Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuie să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale, la care trimite art.25 alin.1 teza a II-a din Constituţie a obligaţiilor impuse prin art.5 din Legea nr.248/2005. Cetăţenii români au obligaţia de a respecta legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi care să compromită imaginea României ori care să contravină obligaţiilor asumate prin documentele internaţionale.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.22 din 4 februarie 2009
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr.3776/99/2008, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul C.G. pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru cel mult trei ani, pe teritoriul Suediei.
Prin sentinţa civilă nr.1314/17 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul C.G.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat – art.25 din României, art.18 din Tratatul CE, art.4 din Directiva 2004/38 CE.
S-a mai reţinut că prin prezenta acţiune nu s-au invocat şi alte circumstanţe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, instanţa nu poate să reţină în nici un caz că inexistenţa vizei de ieşire din ţară ar constitui „o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii”, mai ales în condiţiile în care Directiva dispune că „nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.
Împotriva sentinţei civile nr.1314/17 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi a declarat apel Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sediul în Bucureşti.
Se critică sentinţa apelată, susţinându-se că returnarea pârâtului şi readmisia acestuia în baza unui Acord de readmisie se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetăţeanul român cu privire la care se solicită returnarea. Din procesul-verbal de consemnare a declaraţiei pârâtului, rezultă că acesta ajungând în Suedia în oraşul Stockholm a cerşit. Ca atare, autorităţile suedeze au considerat prezenţa pârâtului pe teritoriul lor ca fiind o ameninţare la adresa ordinii publice.
Dreptul la libera circulaţie nu are un caracter absolut, putând cunoaşte limitări în cazurile şi condiţiile prevăzute de paragrafele 3 şi 4 din art.2 al Protocolului nr.4 C.E.D.O.
Apelul formulat este întemeiat.
Din examinarea actelor depuse rezultă că intimatul-pârât C.G. a fost returnat din Suedia la data de 11.04.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi Suedia ratificat prin Legea nr.642/2001.
Din procesul-verbal de consemnare a declaraţiei pârâtului la punctul de frontieră rezultă că intimatul C.G. a ajuns în Suedia în oraşul Stockholm unde a cerşit.
Articolul 38 lit.a) din Legea nr.248/2005 prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
În speţă această posibilitate şi nu obligativitate stipulată prin Legea nr.248/2005 obligă instanţa care nu cenzurează măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză.
Potrivit art.5 din Legea nr.248/2005 pe perioada şederii în străinătate, cetăţenii români au obligaţia prevăzută la lit.a) să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României.
Ori, România devenind stat membru al Uniunii Europene în concordanţă şi cu Protocolul Adiţional nr.4 la C.E.D.O. are capacitatea de a stopa migraţia ilegală şi de a-şi consolida poziţia de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
În acest context, activitatea de cerşit pe care intimatul o practica pe teritoriul Suediei compromite imaginea României, afectând securitatea şi ordinea publică.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie trebuie supusă condiţiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Faţă de art.27 din Directiva 2004/38/CE instanţa reţine că se impune faţă de intimatul-pârât o restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie pe teritoriul Suediei, măsură care respectă atât principiul proporţionalităţii şi se bazează exclusiv pe conduita intimatului C.G.
Pentru considerentele mai sus expuse şi în conformitate cu art.296 C.pr.civ. a fost admis apelul formulat, s-a admis acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie pe teritoriul Suediei a pârâtului C.G., pe o perioadă de doi ani cu începere de la data pronunţării deciziei curţii, adică 4 februarie 2009.
