Acţiunea în revendicare presupune un drept exclusiv şi determinat asupra bunului, drept pe care nu îl are un coproprietar sau coindivizar decât prin efectul partajului, astfel că nerespectarea regulii unanimităţii prin formularea acţiunii în revendicare de către toţi coproprietarii nu poate fi complinită prin atragerea în proces a coproprietarului pe calea intervenţiei forţate, reglementate de dispoziţiile art.57 – art.59 Cod procedură civilă. (sentinţa civilă nr.3545/03.05.2007)
Reclamanta Z.B.J. a chemat în judecată pe pârâţii P.F.P. şi P.E.S. solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să stabilească linia de hotar ce desparte proprietăţile învecinate şi, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, să oblige pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o fâşie de teren de aproximativ 101,5 m.p., evaluată la 5.000 lei, şi, pe cale de consecinţă, să fie obligaţi pârâţii să readucă terenul la starea iniţială prin retragerea construcţiei edificată pe terenul proprietatea sa.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.480, art.584 şi art.585 din Codul civil, reclamanta arată că este proprietarul imobilului din str. F. nr.45, sector 2, astfel cum rezultă din Hotărârea nr.3528/24.07.2000 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi din procesul verbal de predare primire încheiat la data de 26.09.2000 iar pârâţii, proprietarii imobilului vecin, de la nr.47, i-au acaparat o fâşie de teren în suprafaţă de aproximativ 101,5 m.p., cu lungimea de 35 m şi lăţimea de 2,9 m.
Arată reclamanta că a constatat această situaţie studiind planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate al imobilului vecin şi raportându-l la planul anexă la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1588/1909.
Susţine reclamanta că la nivelul anului 1950, când imobilul din str. F.nr.45 a fost naţionalizat, pe terenul de la nr.47 nu exista nici o construcţie, aceasta fiind edificată ulterior naţionalizării, cu încălcarea liniei de hotar ce desparte cele două proprietăţi.
În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică topo.
Cererea a fost timbrată cu suma de 597 lei, conform chitanţelor nr.2529845/21.06.2006, eliberată de CEC-Ag.Marconi şi nr.3562410/20.09.2006 eliberată de CEC- Ag. Victoria, s-au aplicat timbre judiciare de 3,3 lei.
Alăturat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 alin.(2) din Codul de procedură civilă, un set de înscrisuri.
În şedinţa publică de la 26.10.2006, s-a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie formulate de pârâţii P.F.P. şi P.E., aceştia solicitând, în principal, respingerea cererii formulate de o persoană fără calitate procesuală activă şi neîntemeiată pe fond. În subsidiar, în cazul admiterii cererii principale, au solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu numitele V.T. şi U.E., de la care au cumpărat imobilul din str. F. nr.47, sector 2, garante pentru evicţiune.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, pârâţii arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este coproprietar al imobilului din str.F.nr.45, sector 2, iar acţiunea în revendicare şi grăniţuire trebuie formulată de toţi proprietarii imobilului şi nu numai de unul dintre aceştia.
Pe fond, arată că probele ce urmează a fi administrate în cauză vor evidenţia că reclamanta nu are nici un drept asupra terenului pe care îl revendică în baza unui titlu de la începutul secolului 20. În ipoteza în care s-ar dovedi identitatea dintre terenul revendicat şi terenul deţinut în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 2001, pârâţii arată că înţeleg să invoce, pe cale de excepţie, dobândirea acestuia prin uzucapiune realizată prin joncţiunea posesiilor, atât ei cât şi autorii lor exercitând asupra terenului de la nr.47, în configuraţia actuală, o posesie continuă, utilă şi neviciată.
În apărare au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, expertize, martori şi interogatoriu, depunând la dosar actele de vânzare cumpărare ce au constituit titlul de proprietate asupra imobilului din str.F.nr.47, sector 2 începând cu anul 1975, documentaţia cadastrală.
La data de 21.11.2006, reclamanta a depus la dosar cerere de intervenţie prin care, în temeiul dispoziţiilor art.57 Cod procedură civilă, a chemat în judecată pe I.Z.I., coproprietar al imobilului din str.F.nr.45, sector 2.
În şedinţa publică de la 30.10.2006, s-a depus la dosar precizare la întâmpinare şi cererea de chemare în garanţie, pârâţii reiterând susţinerile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi detaliind motivele de netemeinicie a cererii.
Astfel, arată pârâţii că reclamanta nu a dovedit că terenul pretins se află în posesia lor, existând posibilitatea ca acesta să fie înglobat într-una sau mai multe dintre proprietăţile vecine, după cum nu s-a dovedit că terenul pe care l-au deţinut autorii reclamantei a înglobat, anterior naţionalizării, şi suprafaţa de teren revendicată.
