Încheierea nr. 16 din Camera de Consiliu din 9.06.2010 pronunţată în dosarul nr. 2590/120/2010 de Tribunalul Dâmboviţa (definitivă prin încheierea instanţei de recurs).
Deliberând asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive , văzând actele şi lucrările dosarului nr. 709/P/2010 , ataşat cauzei, reţine următoarele:
Prin referatul înregistrat la această instanţă sub nr. 2590/120/2010 la data de 09.06.2010, s-a solicitat în dosarul nr. 709/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa , luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpata S.A.E. , cercetată pentru infracţiunea de trafic de influenţă , prev. de art. 257 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a motivat că prin ordonanţa din 09.06.2010 s-a pus în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpată sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă , prev. de art. 257 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt, că în cursul anului 2008 inculpata a pretins şi primit de la PM suma de 1500 euro în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă un funcţionar din cadrul Jandarmeriei Române, prezentat ca fiind naşul ei, V.B. – comandantul unităţii de Jandarmi Bucureşti, pentru angajarea în această structură a fiului acesteia, G.I., ulterior urmând să fie transferat la unitate de jandarmerie din Târgovişte.
Anume, la data de 5.05.2010, inculpata SAE a fost prezentată denunţătoarei PM de învinuitul M.G., astfel cele două făcând cunoştinţă , iar în discuţiile purtate cu MG, PM s-a plâns acestuia că nu poate găsi un loc de muncă pentru fiul său G.I., iar acesta a prezentat-o ca fiind o persoană care „are relaţii”.
Drept urmare, inculpata a pretins suma de 1500 euro , promiţându-i că în schimbul acestor bani va interveni pe lângă o persoană pe care a prezentat-o ca fiind naşul ei, comandantul unei unităţi de jandarmi din Bucureşti, pentru a-l angaja pe G.I. în cadrul acestei structuri.
Denunţătoarea PM a acceptat propunerea inculpatei şi în cursul aceleiaşi zile au mers la o unitate bancară , respectiv Filiala Fieni a B.C.R. , de unde a extras suma de 4805 euro, din care i-a înmânat inculpatei suma de 1500 euro.
La sfârşitul anului 2008 şi pe tot parcursul anului 2009, denunţătoarea PM a fost plecată în Italia, de unde a revenit la începutul anului 2010 când a luat legătura telefonic cu inculpata , întrebând-o ce s-a întâmplat cu fiul său I., iar potrivit denunţului formulat, aceasta i-a dat de înţeles că trebuie să suplimenteze suma de 1500 euro dată iniţial.
La data de 3.05.2010 a avut loc o primă întâlnire între SAE şi P.M., ocazie cu care inculpata i-a spus că fiul său a căzut examenul pe care l-a susţinut în anul 2009 la Jandarmerie, deoarece a fost în sală cu alte două persoane „la fel şi ei pe pile” , însă a părăsit foarte repede sala de examen, deşi i se spusese să stea până la sfârşit şi să nu scrie nimic, astfel încât sala fiind supravegheată cu camere video nu a putut să obţină o soluţie favorabilă la examen.
Totodată, inculpata l-a nominalizat pe naşul ei, spunând că se numeşte B., care „este domnul de la Bucureşti cu care am stat de vorbă de la început şi care i-am dat banii”.
De asemenea , a asigurat-o că cei 1500 euro daţi rămân valabili şi că „ nu o să mai mărească , nici nu o să mai scadă” , spunându-i că a asigurat-o domnul B. de la Bucureşti că se ocupă strict de tot şi că după ce fiul denunţătoarei obţine serviciu urmează să-l mai invite la o masă. A asigurat-o în acelaşi timp să stea liniştită, că se va rezolva, având în vedere că i-a garantat domnul B. acest lucru.
La data de 28.05.2010 a avut loc o a doua întâlnire între PM şi SAE , inculpata spunându-i numele întreg al naşului său, prezentat ca fiind comandantul unei unităţi de jandarmi din Bucureşti, V.B., şi căreia i-a dat întreaga sumă , fără a opri nici măcar 100 euro din acei bani, că îi spune naşul, întrucât a ajutat-o cu examenul de licenţă când i-a dat subiectele, deşi nu este efectiv naşul său.
