Deliberând asupra verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 326 D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.A.F. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de trafic de droguri de risc, respectiv trafic internaţional de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii decembrie 2014, lucrătorii I.J.P.F. Calafat s-au sesizat din oficiu cu privire la existenţa pe raza localităţilor Calafat şi Moţăţei a unui grup infracţional ce avea ca obiect comercializarea şi consumul de droguri, acestea provenind din Spania.
Datele existente conturau faptul că acest grup este coordonat de un anume “Alin”, cetăţean român domiciliat în Moţăţei, care folosea terminalul telefonic 0767.221.296.
Urmare a activităţilor investigative, s-a stabilit că acest “Alin” foloseşte autoturismul marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare provizoriu DJ 079582, figurând în evidenţe pe numele P.V.G., cu care s-a deplasat în Calafat.
Ulterior identitatea lui a fost stabilită în persoana inculpatului D.A.F. , domiciliat în Moţăţei, vizitele în Calafat având ca obiect atât comercializarea drogurilor, cât şi vizitarea prietenei sale M.E.
Interceptările telefonice efectuate în cauză în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 25/28.01.2015 emis de Tribunalul Dolj în dosarul 872/63/2015 au relevat faptul că acest “Alin” este contactat de o serie de persoane, cu care are convorbiri foarte scurte, în cadrul cărora se stabilesc întâlniri sau chiar i se cer diferite obiecte, folosindu-se un limbaj cifrat : “….să-mi dai şi mie bucata aia….”, “… nu o mai am pe stoc….”, “…să schimb şi eu nişte plăcuţe din astea…”. ” … bem un suc…”, “.. nu, n-ai de ce că nu mai e….”.
Existau suspiciuni că aceste discuţii se refereau la droguri, întrucât inculpatul nu era posesor şi nu lucra la un service auto, mai mult el refuzând persoanele care îl contactau, spunându-le că nu mai e sau nu mai e pe stoc.
Acest lucru era întărit şi de informaţiile existente privind implicarea inculpatului D.A.F. în traficul de droguri.
Mai mult, într-o convorbire avută în ziua de 03.02.2015, ora 11:58:20, cu un număr de Spania, inculpatul D.A.F. stabileşte o deplasare extrem de scurtă în această ţară, având ca obiect achiziţia unor bunuri (obiect). Şi această discuţie este extrem de lapidară, făcând doar referiri de genul “şi atunci cât să-i zic? Unu întreg?”, “…..unu şi opt”, “zii vreo 700, aşa”, existând suspiciuni că se vorbea despre cannabis, respectiv 700 grame la preţul de 1,8 euro/gram.
Investigaţiile efectuate în cauză şi datele provenind din interceptările telefonice, au stabilit faptul că inculpatul D.A.F. se deplasa pe ruta România (Calafat) – Spania cu un transport al firmei “Any Tour”, plecarea făcându-se în ziua de 03.02.2015, iar întoarcerea în ziua de 08.02.2015.
Existând date certe cu privire la faptul că numitul D.A.F. urma să se întoarcă din Spania cu autocarul aparţinând firmei “ANY TOUR”, având asupra sa cantitatea de aproximativ 700 grame cannabis, în după-amiaza zilei de 08 februarie 2015 s-a organizat o operaţiuni de prindere în flagrant pe raza municipiului Craiova.
În acest sens, fusese contactat şoferul microbuzului, martorul P.M.C., pe numărul de telefon 0747.201.961, acesta afirmând că vor trece prin municipiul Craiova, acţiunea de prindere în flagrant fiind organizată în incinta staţiei Petrom aflată pe Bulevardul Dacia.
În jurul orei 17:00, s-a procedat la oprirea microbuzului marca Mercedes, de culoare albă cu numărul de înmatriculare BN 73 ANY, fiind legitimate persoanele aflate în microbuz şi trecându-se la percheziţionarea corporală şi a bagajelor.
Astfel, nici asupra şoferului P M C şi nici asupra pasagerilor MAP, PDN şi D.A.F. nu s-au găsit substanţe interzise la deţinere, moment în care s-a trecut la percheziţionarea a trei colete, aflate în microbuz, unul dintre ele având trecut ca destinatar “CG. – Maglavit (Calafat)” şi numărul de telefon de contact 0744.17.07.71.
