Desi fata de inculpatul S.E. s-a luat masura retinerii si arestarii preventive de la data de 07.05.2009 si care a fost mentinuta pâna la data de 08.09.2009 inclusiv, nu s-a facut aplicarea dispozitiilor art.88 cod penal, în sensul deducerii retinerii si arestarii preventive, hotarârile celor doua instante fiind nelegale, sub acest aspect.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin sentinta penala nr.92/P/30.06.2009 pronuntata de Judecatoria Hârsova, în dosar nr. 245/842/2009, s-a dispus în baza art.211 alin.1 si.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod penal si art. 74 lit. c in ref. la art.76 lit.b cod penal, condamnarea inculpatului I.I. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
In baza art.25 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.75 lit. c, si art. 74 lit. c in ref. la art. 76 lit.b cod penal, a fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 alin.2 cod penal, s-au interzis inculpatilor drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b cod penal, pentru inculpatul I.I. pedeapsa aplicându-se dupa împlinirea vârstei de 18 ani.
In baza art.350 cod procedura penala si art. 88 cod penal, s-a mentinut starea de arest a inculpatului S.E. si s-a dedus arestul preventiv de la data de 08.05.2009 la zi.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, în baza materialului probator administrat în cauza, a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului nr. 335/P/2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor S.E., pentru savarsirea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.75 lit. c cod penal si I.I., pentru savarsirea infractiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod penal.
La data de 6.05.2009 cei doi inculpati se deplasau pe str. V. din Hârsova, dupa ce, in prealabil, consumasera bauturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatii au observat-o pe partea vatamata R.O. venind catre ei din sens opus si având la gat o bijuterie de aur.
Inculpatul S.E. a avut initiativa sustragerii bijuteriei respective, sens în care i-a solicitat inculpatului I.I. sa-i smulga de la gat partii vatamate lantul de aur, acesta fiind de acord.
Ajungând in dreptul partii vatamate, I.I. a smuls de la gatul acesteia lantisorul de aur, in greutate de aprox. 5 grame, de care era agatat un pandativ, tot de aur, fugind apoi de la locul faptei, fiind urmarit, fara success, de partea vatamata care a trecut pe langa martorele C.E. si G.C. care i-au confirmat trecerea prin dreptul lor a autorului faptei, fara insa a-i putea retine semnalmentele.
Inculpatul S.E. a ramas pe loc pe tot timpul savarsirii faptei, dupa care, vazand ca partea vatamata se lansase in urmarirea autorului, a parasit si el locul infractiunii, cei doi participanti întâlnindu-se, la scurt timp, in parcul din zona portului Hârsova pentru a valorifica bunul sustras.
Initial, cei doi inculpati au incercat sa valorifice bunul sustras la casa de amanet deservita de martora T.M., insa nu a fost primit deoarece inculpatul S.E. nu a putut prezenta buletinul de identitate.
Ulterior, au incercat valorificarea bunului cu ajutorul lui A.E., matusa inculpatului S.E., ascunzandu-i acesteia provenienta bunului.
La casa de amanet apartinand SC P., martora E., asistata de inculpatul S.E., a predat bunul martorelor P.N. si C.C., de fata fiind si martorul I.V., insa cele doua vanzatoare, fiind in prealabil incunostiintate de partea vatamata, au anuntat organele de politie, ceea ce l-a determinat pe inculpat sa paraseasca, in fuga, casa de amanet.
Produsul infractiunii a fost predat organelor de politie de martora C.C. si restituit partii vatamate.
Situatia de fapt retinuta a fost stabilita în baza urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile inculpatilor, declaratia partii vatamate R.O., declaratiile martorilor G.C., s.a., procesul-verbal de reconstituire si plansa fotografica aferenta si procesele-verbale de recunoastere, dovezile de ridicare si restituire a bunului.
In raport de situatia de fapt retinuta, s-a stabilit ca fapta inculpatului S.E. întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.25 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.75 lit. c cod penal, iar fapta inculpatului I.I. intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind. 1 lit. a cod penal cu aplic. art.99 si urm. cod penal.
S-a retinut ca inculpatul S.E. nu are antecedente penale, insa nu este la primul conflict cu legea penala, fiindu-i aplicate, în minorat, sanctiuni administrative.
Inculpatul I.I. nu are antecedente penale, insa nu se afla la primul conflict cu legea penala, el fiind cercetat in mai multe dosare si fiind acuzat de savarsirea unor infractiuni de furt calificat impreuna cu mai multe persoane cunoscute in comunitate cu conduite antisociale.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul de savarsire, circumstantele personale ale inculpatilor, care au avut o pozitie procesuala sincera, recunoscand savarsirea faptei.