Precizează pârâţii că noua construcţie a fost edificată prin extinderea şi amenajarea celei existente, respectând linia de hotar dintre cele două proprietăţi şi susţin că titlul lor de proprietate este preferabil celui al reclamantei căreia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi pentru suprafaţa de teren ocupată de clădiri, în acest sens fiind dispoziţiile art.21 din Legea nr.112/1995, şi care a intrat în posesia întregului teren ce i-a fost restituit prin Hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.112/1995.
Arată că au fost de bună credinţă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu chematele în garanţie, necunoscând şi neavând cum să cunoască existenţa unui potenţial litigiu cu privire la imobilul cumpărat şi că înţeleg să invoce joncţiunea posesiei lor cu aceea exercitată de autorii lor asupra terenului şi construcţiei care a trasat limita de proprietate timp de peste 46 de ani, respectiv: A.R., care a dobândit imobilul prin moştenire de la sora sa, M.C., în anul 1960 şi cumpărătorii C.Ghe. şi C.E., V.N. şi V.T. şi, după decesul lui V.N., şi U.E., fiind îndeplinite condiţiile impuse de art.1846 Cod civil pentru a dobândirea proprietăţii prin uzucapiune.
Sub aspectul cererii de chemare în garanţie, pârâţii au solicitat obligarea vânzătoarelor imobilului revendicat, garante pentru evicţiune conform art.1337 Cod civil, la plata despăgubirilor determinate de admiterea cererii de chemare în judecată, evaluate provizoriu la suma de 5.000 lei.
Cererea de chemare în garanţie a fost timbrată cu suma de 384 lei, conform chitanţei nr.4337157/30.11.2006 emisă de CEC-Ag.Victoria, timbru judiciar de 0,45 lei.
Chematele în garanţie au formulat întâmpinare la data de 12.02.2007, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de revendicare şi grăniţuire formulate numai de unul dintre coproprietarii imobilului. Pe fond, au arătat că cererea este neîntemeiată întrucât reclamanta nu a făcut dovada că suprafaţa de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate ar fi fost diminuată şi nici că suprafaţa revendicată ar fi fost înglobată, anterior naţionalizării, în imobilul de la nr.45.
Arată şi că, în ipoteza în care s-ar constata că suprafaţa faptică a terenului de la nr.45 nu corespunde cu aceea din acte, reclamanta nu a probat că diferenţa de teren este înglobată în proprietatea de la nr.47 şi nu într-una sau mai multe dintre proprietăţile învecinate, şi precizează că, cel puţin din anul 1990, terenul revendicat era ocupat de construcţii, astfel că nu i se putea restitui în natură reclamantei.
Referitor la linia de hotar dintre cele două proprietăţi, arată că din anul 1987 până în anul 2004, cât au stăpânit imobilul, limitele proprietăţii nu au fost modificate, construcţia la care face referire reclamanta fiind edificată prin amenajarea construcţiei existente anterior, cu respectarea liniei de hotar.
Au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâţi şi chematele în garanţie, ambele vizând, cu aceeaşi motivare – nerespectarea regulii unanimităţii -, exerciţiul dreptului la acţiune al reclamantei, instanţa apreciază ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia pe capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 101,5 m.p., dată fiind coparticiparea procesuală obligatorie în cazul acţiunii în revendicare a unui bun proprietate comună.
Acţiunea în revendicare presupune un drept exclusiv şi determinat asupra bunului, drept pe care nu îl are un coproprietar sau coindivizar decât prin efectul partajului, astfel că nerespectarea regulii unanimităţii prin formularea acţiunii în revendicare de către toţi coproprietarii nu poate fi complinită prin atragerea în proces a coproprietarului pe calea intervenţiei forţate, reglementate de dispoziţiile art.57 – art.59 Cod procedură civilă.
Potrivit art.57 alin.1 Cod procedură civilă, oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, specificul acestei forme de intervenţie fiind dat de faptul că una din părţile iniţiale consideră, nu că terţul pretinde, ci că ar putea pretinde, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, şi îl atrage în proces pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În speţă, Z.I. are acelaşi drept ca şi reclamanta, respectiv un drept de coproprietate asupra imobilului din str.F. nr.45, sector 2, ceea ce înseamnă că nu poate formula decât împreună cu aceasta o acţiune în revendicare.
Introducerea sa în cauză şi acordul cu privire la admiterea cererii nu au pe plan procesual consecinţa afirmată, respectiv crearea litisconsorţiului procesual activ impus de acţiunea în revendicare. Aceasta întrucât Z.I. nu a devenit coreclamant ci, în conformitate cu dispoziţiile art.58 Cod procedură civilă, a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu, admiterea cererii sale de revendicare nefiind posibilă decât în ipoteza în care se respinge cererea principală, pentru că cele două se exclud reciproc.
Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pe capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 101 m.p. teren, consecinţa admiterii acestei excepţii de fond fiind inadmisibilitatea cererii de revendicare.
Va disjunge soluţionarea capetelor de cerere privind grăniţuirea şi obligarea pârâţilor la desfiinţarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei şi intervenientului, acestea având natura juridică a unor acte de administrare, care nu presupun respectarea regulii unanimităţii.