În interiorul acestui colet au fost găsite 7 colete, fiecare din ele fiind ambalate în material plastic, izolate cu un strat de vaselină şi introduse în alte pungi de plastic, laolaltă cu o sticlă de plastic cu inscripţia Aqua Mineral Natural, conţinând un lichid incolor.
Procedându-se la desigilarea unuia din colete, s-a constatat faptul că acesta conţine fragmente vegetale de culoare verde, mărunţite ce emanau un miros intens de cannabis.
Şi celelalte şase pungi, ce nu au fost desigilate în acel moment, păreau a avea acelaşi conţinut.
Imediat a fost sunată persoana de contact ce figura pe colet, de pe numărul 0747.201.961 aparţinând şoferului, sub pretextul înmânării acestui colet, stabilindu-se o întâlnire la intersecţia drumului ce face accesul către comuna Moţăţei cu drumul naţional Craiova – Calafat.
În jurul orei 18:30, lucrătorii B.C.C.O. Craiova au identificat în acel loc un autoturism Opel Corsa cu numere provizorii, imediat trecându-se la identificarea celor două persoane aflate în interior.
S-a constatat că aceştia se numesc PVGn, respectiv MIC, primul dintre ei declarând că în urmă cu săptămână un tânăr din Moţăţei, la al cărui autoturism lucra, “Alin” (identificat după planşa foto ca fiind inculpatul D.A.F. ) i-a spus că pleacă în Spania şi că va trimite un pachet pe care să îl ducă familiei lui.
În acest sens i-a dat un telefon de pe care urma să fie contactat de către şoferul autocarului în momentul în care coletul ajungea în România.
În acest timp se uitase în telefon observând că era un singur contact “C. Autocar”, nefiind apelat de nicio persoană până în seara zilei de 08.02.2015.
De asemenea, a declarat că nu are nicio legătură cu traficul de droguri, el fiind mecanic auto, având un atelier la domiciliul său din comuna Moţăţei.
Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 892365 din 09.02.2015 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor proba înaintată spre expertiză, privind pe D.A.F. , este constituită din 7 pungi conţinând 703,5 grame cannabis.
Cannabis face parte din Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumul ilicit de droguri.
De asemenea, conform adresei nr. 125470/09.02.2015 a I.P.J. Dolj – Serviciul Criminalistic – Compartimentul identificări judiciare, de pe recipientul de plastic aflat în coletul suspect au fost ridicate un număr de patru urme papilare, examinarea stabilind că impresiunile ridicate aparţin numitului D.A.F. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub numărul 3684/63/2015 în data de 05.03.2015.
Prin ordonanţa din 08.02.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de D.A.F. sub aspectul comiterii, în concurs a infracţiunilor de trafic de droguri de risc, respectiv trafic internaţional de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
Ulterior, după audierea numitului D.A.F. , prin ordonanţele din 08.02.2015 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi reţinerea pentru 24 de ore, începând cu 08.02.2015, ora 22:30, până la 09.02.2015, ora 22:30.
Prin încheierea nr. 33 din 09.02.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 872/63/2015/a1, s-a admis propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.A.F. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09.02.2015 până la 10.03.2015 inclusiv. Contestaţia formulată de inculpatul D.A.F. a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova prin încheierea nr. 59/13.02.2015.
În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/09.02.2015.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 06.03.2015, în baza art. 348 alin. 2 din NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive care a fost menţinută, iar în baza art. 348 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul D.A.F. .
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 24.03.2015, în baza art. 348 alin. 2 din NCPP rap. la art. 207 alin. 6 din NCPP s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive care a fost menţinută, iar în baza art. 348 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul D.A.F. .