Întrucât din declaraţiile denunţătoarei şi ale fiului acesteia a rezultat că în momentul depunerii dosarului său la Jandarmeria din Târgovişte a mers la această unitate un anume D., a fost identificat acesta în persoana numitului DV, care fiind audiat a recunoscut că în cursul anului 2009 a fost rugat de SAE să-l ajute pe G.I. să introducă dosarul la jandarmeria din Târgovişte , precizând că cunoştea la această unitate pe un maior B. care se ocupa chiar cu dosarele de angajare prin concurs ale candidaţilor înscrişi la examen, lucru pe care i l-a spus şi inculpatei.
Urmare întâlnirilor pe care le-a avut D.V. cu SAE , aceasta din urmă a recunoscut că i-a promis denunţătoarei că aranjează angajarea lui G.I., învăţându-l totodată ce să declare la parchet şi anume că nu cunoaşte nimic legat de vreo sumă de bani şi să spună în faţa procurorului că nu a făcut altceva decât să introducă la concurs dosarul lui I., care este nepotul său, deşi acest lucru nu este adevărat.
În aceeaşi modalitate a procedat şi cu PM cu care s-a întâlnit la data de 4.06.2010 , ocazie cu care a învăţat-o de asemenea să nu spună nimic de motivul real pentru care au fost daţi banii, spunându-i că i se va întocmi dosar penal cât şi limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de trafic de influenţă de legiuitor.
De asemenea, astăzi, inculpata a stabilit o nouă întâlnire cu denunţătoarea P.M., pe care a condus-o în apropierea unui apartament unde a încercat să o determine să intre şi faţă de refuzul acesteia, s-au întâlnit la Restaurantul Diana din Târgovişte , la ieşire fiind interpelată de organele de poliţie şi condusă la parchet pentru audiere.
Mai precizează procurorul că în cursul zilei de 8.06.2010, prin sistemul Western Union, inculpata i-a restituit banii denunţătoarei după aproximativ 2 ani de zile de la pretindere şi numai în situaţia în care a aflat că aceasta a primit citaţie de la parchet în legătură cu această sumă de bani.
În legătură cu apărarea inculpatei că a primit banii împrumutaţi şi că deţine în acest sens o chitanţă de mână, s-a observat de procuror că, încă de la depunerea denunţului, PM a recunoscut întocmirea unei astfel de chitanţe , la cererea inculpatei, depunându-se şi un exemplar, însă procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental dovedesc fără putinţă de tăgadă că banii au fost daţi pentru angajarea lui G.I.
Se solicită admiterea propunerii de arestare preventivă astfel cum a fost formulată , întrunite fiind în cauză condiţiile prev. de art. 148 lit. b şi f Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpata încearcă zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unei părţi sau a unui martor, respectiv D.V. şi PM, acesta săvârşind totodată o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru odinea publică ar rezulta din săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă în forma atât a pretinderii cât şi a primirii unei sume de bani , în valoare de 1500 euro, o sumă importantă la nivelul anului 2008, calitatea persoanei faţă de care s-a invocat că există influenţă (comandantul unităţii de jandarmi din Bucureşti) şi persistenţa inculpatei în săvârşirea faptei , care în cursul anului 2010 a continuat să o asigure pe denunţătoare că persoana faţă de care a intervenit şi căreia i-a dat o sumă de bani va continua să facă demersuri în vederea angajării la care s-a obligat.
S-a mai avut în vedere totodată că sunt indicii temeinice că s-a săvârşit o infracţiune de corupţie, faţă de care intervenţia organelor îndrituite să aplice legea trebuie să fie promptă şi eficientă.
Motivează că gradul de pericol social al faptei de corupţie , cum este traficul de influenţă, este dat în primul rând de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumţie de corupţie deoarece invocarea unui comandant de unitate de jandarmi care ar putea să primească bani pentru rezolvarea unei probleme de angajare ca eventuală faptă în sine, afectează la nivel general opinia publică şi încrederea pe care trebuie să o manifeste astfel de persoane.
Consideră că referirile inculpatei din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în mediu ambiental la diverse cunoştinţe pe care le are , inclusiv judecători, trebuie cu atât mai mult să determine o reacţie promptă a autorităţilor, iar lăsarea în libertate a unei persoane în cazul săvârşirii unei astfel de fapte ar genera un sentiment de insecuritate socială în condiţiile în care nu s-ar lua măsuri prompte de probare a unor astfel de infracţiuni.
Se solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi în consecinţă arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile începând cu 10.06.2010 până la 8.07.2010.