S-a retinut ca, in toate situatiile in care a fost implicat, inculpatul S.E. a actionat din conduita unui „coordonator” al altor persoane, aspect de natura sa conduca la concluzia ca, in raport de circumstantele personale ale inculpatului, acesta ar putea savarsi si alte activitati infractionale si atrage alte persoane.
In cazul de fata, inculpatul S.E. si-a exercitat puterea de convingere asupra inculpatului minor I.I., determinandu-l sa o deposedeze, prin violenta, pe partea vatamata R.O., de lantisorul de aur pe care il purta la gat.
Acest comportament al inculpatului denota existenta unei actiuni de premeditare a activitatii infractionale, un proces intern in care inculpatul cauta solutia optima pentru realizarea, cu succes, a faptei si pentru a scapa de raspunderea penala, eventual, transferand-o in sarcina unei alte persoane. Daca aceasta persoana este un minor, pericolul social concret al faptei este mult mai ridicat.
Inculpatul minor I.I. a crescut intr-un mediu familial nonconflictual, insa carentat din punct de vedere material, moral si educational, confruntându-se cu privatiuni concretizate in alimentatie saraca, imbracaminte sumara, igiena precara si supraveghere ineficienta.
Parintii nu l-au incurajat sa frecventeze orele de curs, ei insisi fiind analfabeti, si nici nu au depus eforturi de a-l forma in spiritul normelor si valorilor sociale.
Inculpatul minor I.I. nu face parte dintr-un anumit grup infractional, insa manifesta tendinta de a se asocia periodic cu diferite persoane cunoscute cu preocupari ilicite in vederea participarii la comiterea de acte antisociale si a obtinerii unor foloase materiale.
Din modul in care reactioneaza cu cei din jur, s-a apreciat ca minorul este extrem de influentabil, nivelul sugestibilitatii sale fiind destul de ridicat, consecinta a imaturitatii psiho-sociale.
Desi, la nivel declarativ, sustine ca regreta fapta comisa si ca este decis sa isi schimbe comportamentul, in mod practic, acesta nu a produs modificari prosociale in stilul sau de viata, manifestând indiferenta fata de victima infractiunii si fata de sanctiunea penala, proiectand intreaga responsabilitate a faptei asupra inculpatului S.E.
Avand in vedere aceste criterii, s-a retinut in sarcina inculpatului si circumstanta atenuanta prev. de art.74 lit.c cod penal.
S-a mentinut masura arestarii dispuse cu privire la inculpatul S.E. scazand din durata pedepsei aplicate durata arestului preventiv.
Ca pedeapsa accesorie, s-au interzis inculpatilor drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II -a, b cod penal, apreciindu-se ca se impune interzicerea exercitarii acestora intrucat atitudinea necorespunzatoare a inculpatului fata de normele legale ce apara valori sociale importante este incompatibila cu calitatile morale de care trebuie sa se bucure o persoana aleasa sau numita in functie de autoritate publica.
Împotriva sus-mentionatei sentinte au formulat apel inculpatii.
Prin decizia penala nr.341/08.09.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosarul penal nr.245/842/2009, s-a dispus, în baza art.379 pct.2 lit. a cod procedura penala, admiterea apelurilor declarate de apelantii inculpati S.E. si I.I. împotriva sentintei penale nr.92/P/30.06.2009 pronuntata de Judecatoria Hârsova în dosarul penal nr.245/842/2009, s-a desfiintat sentinta penala apelata si rejudecând s-a dispus în baza art.861 cod penal suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate inculpatului S.E.
În baza art.862 cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 4 ani si în baza art.863 cod penal s-au impus inculpatului S.E. urmatoarelor masuri de supraveghere: sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probatiune de pe lânga Tribunalul Constanta; sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
În baza art.359 cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.864 cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.E.
În baza art.350 alin.3 lit.b cod procedura penala, s-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului S.E. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.6/08.05.2009 emis de Judecatoria Hârsova, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.
În baza art.81 cod penal rap. la art.110 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului I.I. si s-a stabilit termen de încercare de 2 ani si 6 luni.
În baza art.1101 teza a II-a cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul Ibraim Iasar trebuie sa respecte urmatoarele masuri: sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probatiune de pe lânga Tribunalul Constanta; sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
În baza art.359 cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului I.I.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
S-a retinut ca, în ziua de 06.05.2009, inculpatul S.E. l-a instigat pe inculpatul minor I.I. sa o deposedeze pe partea vatamata R.O. de lantisorul de aur pe care aceasta îl purta la gât si pe care acesta i l-a sustras prin smulgere.