Analizând legalitatea si temeinicia măsurii preventive luată faţă de inculpatul D.A.F. , în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale prev. de art. 348 şi 207 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară apreciază că arestarea preventivă este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii preventive a inculpatului se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual şi impun în continuare măsura privativă de libertate menţionată, pentru următoarele considerente:
Judecătorul de cameră preliminară reţine că prin încheierea nr. 33 din data de 09.02.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 872/63/2015/a1 s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului D.A.F. pentru o perioadă de 30 de zile, fiind emis mandatul de arestare nr. 17/09.02.2015, raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu şi procesele verbale de investigaţii încheiate de lucrătorii IGPF -STPF Dolj, procesul verbal de constatare a infracţiuni flagrante încheiat la 08.02.2015 însoţit de planşa foto şi cel privind identificarea martorilor PVG şi MIC, încheiate de lucrătorii BCCO Craiova, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 892365/LCAPD/L.A. DIN 09.02.2015, a Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, adresa nr. 125470/09.02.2015 a I.P.J. Dolj – Serviciul Criminalistic – Compartimentul identificări judiciare, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorilor PMC, MAP, PDN, PVG, MIC şi EMR.
Se mai arată că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci, aşa cum s-a arătat mai sus şi pe baza evaluării gravităţii faptei, natura relaţiilor sociale înfrânte (relaţii sociale referitoare la sănătatea publică), modalitatea concretă în care au fost săvârşite, iar lăsarea inculpatului în libertate ar determina o stare de temere, de neîncredere în justiţie a publicului, de neîncredere în capacitatea autorităţilor de a stopa astfel de pericole pentru sănătatea publică, în special pentru tineret sau chiar convingerea, nedorită, că astfel de activităţi infracţionale pot fi proliferate.
În aceste condiţii, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni se impune privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum şi jurisprudenţa CEDO.
Prin încheierea de de cameră preliminară din data de 06.03.2014, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, în baza art. 348 alin. 2 din NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, măsură care a fost menţinută faţă de inculpatul D.A.F. .
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală în vigoare, acestea prevăzând că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, se menţin.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 24.03.2015, în baza art. 348 alin. 2 din NCPP rap. la art. 207 alin. 6 din NCPP s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive care a fost menţinută, iar în baza art. 348 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul D.A.F. .
S-a apreciat că, neintervenind schimbări în ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi întrucât nu s-a dispus începerea judecăţii, pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de judecată este necesară continuarea procedurii de cameră preliminară cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv.
În procedura de cameră preliminară, la prezentul termen, instanţa a procedat conform art. 207 alin. 6 C.p.p. la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, având în vedere că dosarul se află în continuare în procedura camerei preliminare pentru soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpat.
Potrivit art. 348 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.
Potrivit art. 207 alin 6 C.p.p. în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. Dispoziţiile alin. 2-5 se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, iar potrivit art. 202 alin. 3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Judecătorul de cameră preliminară mai reţine că potrivit dispoziţiilor legale care reglementează măsurile procesuale ce pot fi luate în cursul procesului penal (art. 202, 209, 223 Cpp), arestarea preventivă a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, măsura să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; să existe cel puţin unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin 2 Cpp.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau că autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer şi Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, în cursul urmăririi penale, respectiv a următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu şi procesele verbale de investigaţii încheiate de lucrătorii IGPF-STPF Dolj; procesul verbal de constatare a infracţiuni flagrante încheiat la 08.02.2015 însoţit de planşa foto şi cel privind identificarea martorilor PVG şi MIC, încheiate de lucrătorii BCCO Craiova; adresa nr. 892365/LCAPD/L.A./09.02.2015 şi raportul de Constatare Tehnico-ştiinţifică nr. 892365 din 10.02.2015 ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor; adresa nr. 125470/09.02.2015 a I.P.J. Dolj – Serviciul Criminalistic – Compartimentul identificări judiciare şi raportul de expertiză criminalistică nr. 125812 din 04.03.2015, însoţit de anexe; notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate; declaraţiile martorilor PMC, MAP, PDN, PVG, MIC, EMR, GVA, GIC şi GIRM; declaraţiile inculpatului D.A.F. , rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârşirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din gravitatea faptelor, natura infracţiunilor pretins săvârşite, importanţa valorilor sociale lezate, circumstanţele reale ale comiterii faptelor, modul şi circumstanţele de comitere a acestora, iar considerentele de ordin personal invocate, nu pot prevala faţă de aceste elemente.