Este de menţionat că în prezenţa apărătorului său ales, inculpata a fost audiată astăzi în instanţă, conform declaraţiei ataşate, de asemenea s-au depus de către apărare , copie de pe chitanţa de împrumut a sumei de 1500 euro dintre denunţătoare şi inculpată , chitanţa de depunere de numerar a sumei de 1500 euro pe numele inculpatei , din 8.06.2010 , prin Western Union şi actul prin care Western Union a transferat suma de bani în contul părţii vătămate P.M.
Tribunalul, analizând actele dosarului, apreciază că în mod corect s-a stabilit că există indicii temeinice pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, anume cea prevăzută de disp. art.257 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prevăzută cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
Fapta inculpatei ar consta în aceea că în perioada anului 2008 a pretins şi primit de la PM suma de 1500 euro în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă un funcţionar din cadrul Jandarmeriei Române, prezentat ca fiind naşul ei, Vlad Barbu – comandantul unităţii de Jandarmi Bucureşti, pentru angajarea în această structură a fiului acesteia, G .I. , ulterior urmând să fie transferat la unitate de jandarmerie din Târgovişte.
Indiciile de comitere a faptei care conduc la bănuiala legitimă că inculpata este autoarea infracţiunii pentru care este cercetată au rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale : denunţul şi declaraţiile părţii vătămate P.M. , ale inculpatei şi martorilor, procesele verbale de redare a discuţiilor purtate în mediu ambiental de către partea vătămată, inculpată şi numita Ţ.M., ale interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre partea vătămată, inculpată şi martorul G.I. şi D.V., chitanţa sub semnătură privată prin care partea vătămată împrumută pe inculpată cu suma de 1500 euro, chitanţa emisă de Banca Transilvania SA la data de 8.06.2001, privind depunerea sumei de 1500 euro de către inculpată prin Western Union către partea vătămată Purdoiu Mihaiela.
Aceste probe confirmă implicarea inculpatei în activitatea infracţională pentru care este cercetată, anume, în cursul lunii mai 2008 a pretins şi primit de la partea vătămată suma de 1500 euro în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă un funcţionar din cadrul Jandarmeriei Române, prezentat ca fiind naşul ei, Vlad Barbu – comandantul unităţii de Jandarmi Bucureşti, pentru angajarea în această structură a fiului acesteia, Giuvlete Ionuţ.
Totodată, în aceste împrejurări inculpata, în conivenţă cu partea vătămată a încheiat şi o chitanţă sub semnătură privată în prezenţa martorului Mihăescu Gheorghe, „stabilind” natura contractuală de împrumut bănesc a sumei de 1500 euro, sumă returnată de inculpată părţii vătămate la data de 8.06.2010, conform înţelegerii acestora şi chitanţei emisă de Banca Transilvania SA la data de 8.06.2001, privind depunerea sumei de 1500 euro de către inculpată prin Western Union către partea vătămată P.M.
Cu toate acestea, pentru a se lua măsura arestării preventive trebuie să fie îndeplinite nu numai cerinţele art. 143 Cod procedură penală, ci şi ale art. 148 Cod procedură penală, pentru inculpată invocându-se cazurile de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit. b şi f Cod procedură penală.
Se apreciază că nu sunt îndeplinite exigenţele cazurilor de arestare preventivă mai sus arătate în contextul în care practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa referitoare la art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale a statuat în mod constant că „detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală”.
De asemenea, această ultimă cerinţă a textului legal trebuie motivată în mod special , pentru că aceasta nu rezultă din pericolul social al faptei săvârşite (natura faptei , împrejurările săvârşirii acesteia, modalitatea de acţiune) şi nici nu se confundă cu aceasta , ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări.
În acest sens şi instanţa supremă naţională a statuat de nenumărate ori că pericolul care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune/analizează generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit, adică pericolul concret pentru ordinea publică nu se prezumă , ci trebuie demonstrat.
În speţă, din analiza materialului probator nu rezultă că s-a dovedit că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă inculpata ar fi liberă, nu s-au identificat datele concrete din care să rezulte inechivoc pericolul pentru ordinea publică, ci numai se narează în termeni generici, deja consacraţi „…s-a săvârşit o infracţiune de corupţie faţă de care intervenţia organelor îndrituite să aplice legea trebuie să fie promptă şi eficientă….se afectează la nivel general opinia publică şi încrederea pe care ar trebui să o manifeste asemenea persoane … să se determine o reacţie promptă a autorităţilor .… lăsarea în libertate în cazul săvârşirii unei astfel de fapte generând dosare de insecuritate socială în condiţiile în care nu s-ar lua măsuri prompte de probare a unor astfel de infracţiuni…” (conform referatului cu propunerea de arestare preventivă).
