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. 1 Cod penal, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executări pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la data de 28.02.2012.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente între ele, în sensul art. 33 lit. a şi b Cod penal, astfel încât – în temeiul art. 34 lit. b Cod penal – a contopit pedepsele ce au fost aplicate prin prezenta sentinţă penală cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 361/17.02.2012 a Judecătoriei Galaţi, urmând ca inculpatul D.C. să execute o pedeapsă rezultantă, stabilită prin aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea. Justificarea sporului de pedeapsă se regăseşte, în opinia instanţei, în gravitatea intrinsecă a faptelor săvârşite de inculpat, dar şi în perseverenţa sa infracţională.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a considerat că executare pedepsei în regim de detenţie este în măsură să răspundă scopului sancţionator şi educativ al pedepsei, ţinând cont de perseverenţa infracţională a inculpatului.
În considerarea naturii şi a gravităţii infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului D.C., instanţa a aplicat acestuia pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În temeiul disp. art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către Baroul de Avocaţi Galaţi.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, faţă de soluţia de condamnare dispusă în cază instanţa a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs inculpatul D.C., solicitând sub un prim aspect, achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 întrucât, deşi a refuzat să îi fie recoltat sânge pentru stabilirea alcoolemiei datorită problemelor de sănătate pe care le are, a fost de acord să i se recolteze urină.
Sub un alt aspect, inculpatul a solicitat modificarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante stabilită de instanţa de fond în sensul suspendării sub supraveghere a executării, susţinând că scopul pedepsei poate fi atins în cazul său şi fără executarea efectivă a acesteia.
Recursul declarat de inculpat a fost apreciat ca fiind nefondat şi a fost respins, pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea a constatat că instanţa de fond a dispus în mod corect condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, în cauză neimpunându-se achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002.
Astfel, potrivit acestui text de lege, Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Din conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rezultă că de esenţă pentru existenţa acesteia este stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge pe care o prezintă un conducător de autovehicul, aspect care se poate realiza fără dubii doar prin recoltarea de probe de sânge.
Aşa fiind, rezultă că recoltarea de sânge are caracter primordial între probele biologice ce pot sta la baza stabilirii îmbibaţiei alcoolice în sânge şi că stabilirea acestei îmbibaţii prin raportarea teoretică la concentraţia de alcool din urină ori salivă are un caracter secundar, putându-se apela la recoltarea acestor probe doar când recoltarea de sânge este imposibilă din motive obiective.
În acelaşi sens sunt de altfel şi prevederile art. 6 şi 7 din Ordinul nr. 376/10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, indicate în motivare şi de instanţa de fond.
Din conţinutul acestora rezultă în mod cert că stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge se face prin recoltarea a două probe de sânge şi că recoltarea de urină se face doar în situaţia în care nu poate fi efectuată a doua prelevare şi nu când conducătorul auto refuză prelevarea de sânge.
În speţă, la data de 02.06.2011, inculpatul a refuzat în mod explicit recoltarea de probe de sânge, motivând că are probleme de sănătate şi că „i se sparg vasele de sânge” fiind de acord doar cu recoltarea de urină, dar medicul care a efectuat recoltarea nu a menţionat vreun motiv justificat pentru care inculpatului să nu îi poată fi prelevate probe de sânge pentru stabilirea îmbibaţiei alcoolice în sânge.
De altfel, această apărare a inculpatului nu a putut fi reţinută câtă vreme recoltarea de probe de sânge s-ar fi făcut într-un spital, sub supraveghere medicală, o eventuală problemă de sănătate generată de recoltarea de sânge putând fi în mod cert tratată prompt de personalul medical.
În plus, faptul că refuzul de recoltare de probe de sânge nu a avut o cauză medicală, astfel cum a invocat inculpatul, rezultă cu certitudine din împrejurarea că atât anterior, la data de 02.04.2011, cât şi ulterior, la data de 08.10.2011, când inculpatul a fost surprins de asemenea conducând pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, alcoolemia acestuia a fost stabilită prin recoltarea de sânge, fără ca inculpatul să fie afectat din punct de vedere medical de această recoltare.
În consecinţă, în lumina celor mai sus expuse, Curtea de Apel Galaţi a considerat că răspunderea penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 a fost în mod corect stabilită de instanţa de fond, criticile inculpatului fiind nefondate.
În ceea ce priveşte cele de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, referitor la modalitatea de executare, Curtea a apreciat că şi sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
S-a avut în vedere că inculpatul a comis mai multe infracţiuni la regimul circulaţiei, într-un interval scurt de timp – două infracţiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (la datele de 02.04.2011 şi 08.10.2011), două infracţiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul suspendat (la datele de 02.06.2011 şi 08.10.2011) şi respectiv o infracţiune de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (la data de 02.06.2011), ceea ce dovedeşte perseverenţă infracţională şi o lipsă crasă de respect faţă de normele ce guvernează circulaţia pe drumurile publice.
În plus, din examinarea fişei de antecedente penale a inculpatului rezultă că anterior, inculpatul a mai fost condamnat în alte două rânduri pentru infracţiuni privind regimul circulaţiei, ceea ce relevă o predilecţie pentru acest tip de infracţionalitate.
Cele mai sus arătate au format convingerea instanţei de judecată că în cazul inculpatului, singura modalitate în care pedeapsa rezultantă stabilită îşi poate atinge scopul este executarea efectivă, în regim de detenţie, aspectele invocate de inculpat referitoare la vârsta sa şi la anumite probleme de sănătate, nefiind în măsură să contrabalanseze argumentele ce pledează pentru această modalitate de executare a pedepsei.
Aşa fiind, constatând că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de inculpat şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1, lit. b şi cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
