Depunerea declaraţiilor de avere sau de interese care nu corespund adevărului. Elemente constitutive
– Legea nr. 176/2010, art. 28
Din maniera în care este redactat textul art. 28 din Legea nr. 176/2010 nu rezultă că legiuitorul, incriminând falsul în declaraţii în varianta specială a depunerii declaraţiilor de avere sau de interese care nu corespund adevărului, a înţeles ca, sub aspectul laturii subiective, să califice intenţia făptuitorului. În acest sens, art. 28 din Lege nu face trimitere la elementele constitutive ale falsului în declaraţii, aşa cum sunt reglementate de art. 292 C. pen., ci doar la tratamentul sancţionator aplicabil acestei infracţiuni. În plus, art. 28 din Lege impune totuşi, din punct de vedere subiectiv, ca fapta să fie săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei, care, în absenţa unui scop special, poate fi în modalitatea intenţiei directe sau indirecte.
Prin Sentinţa penală nr. 107/31 ianuarie 2012, Judecătoria Miercurea Ciuc:
– în baza art.11 pct.2 lit. a C. proc. pen. raportat la art.10 lit. d C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C.B. pentru comiterea infracţiunii de “fals în declaraţii” prevăzută de art. 28 din Legea nr.176/2010 raportat la art.292 din C. pen.;
– a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 3 C. proc. pen..
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data de 8 iunie 2011 organele de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Harghita au dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul C.B. pentru comiterea infracţiunii de “fals în declaraţii”, faptă prevăzută de art.28 din Legea nr.176/2010 raportat la art.292 C. pen., reţinându-se că la data de 03.11.2010, fiind angajat al D.G.F.B. Harghita în calitate de inspector asistent, a completat declaraţia de interese înregistrată sub nr. 570/03.11.2010 fără a menţiona în aceasta că este asociat al SC H.S. SRL Miercurea Ciuc.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în perioada 2006 – aprilie 2011, inculpatul C.B. a fost angajat în cadrul D.G.F.B. Harghita în calitate de inspector asistent. În această calitate, conform prevederilor Legii nr.176/2010, inculpatul a completat la data de 28.10.2010 declaraţia de avere şi declaraţia de interese care au fost înregistrate sub nr.570/03.11.2010.
În declaraţia de interese a inculpatului, acesta figurează la punctul 3 ca membru al Sindicatului Finanţelor Publice Harghita.
Din adresa nr.6558/20.05.2011 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita rezultă că învinuitul are calitatea de asociat în S.C. H.S. S.R.L. Miercurea Ciuc, însă în declaraţia de interese completată în data de 28.10.2011 înregistrată sub nr. 570/03.11.2011 inculpatul nu a făcut această menţiune.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că este asociat cu 25% din acţiuni la SC H.S. SRL, societate ce are ca obiect de activitate comerţul cu obiecte textile. În legătură cu declaraţia de interese completată în data de 28.10.2010, inculpatul a arătat că nu a declarat faptul că este asociat la SC H.S. SRL din eroare, deoarece nu s-a uitat bine pe formular. De asemenea, a mai arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală că, prin nedeclararea calităţii de asociat la SC H.S. SRL, nu a produs niciun prejudiciu.
Conform rechizitoriului întocmit în cauză, inculpatul a mai completat anterior, la data de 19.04.2010, o altă declaraţie de avere şi interese în care a menţionat că este asociat la SC H.S. SRL.
În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, acesta arată că în luna aprilie 2010 a menţionat în declaraţia de interese faptul că este asociat al SC H.S. SRL din Miercurea Ciuc. De asemenea, a precizat că Agenţia Naţională de Integritate a efectuat cercetări cu privire la incompatibilitatea dintre funcţia deţinută în cadrul D.G.F.B. Harghita şi calitatea de asociat al SC H.S. SRL din Miercurea Ciuc rezultând că nu există niciun conflict de interese între cele două calităţi. Inculpatul a declarat că nu a comis cu intenţie fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Din cele de mai sus rezultă că latura obiectivă a infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, omisiunea declarării calităţii de asociat la SC H.S. SRL fiind dovedită prin copia declaraţiei din 28.10.2010 aflată la dosar şi prin declaraţia inculpatului dată în faza de urmărire penală.