Întrucât nu au intervenit elemente noi până la acest moment procesual, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune menţinerea privării de libertate a inculpatului D.A.F. , această măsură fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor şi necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal la care fac referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum şi jurisprudenţa CEDO, pentru buna desfăşurare a procesului penal şi în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, dar şi în vederea bunei desfăşurări a procesului penal întrucât judecata cauzei nu a început pentru a se stabili poziţia procesuală a inculpatului şi nu au fost administrate probe în condiţii de oralitate, publicitate şi nemijlocire.
Interesul public de a stabili în cauză o situaţie de fapt exactă, în baza căreia să se poată da o soluţie legală şi temeinică, este în acord cu scopul măsurilor preventive aşa cum acesta este reglementat la art. 202 alin. 1 C. proc. pen. Faţă de anvergura mecanismului infracţional şi a consecinţelor faptelor descrise în actul de sesizare a instanţei, ce se sprijină pe probe şi indicii temeinice, există o proporţie rezonabilă între interesul public şi regula respectării libertăţii individuale.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune menţinerea stării de arest preventiv, măsură care este totodată proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, iar o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă pentru realizarea acestui scop.
În plus, durata arestării preventive nu a depăşit un termen nerezonabil, mandatul de arestare preventivă dispus faţă de inculpatul D.A.F. fiind pus în executare la data de 09.02.2015.
Astfel, judecătorul reţine că circumstanţele personale ale inculpatului, constând în pretinsa sinceritate manifestată ori lipsa antecedentelor penale, nu pot prevala în faţa interesului superior al prezervării ordinii publice, însă pot fi în măsură să contribuie la individualizarea sancţiunii penale şi a modalităţii de executare, în cazul în care se va stabili vinovăţia în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 alin. 2 din NCPP rap. la art. 207 alin. 6 din NCPP va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, iar în baza art. 207 alin. 6 din NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP va menţine arestarea preventivă a inculpatului D.A.F. , în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova.
La data de 03.04.2015 inculpatul D.A.F. , prin apărător a depus la dosarul cauzei o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, judecătorul de cameră preliminară fixând termen pentru soluţionarea acesteia la data de 14.04.2015.
În cererea formulată, inculpatul a arătat că în temeiul art. 242 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu prevăzută de art. 218 Cod procedură penală cu consecinţa eliberării inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 09.02.2015 în urma încheierii nr. 33 în dosarul nr. 872/63/2015/a1 la propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – ST. Craiova în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 326/D/P/2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp.
În motivarea cererii a arătat că are cunoştinţă de dispoziţiile legale privind cazurile de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu prev. de art. 221 alin. 11 Cpp, precum şi conţinutul măsurii arestului la domiciliu.
Mai solicită să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 218 CPP, scopul prev. de ar.t 202 alin. 2 CPP , putând fi realizat şi prin măsura arestului la domiciliu, având în vedere: conduita procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, circumstanţele concrete ale cauzei astfel cum rezultă în urma coroborării probatoriului din faza de urmărire penală, precum şi vârsta, situaţia familială şi împrejurările privind persoana inculpatului (astfel cum sunt evidenţiate în ancheta socială emisă de autorităţile locale la data de 26.03.2015, înregistrată sub nr. 1615), criterii ce se impun a fi evaluate în raport de dispoziţiile art. 218 alin. 2 Cod procedură penală.
Consideră că dacă măsura arestării preventive a fost oportună la momentul dispunerii sale, având în vedere stadiul procesului penal în curs, până în prezent constatându-se legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art. 348 alin. 2 CPP, rap. la art. 207 alin. 6 CPP şi rap. la art. 207 alin. 4 CPP, fiind menţinută arestarea preventivă a inculpatului D.A.F. , apreciază că condiţiile prezentate de inculpat nu mai justifică menţinerea ei.
