Propunere de arestare preventivă a inculpatului – înţelesul noţiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”; criterii de apreciere a acestui pericol;
Caracterul necesar al privării de libertate a inculpatului conform art. 5 CEDO.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 22.06.2010 sub nr. 5398/99/2010 Ministerul Public, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Iaşi, a propus arestarea preventivă a inculpatului L.Ş., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. 1 şi 3 din legea 678/2001 şi art. 329 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt şi în drept, în motivarea propunerii de arestare s-au arătat următoarele:
In fapt, începând cu anul 2005, inculpatul L.Ş. a rămas singur în apartamentul părinţilor săi, întrucât mama şi fraţii săi plecaseră să lucreze în străinătate. In primăvara acelui an inculpatul le-a atras la domiciliul său pe învinuitele B. (actual R.) M., care avea 16 ani, respectiv B. (actual B.) V., care avea 20 ani. După ce inculpatul L.Ş. le-a propus să se prostitueze, cele două surori au fost de acord să practice prostituţia la domiciliul inculpatului, cu condiţia de a împărţi în cote egale sumele de bani obţinute. După o perioadă de câteva luni, cele două surori B., la iniţiativa lui L.Ş., au chemat-o şi pe sora lor, B.G., care, în scurt timp, a devenit concubina inculpatului L.Ş., care îşi însuşea toate sumele de bani rezultate din activităţile de prostituţie prestate la domiciliul concubinului său.
In anul 2006, inculpatul L.Ş., împreună cu concubina sa, învinuita B. G. şi, ulterior, împreună cu învinuiţii B.M. şi B.N., au racolat mai multe minore, pe care le-au determinat la practicarea prostituţiei în favoarea lor, în sensul că minorele erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi contra unor sume de bani, în apartamentul aparţinând inculpatului L.Ş., situat în mun. Iaşi, clienţi care erau racolaţi, în marea lor majoritate, prin intermediul unor anunţuri la rubrica „Matrimoniale” a cotidianului Evenimentul de Iaşi, înregistrate pe numele învinuitelor B.V., B.G. şi R.M., acestea din urmă practicând în continuare prostituţia.
Astfel, până în prezent au fost identificate şi audiate părţile vătămate minore la data traficării: R.M.D., C.N., J.A., fostă A., S.S.G. şi Z.l.M., care au declarat că au fost determinate să practice prostituţia în apartamentul aparţinând învinuitului L.Ş..
Conform declaraţiilor primelor trei părţi vătămate a rezultat că, în vara anului 2006 au mers împreună cu surorile B., V.(actual B.) şi R.M., fostă B., în apartamentul inculpatul L.Ş., unde li s-a propus să rămână acolo, să practice prostituţia iar sumele de bani câştigate astfel să le împartă cu L Ş. in cote egale.
Fetele au acceptat oferta, după care au fost „instruite” de inculpatul L.Ş. şi concubina sa B.G. cu privire la ceea ce trebuia să facă. Astfei, inculpatul L.Ş. a cumpărat mai multe cartele telefonice şi telefoane, cu scopul de a da mai multe anunţuri la rubrica „Matrimonialele” a cotidianului Evenimentul de laşi, pentru a racola clienţii. La telefoane, de cele mai multe ori discutau şi negociau sumele de bani cu clienţii cele două surori B., G. şi V., pe motiv că „se exprimau mai bine şi aveau experienţă” , după care le indicau cum să ajungă la apartamentul respectiv.