În acest sens se remarcă faptul că declaraţia de interese completată de inculpat la data de 14.04.2010 a fost dată în temeiul art.44 alin.2 din Legea nr.144/2007 (republicată în 2009). În această declaraţie a menţionat calitatea sa de asociat al SC H.S. SRL.
Declaraţia de interese completată de inculpat la data de 28.10.2010 a fost dată după promulgarea Legii nr.176/2010 în temeiul art.4 alin.2 al acestei legi. În această declaraţie inculpatul a omis să menţioneze calitatea sa de asociat al SC H.S. SRL, realizându-se astfel latura obiectivă a infracţiunii de fals în declaraţii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la declaraţia din data de 14.04.2010, Agenţia Naţională de Integritate a efectuat cercetările ce au stat la baza raportului de evaluare din data de 27.09.2011 în care s-a concluzionat că inculpatul “… nu a acţionat cu nerespectarea prevederilor legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor …”. Concluzia raportului se întemeiază pe prevederile art.10 lit.g şi art.21 alin.4 din legea nouă, respectiv Legea nr.176/2010.
Raportul de evaluare a fost comunicat inculpatului înainte ca acesta să dea declaraţia de interese din 28.10.2010.
Astfel cum se menţionează şi în actul de sesizare a instanţei, infracţiunea de fals în declaraţii se comite numai cu intenţie şi cu scopul producerii unor consecinţe juridice a căror reprezentare trebuie să o aibă făptuitorul. Tot în actul de sesizare se precizează că este vorba despre reprezentarea stării de pericol pe care declaraţia mincinoasă o creează pentru relaţiile sociale ce constituie obiectul juridic al infracţiunii.
În acest sens se precizează în actul de sesizare că scopul declaraţiilor de interese impuse de Legea nr.176/2010 este acela de a fi identificate acele situaţii în care persoanele la care legea se referă s-ar putea găsi într-un conflict de interese.
În consecinţă, cu privire la latura subiectivă a infracţiunii se constată următoarele:
Intenţia ca formă se vinovăţie ar trebui să rezulte din probele administrate care să poată dovedi că inculpatul a acţionat în mod voit cu scopul de a produce consecinţa juridică prevăzută de art.292 C. pen., consecinţă constând în neidentificarea unui posibil conflict de interese în care s-ar afla inculpatul datorită dublei sale calităţi de inspector la D.G.F.P. Harghita şi asociat la SC H.S. SRL. Neidentificarea unui asemenea conflict de interese ar fi putut să creeze starea de pericol pentru relaţiile sociale protejate în mod special de art.28 din Legea nr.176/2010. Intenţia astfel calificată a inculpatului nu rezultă din probele administrate.
Din raportul de evaluare întocmit la data de 27.09.2011 de Agenţia Naţională de Integritate nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat într-un asemenea conflict de interese, iar raportul a fost adus la cunoştinţa inculpatului înainte ca acesta să completeze declaraţiei de interese din 28.10.2010.
Drept urmare, scopul ascunderii unui conflict de interese nu putea exista la momentul completării declaraţiei de interese din 28.10.2010. Nedeclararea calităţii de asociat la SC H.S. SRL nu a avut deci niciun efect juridic, indiferent dacă inculpatul a omis cu intenţie sau din eroare să declare respectiva calitate de asociat. Pe de altă parte, sesizarea din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de către inculpat s-a făcut după acesta a fost destituit din funcţia de inspector asistent, respectiv după data de 06.05.2011, moment până la care nu s-a dovedit că fapta comisă de inculpat ar fi produs vreo stare de pericol sau alte efecte juridice.
Nefiind îndeplinită condiţia scopului urmărit prin fapta comisă nu este îndeplinită o condiţie prevăzută de lege pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii de fals în declaraţii, sub forma intenţiei calificate prin scop.
Deci, lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv latura subiectivă.
