Potrivit susţinerilor reclamantei de la acest termen de judecată, pârâta este verişoară de gradul I cu o persoană care a crescut-o pe reclamantă şi s-a ocupat de îngrijirea acestuia, fără ca persoana respectivă să o adopte legal pe reclamantă.
Potrivit susţinerilor reclamantei, pârâta îi este vecină, de unde rezultă că între reclamantă şi pârâtă nu există relaţii specifice unor membrii ai familiei, în lipsa relaţiilor de rudenie.
Conform art. 1 din Legea nr. 217/2003: (1) Ocrotirea si sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes national. (2) Prevenirea si combaterea violentei in familie fac parte din politica integrata de ocrotire si sprijinire a familiei si reprezinta o importanta problema de sanatate publica. (3) Statul roman, prin autoritatile competente, elaboreaza si implementeaza politici si programe destinate prevenirii si combaterii violentei in familie, precum si protectiei victimelor violentei in familie.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003: In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege: a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc; d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută de instanţă şi constatând că părţile nu sunt rude, nu convieţuiesc şi nu au stabilit relaţii celor specific relaţiilor de rudenie, instanţa apreciază că Legea nr. 217/2003 pe care reclamanta şi-a întemeiat cererea nu este aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, astfel încât va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi va respinge cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de reclamanta M în contradictoriu cu pârâta I, ca inadmisibilă.