Cele trei tinere au început să întreţină relaţii sexuale cu clienţii astfel racolaţi, numai în apartamentul lui L.Ş., în schimbul unor sume de bani cuprinse între 50 şi 100 lei, pentru fiecare act sexual. Sumele de bani câştigate astfel de către părţile vătămate R.M.D. şi C.N. erau luate în totalitate de inculpatul L.Ş. cu excepţia părţii vătămate A.A., care a declarat că îi împărţea pe jumătate cu L.Ş.. De altfel, conform declaraţiilor numitelor R.M.D. şi C.N., a rezultat că acestea au fost bătute şi ameninţate în mai multe rânduri de către L.Ş., mai ales atunci când nu câştigau suficienţi bani sau când îşi manifestau dorinţa de a pleca din apartament. De asemenea, inculpatul L.Ş. nu accepta să meargă cu clienţii în altă parte decât în apartament. Ca o măsură de precauţie, inculpatul L.Ş. le-a instruit ca în cazul în care vreun client este insistent cu întrebări să nu accepte să întreţină raporturi sexuale cu el şi să-l determine să plece, iar în cazul în care vine Poliţia să nu recunoască nimic şi să spună că au venit acolo în vizită la prietenele lor. Părţile vătămate au reuşit să plece din apartamentul respectiv, după ce nu au acceptat solicitarea lui L.Ş. de a-l însoţi in Italia, pentru a practica prostituţia. În cele din urmă, inculpatul L.Ş. a plecat în Italia împreună cu concubina sa B.G., însă, în cursul anului 2008 au revenit în ţară şi, împreuna cu B.V., fostă B. şi-au reluat activităţile infracţionale din această zonă.
Astfel, în urma investigaţiilor specifice efectuate de poliţiştii delegaţi în cauză rezultat faptul că, inculpatul L.Ş. şi-a continuat activităţile infracţionale în sfera traficului de minori, fiind ajutat de concubina sa B.G. şi sora acesteia B.V., fostă B.. Totodată, la data de 21.07.2009 a fost audiată şi partea vătămată S.S.G., care a declarat că, în toamna anului 2008, prin intermediul numitei J.A. (fostă A.), a fost invitată de către învinuitul B.M. la o petrecere, iar acesta a dus-o la apartamentul inculpatului L.Ş., loc în care acesta din urmă, împreună cu învinuiţii B.M. şi B.G. au sechestrat-o şi au obligat-o la practicarea prostituţiei în folosul lor până la începutul lunii noiembrie 2008, când au „vândut-o” unui alt proxenet din mun. Iaşi.
In urma investigaţiilor specifice, conform declaraţiei numitei S.S.G. a fost identificat unul dintre clienţii cu care a întreţinut raporturi sexuale mai des, în persoana cetăţeanului italian B.M.. Partea vătămată a declarat faptul că era dusă la vila numitului B.M., de către inculpatul L.Ş. şi învinuita B.G., de două sau trei ori pe săptămână, unde întreţinea raporturi sexuale orale cu acesta contra sumei de 100 euro, sumă de bani pe care o lua în totalitate învinuita B.G. care îi dădea in totalitate, ulterior, inculpatului L.Ş.. Din declaraţia părţii vătămate coroborată cu investigaţiile specifice efectuate de ofiţerii de caz a fost identificată o altă victima, despre care S.S. a declarat că a fost adusă de învinuita B.G. in apartamentul inculpatului L.Ş. pentru a practica prostituţia, ca fiind numita A.A.M. ( în acest sens existând procesul verbal încheiat la data de 22.09.2009 şi declaraţiile inculpatului B.N., B.V. şi R.M.), dar care nu a putut fi audiată ca urmare a faptului că este plecată în Italia.
Ulterior, la data de 15.06.2010, a fost audiata şi partea vătămată Z.l.M., care a declarat că a fost dusă la apartamentul inculpatului L.Ş., în data de 06.06.2010, de către inculpatul B.N. ( frate al celor trei surori B.), unde a fost sechestrată şi timp de două zile, la îndemnul inculpatului L.Ş., a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu mai mulţi clienţi, în prima zi cu şapte sau opt clienţi iar a doua zi cu cinci sau şase, în schimbul unor sume de bani constând in 60 lei pentru un singur act sexual şi 130 lei pentru o oră de sex, sume de bani pe care i-a luat în totalitate inculpatul L.Ş.. Totodată, partea vătămată a declarat că a întreţinut, la solicitarea acestuia, un raport sexual normal neprotejat cu inculpatul L.Ş. şi în mod forţat a întreţinut raporturi sexuale orale şi normale cu inculpatul B.N., în apartamentul aparţinând inculpatului L.Ş..