Acuzaţia săvârşirii unei infracţiuni apreciată ca fiind gravă, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimeaza prin ea insasi necesitatea continuarii detentiei. Pentru a legitima în continuare arestarea preventiva inculpatului, se impune ca această masura sa fie necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol. Riscul de influentare a unor subiecti procesuali trebuie sa rezulte din date reale şi să nu se sprijine pe o banuiala, desi in speta nici aceasta din urma nu se poate contura.
Nici una din probele administrate pana in acest moment nu releva ca ar exista real în mod real riscul influentarii negative a procedurilor, existenta acestor date trebuind să fie certa si nu o simpla prezumtie dedusa din gradul de pericol social al faptelor care este cercetat inculpatul.
De asemenea aprecierea unei conduite negative in sensul unui potential risc de săvârşire a unei alte infractiuni apreciază ca nu poate fi apreciat drept un considerent valid dat fiind lipsa antecedentelor penale in privinta inculpatului. Consideră ca daca pericolul pentru ordinea publica ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonantei sociale a faptei pentru care este acuzat inculpatul s-ar da măsurii arestării preventive o alta natura juridica, mai exact una punitiva, ori funcţionalitatea unei astfel de masuri consta in a preveni si a inlatura imprejurarile care împiedica realizarea in bune conditii a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publica se deduce in fiecare caz individual si particularizeaza in concret.
Apreciază ca datele care caracterizeaza persoana inculpatului constituie garantii în susţinerea faptului ca inculpatul prezinta garantia subiectiva de a nu reitera un comportament infractional, experienta procesului penal a calitatii de inculpat si a perioadei de arest preventiv fiind in masura sa aiba un rol de exemplaritate asupra acestuia, fapta savarsita aparand ca un eveniment izolat in conduita inculpatului, aspecte faptice ce rezulta si din ancheta sociala depusa la dosarul cauzei). Pe cale de consecinta apreciază ca masura arestarii preventive nu se mai transpune in singura masura preventiva necesara pentru realizarea scopului asigurarii unei desfasurari a procesului penal, o masura alternativa, neprivativa de libertate fiind oportuna si proportionala in acest moment procesual.
Pe de alta parte, in conformitate cu disp. art. 5 paragr. 3 al Conventiei Europene Pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale orice persoana arestată sau detinuta legal are dreptul de a fi judecat int-un termen rezonabil sau in cursul procedurii, punerea in libertate provizorie putand fi subordonata anumitor garantii. Dispozitiile art. 5 paragr.3 care garanteaza dreptul la liberare in timpul procesului, enuntand o prezumtie hotarara in favoarea eliberării în timpul aşteptării hotărârii.
La cererea depusă a ataşat o copie a anchetei sociale efectuată de Consiliul Local al Comunei Moţăţăi, judeţ Dolj în susţinerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul D.A.F. , judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Potrivit art. 242 alin.2 Cpp, măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 202 alin.1 Cpp se reţine că scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.
Judecătorul de cameră preliminară reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, inculpatului i se poate restrânge libertatea “dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia“, iar în cauză subzistă unul dintre cele patru motive acceptate de jurisprudenţa CEDO pentru detenţia unei persoane până la judecată, şi anume, comiterea de infracţiuni (hotărârea Matznetterc vs. Austria, hotărârea din 10 noiembrie 1969, Seria A nr. § 9).
Sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenţie şi în situaţia în care instanţele naţionale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauţiune, interdicţia de a părăsi ţara sau oraşul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005).
Din materialul probator administrat în cauză, se reţine că există indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat.
În ceea ce priveşte măsura preventivă luată faţă de inculpatul D.A.F. respectiv arestarea preventivă, în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale sus menţionate, precum şi evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpatului, judecătorul de cameră preliminară apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive poate fi realizat, în acest stadiu procesual, respectiv numai prin menţinerea măsurii arestării preventive.
Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară reţine că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat şi, totodată, nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că s-ar impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai uşoară.
În cauza de faţă se constată că la finalul unei perioade de detenţie preventivă de aproximativ 2 luni, subzistă condiţia reglementată în art. 223 alin. 2 C. proc. pen., conform căreia privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea şi, respectiv, menţinerea până în prezent a acestei măsuri nu s-au schimbat, iar în speţă nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidenţa altor temeiuri ce ar impune cercetarea în stare de arest la domiciliu a inculpatului.
