În condiţiile în care partea civilă nu a precizat până la primul termen cuantumul sumelor solicitate cu titlu de accesorii, inculpatul nu avea cum să le achite. Inculpatul nu putea să aştepte până în momentul în care partea civilă preciza cuantumul accesoriilor, deoarece depăşea termenul prevăzut de lege – primul termen de judecată – pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.10 din Legea nr.241/2005 – forma anterioară.
Prin sentinţa penală nr.249 din 4 noiembrie 2015, Tribunalul Gorj, în baza art. 386 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul S. C., din dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (92 de acte materiale), în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, forma anterioară, la data de 01.01.2010, lege publicată în M.O. nr. 672 din 27.06.2005, cu aplicarea art. 41 C.pen. anterior.
Conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, publicată în M.O. nr. 672 din 27.06.2005, s-a constatat acoperit în întregime prejudiciul penal cauzat, de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.
În baza art. 396 alin. (6), combinat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C.pr.pen, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul S. C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, forma anterioară, la data de 01.01.2010, lege publicată în M.O. nr. 672/27.06.2005, cu aplicarea art. 41 C.pen. anterior şi art.5 C.pen..
În baza art. 10 din Legea nr. 241/2005, publicată în M.O. nr. 672 din 27.06.2005, cu aplicarea art.91 alin. (1) lit. c) şi art. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 10 alin. (1) teza finală, din Legea nr. 241/2005, publicată în M.O. nr. 672 din 27.06.2005, s-a dispus înregistrarea sancţiunii administrative în cazierul judiciar al inculpatului.
În baza art. 397 C.pr.pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă alăturată în proces celei penale de către partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.937 lei, cu titlu de accesorii aferente prejudiciului stabilit în cauză, reprezentând majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în suma de 12.893 lei, respectiv majorările de întârziere aferente TVA, în suma de 18.044 lei, calculate pentru achitarea cu întârziere a prejudiciului, către partea civilă.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul penal cauzat părţii civile Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, conform chitanţelor fiscale seria TS336 nr. 20100038286 din 19.06.2015, respectiv TS336 nr. 10000027583 din 30.06.2015, eliberate de Ministerul Finanţelor Publice – Trezoreria Municipiului Târgu Jiu.
În baza art. 397 alin. (3) C.pr.pen. raportat la art. 25 alin. (3) C.pr.pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor false.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
A fost obligat inculpatul Stăvăroiu Constantin la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 471/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul S. C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (92 de acte materiale).
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul S. C. în calitate de administrator al SC C. SRL Tg Jiu, la diferite intervale de timp (în perioada 09.01.2008 – 14.12.2010), dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii 92 facturi fiscale şi chitanţe aferente, facturi care nu atestă operaţiuni reale, cauzând astfel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă de 130.224,94 lei.
În şedinţele publice din datele de 22 iunie 2015, respectiv 06 iulie 2015, inculpatul personal şi prin apărător a depus la dosarul cauzei copia chitanţei seria TS336 nr. 20100038286 din 19.06.2015 şi chitanţa seria TS336 nr. 10000027583 din 30.06.2015, prin care a făcut dovada achitării în totalitate a prejudiciului stabilit în prezenta cauză.
La primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare a instanţei şi după ce i s-a pus în vedere dispoziţiile art. 374 alin. 2 şi art. 374 alin. 4 C.pr.pen., inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse la dosar.
În cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă din care a rezultat că, prin înregistrarea în evidenţele contabile ale SC C. SRL Tg Jiu a facturilor fiscale menţionate mai sus, în valoare totală de 425.972,56 lei, care nu au fost emise în realitate de cele 10 societăţi comerciale ce sunt menţionate la rubrica „Furnizor”, s-a cauzat un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 130.224,94 lei din care 73.892,06 lei reprezintă TVA, iar 56.332,88 lei reprezintă impozit pe profit, acesta fiind cuantumul prejudiciului care se va reține în prezenta cauză.
Tribunalul a constatat, totodată, că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei pentru inculpat este cea anterioară, sub următoarele aspecte:
1. Sub aspectul încadrării juridice a faptei în infracţiunea de evaziune fiscală s-a reţinut că anterior în Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale mai înainte de modificările aduse acestei prin Legea nr. 255/2013 respectiv Legea nr. 187/2012, în capitolul III privind cauzele de nepedepsire şi reducere a pedepselor tratamentul juridic al învinuitului sau inculpatului includea şi dispoziţii mult mai favorabile acestora fiind prevăzută posibilitatea aplicării în anumite situaţii determinate a pedepsei cu amenda şi chiar a unei sancţiuni administrative, acestei din urmă sancţiuni corespunzând unui anumit cuantum al prejudiciului cauzat.
Concret, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza a II-a, în cazul în care prejudiciul cauzat şi recuperat era de până la 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se putea aplica pedeapsa cu amenda.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii era de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza a III-a, se putea aplica o sancţiune administrativă care se înregistra în cazierul judiciar.