Partea vătămată, Z.l.M., a mai declarat că, după ce a plecat din apartamentul inculpatului L.Ş. împreună cu inculpatul B.N., acesta din urmă a dus-o într-o garsonieră la nişte prieteni, unde i s-a propus de către proprietar să meargă în Italia pentru a practica prostituţia. Însă aceasta a refuzat şi a fugit din garsonieră. Ulterior a fost găsită de inculpatul B.N. care a dus-o din nou în apartamentul inculpatului L.Ş., unde acesta din urmă a încercat să o determine din nou să practice prostituţia. Partea vătămată a reuşit să o contacteze telefonic pe mama sa, aceasta din urmă explicându-i că se află la Poliţia Judeţului Iaşi, în scopul de a reclama dispariţia fiicei sale. Auzind acest lucru, inculpatul L.Ş. a avut mai întâi o convorbire telefonică cu mama acesteia, Z.M., căreia i-a spus să se întâlnească şi să ajungă la o înţelegere, ca aceasta să renunţe la a mai depune plângere la Poliţie. Aceste aspecte s-au petrecut la în data de 11.06.2010, orele 09.30- 10.00. In aceeaşi zi, inculpatul L.Ş. a dus-o pe partea vătămată Z.l.M. în faţa Poliţiei Jud. Iaşi, unde s-au întâlnit cu mama acesteia. Acolo, inculpatul L.Ş. a insistat să cadă la o învoială cu mama fetei, chiar promiţându-i acesteia că se însoară cu fiica ei dacă renunţă la a mai depune plângere la Poliţie.
In cauză au fost efectuate mai multe interceptări, în baza autorizaţilor emise de Tribunalul Iaşi, ale posturilor telefonice folosite de invinuiţi in activităţile infractionale, rezultând indicii clare că surorile B., V.şi G. practică prostituţia, racolând clienţi in urma anunţurilor publicitare, direcţionându-i către apartamentul situat în mun. Iaşi, aparţinând lui L.Ş. (în acest sens procesele verbale de redare a notelor de interceptări telefonice ataşate la dosarul cauzei). Totodată, în urma interceptărilor telefonice a fost identificat numitul C.T., despre care învinuita B.V. a declarat că era unul dintre clienţii fideli, cu care întreţinea raporturi sexuale în apartamentul inculpatului L.Ş.. Din investigaţiile efectuate în cauză, a rezultat că posturile telefonice X şi Y au fost cel mai des folosite de către învinuita B. G., până în luna aprilie 2009, pentru a prelua apelurile telefonice ale potenţialilor clienţi care apelau la serviciile sexuale ale tinerelor exploatate de către inculpatul L.Ş.. De asemenea, din investigaţiile efectuate în luna aprilie 2009 a rezultat faptul că Învinuita B. G. s-a certat cu inculpatul L.Ş., fapt pentru care a plecat de la domiciliul acestuia şi nu mai relaţionează cu acesta în vederea desfăşurării activităţilor infracţionale din sfera traficului de minori, în continuare in apartament rămânând, cu scopul de a practica prostituţia, învinuita B.V.. Relevant în cauză este şi faptul că, la data de 01.09.2009, au fost obţinute un număr de 52 bonuri de comandă la rubrica „Matrimoniale” (pentru perioada 27.01.2009- 18.08.2009), toate pe numele B.V. (conform procesului verbal întocmit de ofiţerii de caz la data de 01.09.2009), din care rezulta clar că aceasta îşi racola astfel clienţii în scopul practicării prostituţiei.
