Constata ca prin sentinta penala nr. 3/5.01.2010, Judecatoria Sibiu în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a respins plângerea formulata de petenta P E , în contradictoriu cu intimatii C I,, C M , S C si Badila Ilie, Inspectoratul Judetean în Constructii Sibiu si Primaria Comunei Rasinari , împotriva rezolutiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu si a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu
Au fost mentinute solutiile atacate si în baza art. 192 al. 2 C.p.p. petenta a fost obligata la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria a retinut ca în cursul anului 2000 numitul C I a cumparat de la martorul, I P imobilul situat în comuna Rasinari , teren si constructie. Imobilul se afla în zona de protectie a unui monument istoric în centrul localitatii Rasinari si piata bisericii „Sf. Paraschiva”.
În lunile iunie-iulie 2008 numitul C I a darâmat, fara autorizatie de construire, casa veche care era amplasata pe teren si a început construirea unei noi case, tot fara a avea autorizatie de construire.
În data de 04.07.2008 Inspectoratul de Judetean în Constructii Sibiu au efectuat o inspectie la imobilul situat în Rasinari ocazie cu care au constatat ca numitul C I a executat lucrari de constructie fara autorizatie de construire constând în desfiintarea a unei case vechi si realizarea unor lucrari noi pentru o constructie noua (fiind executat parterul – 12 rânduri de blocuri ceramice pe fundatie de beton si având pregatit cofrajul pentru turnai
placa peste parter). S-a dispus oprirea lucrarilor si intrarea in legalitate.
In data de 10.07.2008 organele de control din cadrul Primariei Rasinari au întocmit proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor iar în temeiul art. 26 al.l lit.a din Legea 50/1991 au sanctionat-o pe numita C M cu amenda în cuantum de 1000 lei pentru efectuarea de lucrari de construire a unei case de locuit fara a detine autorizatie de construire.
În cauza a fost efectuata o cercetare la fata locului, ocazie cu care s-a constatat ca locuinta noua edificata de numitul C I este neterminata faza construirii constând în parterul din pereti din zidarie de blocuri ceramice-12 rânduri, pe fundatie din beton, cofrajul montat pentru turnarea placii.
Ca atare instanta a constatat legala solutia pronuntata de catre procuror fata de faptuitorul C I cu privire la savârsirea infractiunii de continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii prevazute de art. 24 al.l lit. b din Legea 50/1991 întrucât din probele administrate în cauza a rezultat ca lucrarile de construire nu au fost continuate dupa ce s-a dispus oprirea acestora, ci au ramas în acelasi stadiu.
În ceea ce priveste fapta numitilor C Isi C M de a executa lucrari de construire fara autorizatie de construire la un imobil ce se afla în zona de protectie a unui monument istoric s-a constatat ca potrivit art. 24 lit.a din Legea 50/1991 rep., asa cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/2008 constituie infractiune printre altele, fapta de executarea, fara autorizatie de construire desfiintare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrarilor prevazute la art. 3 lit. b); adica lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate la constructii reprezentând monumente istorice, stabilite potrivit legii.
Din analiza comparativa a textului actual cu versiunea initiala a textului art. 24 lit. a din Legea 50/1991 a rezultat ca prin ordonanta mai sus aratata a fost abrogata (dezincriminata) modalitatea infractiunii constând în executarea, fara autorizatie de construire sau de desfiintare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrarilor de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie executate la imobile din zonele lor de protectie, stabilite potrivit legii.
Astfel, aplicând art. 13 Cp. privind legea mai favorabila fata de numitii C I si C M cu privire la savârsirea infractiunii prevazute de art. 24 lit. a din Legea 50/1991 rep. instanta a constatat ca fapta nu este prev. de legea penala fiind aplicabile dispozitiile art. 10 lit. b C.p.p.
În ceea ce priveste faptele numitilor S C, B I care au executat lucrari de demolare a imobilului apartinând numitului C I si de executare a lucrarilor privind noul imobil, instanta a considerat ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive având în vedere cele aratate mai sus cu privire la dezincriminarea infractiunii precum si faptul ca, potrivit art. 1 din Legea 50/1991 obligatia de a obtine autorizatia de construire apartine proprietarului imobilului.