Audiati în cursul urmaririi penale, inculpatii au avut o atitudine sincera, recunoscând comiterea infractiunilor, însa, la instanta de fond acestia au revenit asupra primelor declaratii, inculpatul S.E. sustinând ca doar i-a aratat inculpatului I.I. ca partea vatamata purta un lantisor la gât, dar ca initiativa sustragerii i-a apartinut acestuia din urma, recunoscând doar participarea la valorificarea bunului sustras, iar inculpatul I.I. a sustinut declaratia inculpatului S.E. aratând ca acesta nu i-a spus sa sustraga lantisorul partii vatamate, initiativa apartinându-i lui.
S-a apreciat ca, desi celor doi inculpati le-a fost desemnat un singur avocat din oficiu, nu le-a fost încalcat dreptul la aparare întrucât acestia nu au avut interese contrare, inculpatul S.E. sustinând ca initiativa sustragerii lantisorului i-a apartinut inculpatului I.I., iar acesta din urma a confirmat aceasta sustinere.
Cu privire la inculpatul S.E., s-a stabilit ca, în mod correct, a fost înlaturata declaratia data de acesta în fata instantei de fond prin care a revenit asupra recunoasterii din cursul urmaririi penale, întrucât aceasta revenire nu a fost motivata, sustinerile facute de acesta nefiind probate, mai mult, în fata instantei de apel si inculpatul I.I. a revenit asupra declaratiei date la instanta de fond, sustinând, ca si în cursul urmaririi penale, ca inculpatul S.E. i-a spus sa i-a lantisorul pe care partea vatamata îl avea la gât.
La stabilirea si aplicarea pedepselor instanta de fond a avut în vedere dispozitiile art.100 cod penal pentru inculpatul minor si criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infractiunii comise de acestia, apreciat prin prisma împrejurarilor si a modalitatii concrete de comitere, a urmarilor produse, a datelor ce caracterizeaza persoana celor doi inculpati.
În raport de circumstantele reale ale savârsirii infractiunii si de circumstantele personale ale celor doi inculpati s-a considerat ca, în mod corect s-au retinut în favoarea acestora circumstante atenuante si ca pedepsele ce le-au fost aplicate, în conditiile art.76 cod penal raspund cerintelor prev. de art.52 cod penal, privind scopul preventiv educativ.
Totodata, s-a apreciat ca, desi inculpatii nu se afla la primul conflict cu legea penala, în lipsa unor condamnari definitive acestia nu figureaza cu antecedente penale, astfel încât scopul preventiv educativ al pedepselor ce le-au fost aplicate ar putea fi atins si fara executarea acestora, în conditiile în care în cauza sunt incidente dispozitiile privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepselor.
Împotriva deciziei penale nr. 341/08.09.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr. 245/842/2009, a formulat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
Instanta de apel a realizat o individualizare gresita a pedepselor aplicate celor doi inculpati, sub aspectul modalitatii de executare a acestora, apreciindu-se ca nu sunt întrunite conditiile impuse de art.86 ind.1 si art. 81 cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei si respectiv suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
În acest sens, raportat la inculpatul S.E., se releva ca în sarcina acestuia s-a retinut circumstanta agravanta prev. de art.75 lit. c cod penal, ca a actionat ca un coordonator al activitatii infractionale a celuilalt inculpat, minor la data comiterii faptei, si de aici posibilitatea de a atrage si alte persoane în comiterea de fapte penale, având puterea de a convinge persoane din anturajul sau de a savârsi infractiuni.
Totodata, se face trimitere si la modalitatea în care a actionat inculpatul, savârsind fapta cu premeditare, acesta cautând solutia optima pentru realizarea actiunii de sustragere dar si de a se sustrage de la stabilirea raspunderii penale.
De asemenea, se invoca si persistenta infractionala, inculpatul nefiind la primul conflict cu legea penala, acesta savârsind si alte fapte îndreptate împotriva patrimoniului.
Referitor la inculpatul I.I., se face trimitere la persistenta infractionala, acesta fiind cercetat în mai multe dosare penale, asocierea sa cu persoane provenite din medii dezorganizate precum si la faptul ca nu desfasoara activitati lucrative pentru obtinerea de venituri ilicite.
În drept se invoca dispozitiile art.385 ind.9 pct.14 cod procedura penala.