Totodată, în cauză a fost folosit şi un investigator sub acoperire, care, în urma contactăm telefonice ca urmare a unui asemenea anunţ din ziar, a ajuns, fiind direcţionat, la adresa unde este situat apartamentul inculpatului L.Ş., loc în care s-a întâlnit cu învinuita B.V., care oferea servicii sexuale în schimbul unor sume de bani.
De asemenea, relevante în cauză sunt şi înscrisurile descoperite la locuinţa inculpatului L.Ş., in data de 21.06.2010, la percheziţia domiciliara efectuată în baza autorizaţiei emise de Tribunalul laşi ( în acest sens cele trei cupoane de comandă la rubrica „Matrimoniale” a cotidianului Evenimentul, bucăţi de hârtie pe care era înscris modelul anunţului şi fraze care trebuiau, probabil, a fi folosite de tinere atunci când discutau la telefon cu potenţialii clienţi, etc. – toate ridicate conform procesului verbal de percheziţie domiciliară încheiat la data de 21.06.2010).
Considerăm că în cauză sunt întrunite prevederile art. 136, 143 şi 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul ca:
– sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de articolele menţionate pentru arestarea inculpatului, faptele acestuia fiind dintre cele grave, prevăzute ca atare de art. 2 din Legea 39/2003;
– există probe – declaraţii de parte vătămată, declaraţii de martori. Interceptări ale posturilor telefonice, imagini preluate autorizat in urma convorbirilor – că inculpatul a săvârşit faptele pentru care urmează a fi prezentat instanţei;
– inculpatul din cauza de faţă a comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
– având în vedere dezvoltarea fenomenului infracţional ce are ca obiect traficul de persoane, faptul că inculpatul L.Ş. săvârşeşte de ani de zile, în ţară (probabil şi străinătate) astfel de fapte, că îşi alege victimele din rândul persoanelor defavorizate, cu mijloace de trai reduse sau abuzate fizic sau psihic (inclusiv de proprii părinţi), neavând nici un scrupul referitor la vârsta acestora (cele mai multe fiind minore);
– un alt aspect deosebit care denotă că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea şi liniştea publică este acela că inculpatul are o perseverenţă infracţională deosebită, racolând inclusiv minori din anturajul său (inculpatul B. fiind unul dintre ei) care trebuiau să aducă la domiciliul lui L. fete minore pentru a fi determinate la practicarea prostituţiei; inculpatul nu are alte surse de venit decât cele provenite din activităţile ilicite, suma reprezentând ajutor social (230 lei lunar) fiind insuficientă pentru cheltuielile efectuate de inculpat.
Fiind sesizata cu propunerea de arestare preventiva a inculpatului L.Ş., instanţa a procedat la audierea acestuia, declaraţia dată fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, cu privire la propunerea de arestare preventivă, instanţa reţine următoarele:
La data de 28.11.2007 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că numitul L.Ş. în cursul anului 2006 a racolat mai multe persoane de sex feminin, printre care şi minore, pe care le-a obligat la practicarea prostituţiei în favoarea sa, în sensul că acestea întreţineau relaţii sexuale cu diverşi clienţi în apartamentul lui L.Ş. situat în Iaşi. Până la data sesizării din oficiu fuseseră identificate şi audiate minorele A.A. şi R.M.D.
Prin rezoluţia din data de 06.01.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem în cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. 1 şi 3 din legea 678/2001, şi proxenetism, faptă prev. de art. 329 C.pen.
Prin rezoluţia din data de 13.02.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul L.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. 1 şi 3 din legea 678/2001, şi proxenetism, faptă prev. de art. 329 C.pen.
Învinuitul L.Ş. a fost audiat în această calitate la data de 21.06.2010.
Prin ordonanţa din 21.06.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul L.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori, faptă prev. şi ped. de art. 13 alin. 1 şi 3 din legea 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi proxenetism, faptă prev. şi ped. art. 329 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., faţă de inculpat fiind luată şi măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.
Inculpatul L.Ş. a fost audiat în această calitate la data de 21.06.2010 (fila 14, dosar), fiindu-i aduse la cunoştinţă drepturile procesuale.