Împotriva aceste sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
În motivarea căii de atac promovate, este contestată legalitatea sentinţei judecătoriei sub aspectul achitării inculpatului C.B. de sub acuza comiterii infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 292 C. pen. Titularul recursului subliniază că fapta dedusă judecăţii există, a fost săvârşită de inculpatul C.B. şi îndeplineşte cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, astfel că prima instanţă trebuia să dispună condamnarea inculpatului. În acest sens, scopul declaraţiilor de avere şi de interese este tocmai acela de a fi identificate acele situaţii în care persoanele s-ar putea regăsi în cazul unui conflict de interese. Pornind de la prevederile art. 1 pct. 39 din Legea nr. 176/2010, este greşită susţinerea după care depunerea declaraţiei de interese nu produce efecte juridice pe motiv că raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate nu a identificat un posibil conflict de interese, în condiţiile în care acest raport are rolul unui denunţ şi nu este un criteriu de stabilire a existenţei sau inexistenţei faptei. Totodată, în ceea ce priveşte intenţia infracţională a inculpatului, cât timp, în formularul declaraţiei de interese se arată îbncă de la pct. 1 că titularul trebuie să declare calitatea de asociat sau acţionar la societăţile comerciale, este greu de înţeles cum inculpatul a uitat să treacă acest aspect în declaraţia de interese.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4137/258/2011 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale intimatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii penale deduse judecăţii, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.
Astfel, argumentele prezentate de instanţa de Judecătoria Miercurea Ciuc în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin Sentinţa penală nr. 107/31 ianuarie 2012 sunt pertinente şi nu suportă, în principiu, corecturi sau adăugiri din partea instanţei de recurs. Prin urmare, în lipsa oricărui motiv, pe care să-l reţinem din oficiu, de anulare a hotărârii atacate, recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc este nefondat, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. proc. pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.
Asupra motivelor de recurs ale procurorului, aceste sunt neconvingătoare pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, din maniera în care este redactat textul art. 28 din Legea nr. 176/2010 nu rezultă că legiuitorul, incriminând falsul în declaraţii în varianta specială a depunerii declaraţiilor de avere sau de interese care nu corespund adevărului, a înţeles ca, sub aspectul laturii subiective, să califice intenţia făptuitorului. În acest sens, art. 28 din Lege nu face trimitere la elementele constitutive ale falsului în declaraţii, aşa cum sunt reglementate de art. 292 C. pen., ci doar la tratamentul sancţionator aplicabil acestei infracţiuni. În plus, art. 28 din Lege impune totuşi, din punct de vedere subiectiv, ca fapta să fie săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei, care, în absenţa unui scop special, poate fi în modalitatea intenţiei directe sau indirecte.
Cum latura subiectivă a infracţiunii ţine de viaţa interioară a subiectului activ, ea poate fi dovedită doar apelând la elemente de fapt exterioare, obiective, desprinse din probele administrate în cauză.
În prezenta pricină, inculpatul C.B. a omis să menţioneze în declaraţia lui de interese din 28 octombrie 2010 calitatea lui de asociat al S.C. H.S. SRL Miercurea Ciuc. Simpla lui omisiune nu este, însă, suficientă pentru a-i proba vinovăţia specifică infracţiunii deduse judecăţii, în condiţiile în care probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii nu duc la concluzia irefutabilă că, omiţând să treacă în declaraţia de interese această calitate, inculpatul a prevăzut că, prin inacţiunea sa, lezează încrederea publică în acest gen de declaraţii făcute oficial şi a urmărit producerea acestei urmări, sau, deşi nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cursul aceluiaşi an, sub vechea reglementare, în 19 aprilie 2010, inculpatul a menţionat în declaraţia de interese faptul că este acţionar al S.C. H.S. SRL Miercurea Ciuc, iar această instanţă nu a identificat din materialul probator nicio raţiune, alta decât culpa simplă, pentru care inculpatul în a doua declaraţie de interese, făcută după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, a omis o asemenea menţiune. Totodată, în privinţa inculpatului, la data de 28 octombrie 2010, nu se ridicaseră suspiciuni de incompatibilitate cu funcţia deţinută pe atunci în cadrul D.G.F.P. Harghita; d-l C.B., pe toată durata procedurilor, a susţinut că omisiunea este cauzată de o greşită citire a formularului impus de Legea nr. 176/2010; iar procurorul nu a demonstrat dincolo de orice dubiu că această greşeală a fost săvârşită cu intenţia pretinsă de textul de incriminare al infracţiunii de fals în declaraţii în forma prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010.
În considerarea acestor idei, faptei inculpatului C.B. îi lipseşte vinovăţia, sub forma intenţiei, impusă de art. 28 din Legea nr. 176/2010, astfel că soluţia pronunţată în prim grad, de achitare a acestuia de sub acuza comiterii infracţiunii de fals în declaraţii şi temeiul pe care acesta se bazează îndeplinesc exigenţele de legalitate şi temeinicie.
