Asupra apelului civil de faţă;
Prin sentinţa civilă nr.7373/07.10.2015, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. 7109/311/2014 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta B. I.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară a suprafeţei de 10 mp categoria de folosinţă teren intravilan, suprafaţă situată pe raza satului Arceşti Cot, comuna Pleşoiu.
S-a admis în parte capătul de cerere având ca obiect grăniţuire şi stabileşte linia de hotar între terenurile deţinute de părţi potrivit coordonatelor rezultate din schiţa anexată raportului de expertiză- anexa 1: 2-63-59-55-57-58-47-45-44-43-42-41-40-39-38-37-36-35-34-33-32-31-27.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 875 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat şi onorariu de expert.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor pe toată lungimea pe latura de sud, iar în urma stabilirii liniei de hotar pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de teren de 10 metri, motivând că este proprietarul exclusiv al suprafeţei de 4832 m.p. situat pe raza comunei Pleşoiu potrivit actelor de proprietate.
Pin sentinţa civilă nr. 3395/1990 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 4279/1990 s-a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor, titlul executoriu care nu a fost pus în executare, iar pârâta nu s-a conformat în sensul stabilirii liniei de hotar conform sentinţei pronunţată în dosarul nr. 4279/1990.
Instanţa de fond în urma probelor administrate în cauză având în vedere dispoziţiile art. 560 Cod civil a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare reţinând că nu a fost identificată suprafaţa de 10 metri proprietatea reclamantului deţinută de către pârâtă, nefiind îndeplinite dispoziţiile art.563 Cod civil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o ca netemeinică şi nelegală în sensul că instanţa de fond nu a soluţionat în fond cauza întrucât nu a avut în vedere probele existente la dosar respectiv sentinţa civilă nr. 3395/24.10.1990 pronunţată de Judecătoria Slatina, intrată sub puterea de lucru judecat.
Instanţa de fond nu a acordat cheltuielile de judecată aferente soluţionării cauzei proporţional cu capetele de cerere admise.
Suma de 875 lei reprezentând cheltuielile de judecată este numai o parte din suma la care trebuia să fie obligată pârâta.
Apelul este fondat din următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor pe toată lungimea acestora pe latura de sud a proprietăţii reclamantului avându-se în vedere şi sentinţa civilă nr. 3395/24.10.1990.
A solicitat de asemenea obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de teren de 10 metri.
Prin sentinţa civilă 3395/1990 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4279/1990 s-a stabilit linia hotar dintre proprietate reclamantului şi a pârâtului B. I. soţul pârâtei.
Trasarea limitelor dintre cele două fonduri are autoritate de lucru judecat între părţile care au participat la proces, o nouă acţiune putând fi introdusă numai dacă limitele în care a fost stabilit hotarul despărţitor au dispărut.
Se constată că instanţa de fond la stabilirea noului hotar despărţitor nu a avut în vedere sentinţa civilă nr. 3395/1990 prin care s-a stabilit hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor şi dacă acesta a fost modificat.
Instanţa de fond a stabilit hotarul despărţitor conform schiţei din raportul de expertiză fără să precizeze semnele vizibile după care urmează să fie stabilit enunţând numai cifre, ducând la imposibilitatea punerii în executare a sentinţei.
La stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăţi trebuie să se aibă în vedere mai multe aspecte respectiv configuraţia numerelor topografice care reies din planul de carte funciară în situaţia în care există, existenţa semnelor vechi de hotar şi schiţele de punere în posesie respectiv planurile parcelare.
Instanţa de fond nu a analizat acţiunea în funcţie de existenţa semnelor vechi de hotar şi nu a avut în vedere actele de proprietate ale părţilor respectiv titlu de proprietate.
Titlul de proprietate reprezintă actul final pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar la dosar nu există dovezi cu privire la existenţa acestuia act de proprietate.
Se apreciază că instanţa de fond a soluţionat cauza fără cercetarea fondului, motiv pentru care în baza art. 480 alin.3 Cod de procedură civilă, urmează să se admită apelul, să se anuleze sentinţa şi să se trimită cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de fond va avea în vedere existenţa semnelor vechi de hotar conform sentinţei civile nr. 3395/1990, verificându-se dacă acestea au dispărut raportat la actele de proprietate ale părţilor.
Hotarul despărţitor stabilit prin expertiză de specialitate va fi menţionat prin coordonate clare, astfel ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
De asemenea la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată urmează să se aibă în vedere şi dispoziţiile art. 465 Cod civil.
Data publicarii pe portal: 10.05.2016