Instanţa reţine că potrivit art.136 alin.1 C.p.p. în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viata sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din măsurile preventive, iar potrivit alineatului 8 al aceluiaşi articol „alegerea măsurii ce urmează a fi luata se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele si alte situaţii privind persoana fata de care se ia măsura”.
De asemenea, conform art.148 alin 1 C.p.p. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.p.p. – probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală – şi dacă există unul din cazurile prevăzute de text.
Potrivit art. 681 C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penala a săvârşit fapta. Aşa cum s-a reţinut şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracţiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea. Faptele care ar putea să dea naştere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”Hara c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit).
Din analiza probelor administrate până la acest moment al urmăririi penale, respectiv declaraţiile inculpatului L.Ş., declaraţiile inculpatului B.N. şi ale învinuitelor R.M. şi B.V., declaraţiile părţilor vătămate Z.I.M., S.S.G., R.M.D., C.N., A.A., declaraţiile martorei Z.M., coroborate cu interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice, cu procesele verbale pentru prezentare pentru recunoaştere din grup şi cu procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul L.Ş. a comis faptele penale pentru care este cercetat în cauza de faţă.
Evident că, în cauză, este necesară continuarea şi aprofundarea cercetărilor de către organele de urmărire penală pentru stabilirea, pe bază de probe indubitabile a tuturor faptelor, dar mai ales pentru clarificarea contribuţiei efective a fiecărui inculpat la infracţiunile de care sunt acuzaţi şi a numărului de acte materiale (identificarea tuturor părţilor vătămate). Ceea ce este important şi suficient, în acest moment procesual, este faptul că – aşa cum s-a arătat – există indicii temeinice că inculpatul L.Ş. ar fi participat la comiterea faptelor de care este acuzat.
Reţinând întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 143 C.proc.pen., instanţa constată însă că nu pot fi susţinute în cauză prevederile art. 148 lit. f C.proc.pen. Deşi infracţiunile pentru care inculpatul L.Ş. este cercetat în cauza de faţă sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului L.Ş. îl prezintă pentru ordinea publică se are în vedere, aşa cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în practica sa, criterii diverse, precum datele privind persoana inculpatului, infracţiunea de săvârşirea căreia este învinuit şi pericolul social al acesteia, dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare şi dacă aceasta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale.
Instanţa reţine astfel că prin raportare la presupusa modalitate de comitere a faptelor, împrejurările comiterii faptelor (părţile vătămate au fost racolate de alte persoane, nu de inculpatul L.Ş., acesta asigurând doar găzduirea lor) şi urmările produse, la pericolul social generic al faptelor pentru care este cercetat inculpatul şi persoana acestuia, lăsarea în libertate a inculpatului L.Ş. nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul L.Ş. are antecedente penale, însă potrivit fişei de cazier judiciar a fost condamnat definitiv pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului – furt calificat. Deşi antecedenţa penală caracterizează persoana acestuia (fiind probabil şi motivul pentru care pentru acest inculpat s-a propus arestarea preventivă iar pentru inculpatul B.N. s-a optat pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea), nu se poate susţine o specializare din partea inculpatului în comiterea de infracţiuni îndreptate împotriva persoanelor sau împotriva bunei convieţuiri sociale, iar atitudinea adoptată de inculpat în faţa organelor judiciare vine să susţină lipsa pericolului pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar prezenta pentru ordinea publică. Astfel, cu ocazia audierii sale de către instanţă, inculpatul L.Ş. a adoptat o atitudine procesuală corectă, de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa; cu aceeaşi ocazie inculpatul a adus la cunoştinţa instanţei de judecată că suferă de anumite afecţiuni psihice, fiind internat de multe ori în spitalul de boli psihice, declarând şi diagnosticul de care suferă şi care a determinat încadrarea acestuia în gradul doi de handicap; din această perspectivă considerăm că se impune verificarea discernământului inculpatului în comiterea faptelor pentru care este cercetat penal.