În speţă, infracţiunea de corupţie cercetată s-ar fi comis în urmă cu mai bine de 2 ani (mai 2008) , iar denunţătoarea , abia la 30.04.2010 îşi obiectivează indignarea faţă de atitudinea inculpatei , atunci când sesizează organul de urmărire penală, denunţătoare care, totuşi – urmărind realizarea unui interes personal (angajarea în muncă a propriului fiu) în cadrul obişnuinţelor mentalitare autohtone este de acord „să corupă” cu 1500 euro pe un intermediar (inculpata în cauză) încheind o chitanţă de aparenţă legală şi morală (adică de împrumut bănesc a sumei de 1500 euro, fără consemnări minimale privitoare la termenul de restituire, dobânzile convenite, sancţiunile în caz de nerespectare a convenţiei).
Evident că societatea românească este reticentă la fenomenul corupţiei şi intransigentă prin tradiţie , când autorităţile judiciare româneşti au ripostat ferm şi au dispus încarcerarea de îndată a infractorilor , iar cetăţeanul obişnuit nu a fost nevoit să supravieţuiască mituindu-şi semenii, autorităţile, principiile şi valorile asumate profund , respectuos şi ferm.
Însă, în speţă nu sunt , aşa cum impun atât exigenţele legislaţiei naţionale cât şi cele comunitare europene, date că inculpata, prin conduita infracţională cercetată în prezenta cauză, a scurtcircuitat securitatea morală şi cutumele comunităţii în care locuieşte, a oripilat valori ce reprezintă instituţii respectate şi adulate în România şi care să justifice o detenţie provizorie pentru o anumită perioadă de timp.
În concluzie, se apreciază că nu este îndeplinită cerinţa a doua a cazului de arestare prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală privitoare la existenţa probelor că lăsarea în libertate a inculpatei SAE , prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la celălalt caz de arestare preventivă propus de procuror în această speţă – conform art. 148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, se apreciază că nici acesta nu este fondat, neexistând date suficiente că inculpata încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţilor, date nerelevate , de altfel, în referatul cu propunere de arestare preventivă.
Chiar dacă inculpata, conform proceselor verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor telefonice efectuate în mediu ambiental şi de interceptare a acestora, ar fi încercat să influenţeze pe denunţătoare şi pe martori în legătură cu depoziţiile date organelor judiciare (din conţinutul acestor declaraţii rezultă că acestea nu şi-au modificat poziţia procesual penală) , acest aspect nu echivalează cu existenţa datelor suficiente de încercare a zădărnicirii aflării adevărului , întrucât chitanţa sub semnătură privată a fost încheiată prin conivenţa părţilor şi în prezenţa martorului M., care o confirmă, la data de 8.06.2010 , inculpata a achitat părţii vătămate „suma împrumutată”, aspect sub care zădărnicirea aflării adevărului devine irelevantă, iar probatoriul prefigurat de acuzare este aproape finalizat, fiind audiate părţile , martorii şi depuse înscrisurile apreciate ca probe în cauză.
Drept urmare, în sensul satisfacerii scopului măsurilor arestării preventive conţinut de disp.art. 136 cod procedură penală, referitor la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatei de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se apreciază că în speţă este justificată luarea măsurii preventive prevăzută de lit. b a acestui text de lege – obligarea de a nu părăsi localitatea în care locuieşte , concretizată cu măsurile şi obligaţiile conţinute de disp. art. 145 Cod procedură penală.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul , în baza art. 1491 alin.9 Cod procedură penală , va respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatei SAE , totodată, va lua , în baza art. 149 alin.12 rap.la art. 146 alin.111 Cod procedură penală, faţă de aceasta măsura obligării de nu părăsi localitatea în care locuieşte şi a de respecta obligaţiile impuse, anume , să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemată; să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Postul de Poliţie al comunei D., judeţ Dâmboviţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie ori de câte ori este chemată; să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organelor judiciare; să nu ia legătura cu denunţătoarea PM, fiul acesteia G..I. şi martorii din cauză; să nu se apropie de denunţătoare şi familia acesteia, de martori şi familiile acestora, să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
1