În ceea ce priveste infractiunea de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 Cp. s-a constatat ca din cercetarea efectuata la fata locului în cursul urmarii penale coroborata cu declaratiile numitilor B I si S C I a rezultat ca vechea casa a fost darâmata pâna la temelie iar noua casa a fost construita pe vechea temelie, distanta dintre case ramânând aceeasi doar ca pe zidul dinspre casa numitei P E, numitul C I a aplicat o termoizolatie de aproximativ 5 cm, îngustând astfel spatiul existent între cele doua case.
De asemenea, din compararea fotografiilor efectuate cu ocazia cercetarii la fata locului cu cele depuse de numitul C I, efectuate înainte de demolarea vechii constructii, a rezultat ca acoperisul casei vechi a numitului C I (care a fost darâmata) era lipit de casa numitei P E
Din raportul de expertiza tehnica topografica extrajudiciara privind imobilul înscris în cartea funciara nr. ….. Rasinari (ce cuprinde numerele top … si …..), efectuat la solicitarea numitilor C I si M – proprietarii imobilului, a rezultat ca exista o diferenta între suprafata înscrisa în cartea funciara de 1555,00 mp si suprafata de 1185,00 mp masurata în realitate pe limitele precizate: de partile prezente si pe unele însemne vechi de hotar iar din planul de situatie înscris în CF nr. ….. Rasinari a rezultat ca noul imobil se afla în limitele de granita ale proprietatii înscrise în cartea funciara.
De asemenea, din extrasul de schita CF s-a constatat ca între vecinii din dreapta, din partea de nord est, respectiv nr. Top. ; …; …..; si. ….; ….; …. exista o vale care colecta apele pluviale din extravilan, de pe colina, apoi se revarsau în Râul Caselor ce trece prin fata caselor de-a lungul strazii ca acelasi nume – Râul Caselor.
Potrivit declaratiei martorului Isdraila Petru, fostul proprietar al imobilului vechea casa a fost construita în anul 1928 iar numita P E si sotul ei V V au cumparat casa vecina în anul 1970. Imediat dupa ce au cumparat casa au construit în partea catre imobilul in cauza o cladire noua. Înainte de construirea acestei noi cladiri între cele doua case exista un pasaj de trecere (hudita) cu o latime de 1,5-2 metri care era folosit ca si cale de acces dinspre strada spre coasta dealului. Totodata, martorul B E a aratat ca a locuit în imobilul din Rasinari pâna în anul 1963 iar între cele doua case exista o distanta de 3-4 metri.
Astfel sub aspectul savârsirii infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 C.p. aceasta nu a putut fi retinuta în sarcina lui de faptuitorii Ci I si C M întrucât din probele administrate în cauza a rezultat ca acestia au construit noul imobil pe vechiul amplasament, în limitele de hotar ale proprietatii care rezulta din documentele cadastrale.
S-a mai aratat ca stabilirea granitei dintre cele doua proprietati (si implicit daca a fost tulburata proprietatea numitei P E) reprezinta în prezenta cauza o chestiune prealabila, care, potrivit art. 42 C.p.p., poate fi stabilita doar de o instanta de judecata (sesizata cu o actiune în granituire).
În ceea ce priveste infractiunea de distrugere prevazuta de art. 217 al. l Cp. s-a constatat ca din fotografiile depuse de numitul C I, efectuate înainte de demolarea vechii constructii a rezultat ca înainte de demolarea vechii constructii, pe casa numitei P E erau montate niste scocuri care dirija apa catre acoperisul casei numitului C I iar din fotografiile efectuate în cauza la fata locului a rezultat ca aceste scocuri nu au fost distruse si nici aduse în stare de neîntrebuintare.
Ca atare prima instanta a constatat ca solutia de neînceperea urmaririi penale fata de numitii C I, C M, S C, B I sub aspectul savârsirii infractiunii de distrugere-prevazuta de art. 217 al.l C.p. în baza art.10 lit. d C.p.p. este legala.
Ca atare instanta a respins plângerea formulata de petenta P E împotriva rezolutiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu si a rezolutiei prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu
Aflata în culpa procesuala petenta a fost obligata, în baza art. 192 al.2 C.p.p., la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva hotarârii mai sus mentionate, petenta P E a declarat în termen legal, recurs. Prin calea de atac promovata recurenta a solicitat casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei la Parchet, întrucât cercetarile penale sunt incomplete, s-au administrat probe extrajudiciare dar nu si alte probe necesare solutionarii plângerii formulate; recurenta a mai învederat ca se impune completarea cercetarilor cu probe precum : efectuarea unei expertize pentru a se stabili distrugerile si pagubele produse la imobilul sau, audierea martorilor V M, M P si I M. S-a mai relevat ca desi împotriva martorului I P a formulat din mai 2009, plângere penala, aceasta plângere nu a fost înca solutionata.