Examinând legalitatea si temeinicia sentintei primei instante si deciziei instantei de apel, conform art.385 ind.14 cod procedura penala, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 si 2 cod procedura penala, Curtea constata:
Apreciem, ca si instanta de apel, ca s-a realizat o individualizare corecta a pedepselor aplicate celor doi inculpati în ceea ce priveste modalitatea de executare, fiind întrunite conditiile impuse de art.86 ind.1 si art. 81 cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei si, respective, suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Astfel, în ceea ce priveste pe inculpatul minor, facem trimitere la dispozitiile art.100 cod penal si art.110 cod penal, care stabilesc ca, la luarea sanctiunii fata de minor, se tine seama de gradul de pericol social al faptei savârsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile în care a fost crescut si în care a trait si de alte elemente de natura a caracteriza persoana minorului, aspecte ce trebuie luate în considerare si în ceea ce priveste stabilirea modalitatii de executare a pedepsei.
Retinem ca inculpatul sta în mediul familial, deci asupra lui se poate exercita supravegherea parintelui.
De asemenea, evidentiem ca fapta nu a fost comisa din propria sa initiativa, astfel încât disponibilitatea sa spre comiterea de infractiuni a fost determinata de lipsuri materiale cu care s-a confruntat si poate fi corectata prin supravegherea anturajului.
Retinem totodata comportamentul procesual corect al inculpatului care s-a prezentat la toate termenele, împreuna cu mama sa, ceea ce dovedeste un interes al parintelui în supravegherea si corectarea comportamentului minorului, dar si atitudinea de a reveni asupra declaratiilor prin care încerca sa îl disculpe pe celalalt inculpat si de a prezenta în mod corect situatia de fapt, ceea ce demonstreaza ca s-au înteles de catre inculpat consecintele faptei sale si ca le-a acceptat.
În ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei, retinem ca inculpatul a profitat si s-a bazat doar pe surprinderea partii vatamate, fara a se exercita acte de violenta fizica asupra acesteia, actul de a smulge lantul neafectând starea de sanatate a partii vatamate, aspect care, alaturat cuantumului redus al prejudiciului, imprima faptei un grad mai redus de pericol social, astfel încât nu se impune executarea efectiva a pedepsei.
Cercetarea inculpatului în alte dosare nu poate fi luata în considerare de catre instanta, întrucât, atâta timp cât nu s-a pronuntat o hotarâre de condamnare definitiva acesta este prezumat ca nevinovat.
În ceea ce îl priveste pe inculpatul major, retinem, de asemenea, gradul mai redus de pericol social al faptei comise, sens în care facem trimitere la modalitatea de comitere a faptei, profitând doar de surprinderea partii vatamate, fara a se exercita acte de violenta fizica asupra acesteia, actul de a smulge lantul neafectând starea de sanatate a partii vatamate si la cuantumul redus al prejudiciului.
Nu se poate retine o premeditare a faptei, în conditiile în care rezolutia infractionala a fost luata spontan, în momentul în care inculpatul a observat-o pe partea vatamata, precum si faptul ca avea un lant de aur la gât.
În ceea ce priveste persistenta infractionala, retinem ca acesta a comis fapte care au fost caracterizate ca fiind lipsite de gradul de pericol social concret al unei infractiuni, astfel încât acest aspect nu poate conduce la concluzia ca executarea pedepsei nu se poate face decât efectiv.
În ceea ce priveste circumstanta agravanta prev. de art.75 lit. c cod penal, evidentiem ca, desi inculpatul este major, totusi este de o vârsta apropiata inculpatului minor.
Fata de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate.
Verificând hotarârea instantei de fond si de apel, din oficiu, s-a constatat ca, desi fata de inculpatul S.E. s-a luat masura retinerii si arestarii preventive de la data de 07.05.2009 si care a fost mentinuta pâna la data de 08.09.2009 inclusiv, nu s-a facut aplicarea dispozitiilor art.88 cod penal, în sensul deducerii retinerii si arestarii preventive, hotarârile celor doua instante fiind nelegale, sub acest aspect.
În consecinta, Curtea, în baza art. 38515 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta împotriva deciziei penale nr.341 din data de 8 septembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosarul penal nr.245/842/2009 si în baza art. 38517 alin.2 cod procedura penala, va casa, în parte, sentinta penala nr.92/P/30.06.2009 pronuntata de Judecatoria Hârsova în dosarul nr.245/842/2009 si decizia penala nr.341/08.09.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.245/842/2009 si, rejudecând, va dispune, în baza art.88 cod penal si art.383 alin.2 cod procedura penala deducerea din durata pedepsei aplicate inculpatului S.E. durata retinerii si arestarii preventive de la data de 07.05.2009 la data de 08.09.2009 inclusiv
Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotarârilor penale recurate.
În baza art.192 alin.3 cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea recursului ramân în sarcina acestuia.