În Legea 241/2005 actualizată, Capitolul III art. 10 alin. 1, nu mai instituie decât o singură cauză de reducere a pedepsei decurgând din împrejurarea că inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile în cursul urmării penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, în această situaţie limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită reducându-se la jumătate.
În raport de aceste prevederi succesive, legea mai favorabilă este în mod vădit legea anterioară.
Instanţa a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât inculpatul a achitat prejudiciul până la primul termen de judecată. În opinia instanţei, primul termen de judecată, după amânările succesive fără discuţie solicitate de inculpat pentru apărare, a fost la data de 28 septembrie 2015, când s-a dat citire actului de sesizare a instanţei şi în cauză se puteau pune concluzii, dată la care prejudiciul era achitat integral.
În consecinţă, în baza art. 396 alin. (6), combinat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C.pr.pen, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, forma anterioară, la data de 01.01.2010, lege publicată în M.O. nr. 672/27.06.2005, cu aplicarea art. 41 C.pen. anterior şi art.5 C.pen..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul.
În motivare parchetul a arătat că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, în condiţiile în care acesta nu a achitat prejudiciul în totalitate. În acest sens, nu a achitat suma de 30.937 lei stabilită cu titlu de accesorii aferente prejudiciului stabilit în cauză, reprezentând majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 12.893 lei, respectiv majorările de întârziere aferente TVA în sumă de 18.044 lei calculate pentru achitarea cu întârziere a prejudiciului către partea civilă.
În motivare inculpatul a arătat că în mod greşit a fost obligat la plata sumei de 30.937 lei stabilită cu titlu de accesorii aferente prejudiciului stabilit în cauză, reprezentând majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 12.893 lei, respectiv majorările de întârziere aferente TVA în sumă de 18.044 lei calculate pentru achitarea cu întârziere a prejudiciului către partea civilă.
A mai arătat că se încadrează în dispoziţiile noului act normativ intrat în vigoare, respectiv dispoziţiile OUG nr.44 din 14 octombrie 2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale.
A mai invocat faptul că în mod greşit a fost obligat la suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorariu avocat oficiu în faza camerei preliminare.
Prin decizia penală nr. 549 din 04 aprilie 2016 pronunţată în dosarul nr. 2427/95/2016 de Curtea de Apel Craiova s-au dispus următoarele:
,, Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Admite apelul declarat de inculpat.
Desfiinţează în parte sentinţa în privinţa cuantumului cheltuielilor judiciare.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către stat de la 1000 lei la 800 lei, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei din faza camerei preliminare fie suportat din fondurile M.J. alocate în acest sens.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.”
În motivare s-au arătat următoarele:
Este nefondată critica formulată de parchet, în sensul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat.
Astfel, din dosarul de fond se observă că în cererea de constituire de parte civilă formulată de Statul Român prin ANAF s-a precizat că se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 130.225 lei, reprezentând taxe şi impozite, precum şi la accesoriile de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării integrale a debitului.
Ori, în condiţiile în care partea civilă nu a precizat până la primul termen cuantumul acestor accesorii, inculpatul nu avea cum să le achite. Inculpatul nu putea să aştepte până în momentul în care partea civilă preciza cuantumul accesoriilor, deoarece depăşea termenul prevăzut de lege – primul termen de judecată – pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.10 din Legea nr.241/2005 – forma anterioară.
În speţă, fiind vorba despre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, prejudiciul cauzat este raportat la momentul epuizării acesteia, independent de penalităţile şi dobânzile ce decurg din acesta, şi cum acest prejudiciu a fost integral acoperit până la primul termen de judecată, în mod corect inculpatului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii administrative.
Este nefondată critica inculpatului potrivit căreia în mod greşit a fost obligat la plata sumei de 30.937 lei stabilită cu titlu de accesorii aferente prejudiciului stabilit în cauză.
Astfel, potrivit Codului de procedură fiscală (art.119, art.120) în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Pe de altă parte, potrivit art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită este obligat să-l repare, iar în conformitate cu dispoziţiile art.1385 alin.1 şi art.1386 alin.1 teza finală Cod civil, prejudiciul se repară integral.
OUG nr. 44 din 14 octombrie 2015 nu este aplicabilă în speţă, deoarece prejudiciul rezultă din săvârşirea unei infracţiuni, acest act normativ fiind aplicabil numai în raporturile fiscale în cazul actelor fiscale emise de autorităţile fiscale.
În schimb, este întemeiată critica privind greşita obligare a inculpatului la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu în faza camerei preliminare.
Astfel, potrivit art.274 alin.1 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare privind avocaţii din oficiu rămân în sarcina statului.
În consecinţă, ţinând cont de dispoziţiile art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, iar în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite apelul declarat de inculpate.