În sustinerea recursului, au fost depuse la dosar : copia plângerii penale formulate împotriva martorului I P, copia extrasului C.F. nr. … Rasinari, copia raportului de expertiza tehnica efectuat în dosarul Judecatoriei Sibiu, procesul verbal încheiat între recurenta si cosar, planse fotografice, adresa emisa de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Cpt. D-tru Croitoru” al Judetului Sibiu.
Examinând hotarârea atacata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, tribunalul constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare :
Prin plângerea penala formulata, petenta P E a reclamat comiterea de catre intimati a infractiunilor prev. de art. 220 C.p., art. 217 C.p. si art. 24 alin. 1 din Lg. nr. 50/1991 republicata, iar Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu a dispus neînceperea urmaririi penale în ceea ce priveste toate aceste infractiuni.
Cu toate acestea, verificând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca daca într-adevar referitor la infractiunea prev. de art. 24 din Legea nr. 50/1991 a intervenit legea penala mai favorabila în sensul art. 13 C.p., în ceea ce priveste infractiunile prev. de art. 220 C.p., art. 217 C.p. cercetarile penale nu au fost complete si nici suficiente. De pilda, la baza constatarii neîntrunirii elementelor constitutive ale infractiunii de distrugere au stat doar anumite fotografii, cu toate ca din fotografiile depuse la acest termen de catre recurenta s-ar distinge anumite degradari la peretii imobilului, la acoperis iar referitor la infractiunea de tulburare în posesie esentiale au fost considerate a fi propriile declaratii ale intimatilor BS
Nu în ultimul rând, raportarea procurorului si a instantei de fond la disp. art. 42 C.p.p. este gresita întrucât acest text vizeaza institutia declinarii de competenta, iar pe de alta parte art. 44 al. 1 C.p.p. la care probabil s-a facut referire, statueaza ca instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila chiar daca prin natura ei, acea chestiune ar fi de competenta altei instante.
În acest context, tribunalul apreciaza ca pentru a se putea pronunta o solutie legala si temeinica se impunea suplimentarea probatoriului, pentru a se putea stabili, fara dubiu, daca au fost comise distrugeri sau tulburari de posesie la imobilul petentei si daca acestea puteau fi retinute în sarcina intimatilor.
Pentru acestea, se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea audierii martorilor V M, M P, I M a cosarului BG si a oricaror alte persoane care au cunostinta despre situatia celor doua imobile. Se impune de asemenea efectuarea unui raport de expertiza tehnica care sa stabileasca daca imobilul recurentei a suferit degradari si în caz afirmativ, daca lucrarile intimatilor sunt cauza distrugerilor casei petentei , a se verifica si procura solutia pronuntata asupra plângerii pentru marturie mincinoasa depusa împotriva martorului I P se impune a fi administrat orice alt mijloc de proba considerat a fi util si concludent pentru a se afla adevarul, pentru a se lamuri cauza sub toate aspectele ei de fapt si de drept, în sensul dispozitiilor art. 1 si urm. C.p.p. (pentru a se stabili cine exercita posesia asupra fâsiei de teren în discutie, daca aceasta fâsie s-a îngustat sau nu urmare a edificarii de catre intimati a noii constructii, daca noua constructie s-a ridicat pe vechiul amplasament etc., iar toate acestea pentru a se putea la final conchide daca au fost comise cele doua infractiuni, daca sunt întrunite elementele lor constitutive ).
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 2 C.p.p. rap. la art. 2781 alin. 10 C.p.p. tribunalul a admis recursul declarat de petenta P E, a casat sentinta penala nr. 3/5.01.2010 în totalitate si rejudecând, în baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. a admis plângerea formulata de petentei P E împotriva rezolutiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu mentinuta prin rezolutia prim procurorului adjunct delegat al aceluiasi parchet si a trimis cauza Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu în vederea începerii urmaririi penale fata de intimatii C I, C M, S C, B I pentru infractiunile prev. de art. 217, art. 220 C.p..