Mai mult, deşi presupusa activitate infracţională s-a desfăşurat pe o perioadă mare de timp, organele de urmărire penală sesizându-se din oficiu încă din luna noiembrie 2007 (fila 5, dosar) fără a interveni în vreun fel pentru stoparea activităţii infracţionale a inculpatului, ale cărui convorbiri telefonice erau interceptate încă din februarie 2009, trecerea timpului face să se diminueze până la dispariţie pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică, din perspectiva felului în care comunitatea percepe faptele penale de care el este învinuit.
Faţă de aceste motive, constatând neîntrunirea în cauză a condiţiilor impuse de art. 148 lit. f C.proc.pen., instanţa va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
Respingerea propunerii de arestare preventivă se impune şi din perspectiva noii jurisprudenţe CEDO, Convenţia având prioritate în materia drepturilor omului faţă de dispoziţiile legale interne potrivit art. 20 din Constituţia României. Astfel, în practica sa (care reprezintă izvor de drept), Curtea a analizat arestarea preventivă a unei persoane şi din perspectiva caracterului necesar al privării de libertate, considerând că arestarea preventivă se justifică numai atunci când nu există alte măsuri mai puţin intruzive în viaţa persoanei care să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi protejarea eficientă a interesului public. Acest principiu a fost afirmat de Curte încă din cauza Saadi contra Regatului Unit, pentru a fi reiterată în ultimele condamnări pronunţate împotriva României, respectiv Scudeanu împotriva României şi Jiga Împotriva României.
Analizând caracterul necesar al măsurii arestării preventive în cauza de faţă, instanţa constată că buna desfăşurare a procesului penal nu impune arestarea preventivă a inculpatului, scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. putând fi atins şi printr-o măsură restrictivă şi nu privativă de libertate, măsură aptă să asigure prezenţa inculpatului ori de câte ori este necesar în faţa organelor de urmărire penală şi supravegherea activităţii desfăşurate de acesta.
Întrucât, aşa cum am arătat anterior, sunt întrunite în cauză condiţiile prev. de art. 143 alin. 1 C.proc.pen., faţă de criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.proc.pen., instanţa apreciază că pentru buna desfăşurare a urmăririi penale în această cauză complexă (complexitate dată de numărul mare de părţi vătămate, perioada mare de timp în care se presupune că inculpaţii/învinuiţii au acţionat) se impune luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C.proc.pen., o măsură restrictivă de libertate considerată de instanţă eficientă ca şi alternativă la măsura arestării preventive şi aptă să asigure prezenţa inculpatului la procedurile ce se desfăşoară împotriva sa, măsură destinată în acelaşi timp să asigure un echilibru procesual între inculpaţii cercetaţi în această cauză, având în vedere că faţă de inculpatul B.N. procurorul a dispus luarea aceleiaşi măsuri preventive.
Având în vedere dispoziţiile art. 145 alin. 11 C.proc.pen., se va stabili în sarcina inculpatului L.Ş. următoarele obligaţii:
– A) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
– B) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Municipiului Iaşi, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
– C) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului de urmărire penală;
– D) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul va fi obligat să respecte şi obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. 12 C.proc.pen., respectiv:
– Să nu frecventeze locuri publice, baruri, spectacole sportive şi alte asemenea locuri ce presupun întrunirea mai multor persoane;
– Să nu se apropie şi să nu ia legătura cu ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi sau cu celelalte persoane cercetate în dosarul nr. 107D/P/2009 al DIICOT Iaşi sau care au fost audiate ori urmează să fie audiate în calitate de martori în acest dosar, să nu comunice cu acestea direct sau indirect, să nu se apropie de părţile vătămate şi să nu ia legătura cu acestea;
În baza art. 145 alin.2 2 Cod procedură penală şi art. 145 alin.3 Cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau obligaţiilor ce îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