Raportat la acest moment procesual, din considerentele expuse anterior, judecătorul de cameră preliminară constată că menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv reprezintă o măsură proporţionată. În acest sens, se are în vedere importanţa valorilor puse în pericol, rezonanţa socială, gravitatea faptelor, gradul ridicat de pericol social al acestora, modul şi împrejurările în care se presupune că au fost săvârşite faptele.
Totodată judecătorul mai reţine reaua-credinţă a inculpatului în formularea cererilor de înlocuire în condiţiile în care, fie înainte de rămânerea definitivă, fie imediat după aceasta, cu privire la încheierile de menţinere a măsurii arestării preventive acesta a formulat o altă cerere invocând aceleaşi motive.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 242 C.pr.pen., va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul D.A.F. .
Asupra competenţei, legalităţii sesizării instanţei, legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală constată următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară, prin rezoluţia din data de 06.03.2015 a dispus efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 344 alin. 2 C.p.p. către inculpatul D.A.F. şi emiterea unei adrese către Baroul Dolj pentru a desemna un apărător din oficiu pentru inculpatul D.A.F. stabilind un termen de 30 de zile de la primirea comunicării prevăzută de art. 344 alin. 2 C.p.p., termen în care inculpatul şi apărătorul acestuia puteau formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Astfel, la data de 06.03.2014 s-a comunicat copia certificată a rechizitoriului către inculpat împreună cu menţiunile prevăzute la art. 344 alin. 2 C.p.p., respectiv s-a adus la cunoştinţă obiectul procedurii de cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Comunicările de mai sus au fost efectuate pentru inculpatul D.A.F., aflat în stare de arest preventiv în şedinţa camerei de consiliu din data de 06.03.2015.
La data de 26.03.2015, în termen, inculpatul D.A.F. a depus la dosarul cauzei cereri şi excepţii în cadrul camerei preliminare, prin care a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei apreciind că rechizitoriul nu întruneşte condiţiile prev. de art. 328 alin. 1 Cod procedură penală, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 282 alin. 1 CPP, cu privire la legalitatea actului de sesizare, în sensul că se află în imposibilitatea stabilirii obiectului ori limitelor judecăţii.
În motivarea excepţiilor formulate a solicitat sa se constate ca actul de sesizare al instantei nu este clar în privinţa determinarii concrete a obiectului judecatii prin aceea ca, cu toate ca in sarcina inculpatului se retine si fapta prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, respectiv comercializarea drogurilor de risc, nu sunt evidentiate in mod clar si neechivoc actele materiale ale acestei infractiuni. Astfel, in sensul retinerii comercializării de droguri de risc, starea de fapt este descrisa lapidar : Desi inculpatul D.A.F. a negat faptul ca intentiona sa comercializeze drogurile, susţinând ca nu mai vânduse astfel de substanţe anterior, având in vedere declaraţiile martorilor, cantitatea mare de substanţe, informaţiile existente anterior în baza cărora a fost declanşată cercetarea si datele din convorbirile telefonice, rezultă fără dubiu ca drogurile au fost introduse in tara cu intenţia comercializării.
Apreciază astfel ca, in conditiile in care instanta nu cunoaste fiecare act material din componenta infractiunii prev. de art. 2 alin. l din Legea 143/2000 reţinute in sarcina inculpatului, cat si imprejurarile in care aceste acte au fost sau vor fi comise (chiar si in situatia in care se apreciaza ca fapta consta in detinerea in vederea comercializarii a celor 700 g cannabis), unde si cand au fost sau vor fi săvârşite, prin ce mijloace si pentru care motive) astfel încât fiecare fapta expusa si fiecare afirmaţie facuta sa fie sprijinita pe o referire la probele existente, este lezat dreptul inculpatului de a se folosi si beneficia de disp. art. 374 alin.4 C.p.p., art.375 alin. 1 rap. la art. 396 alin.10 C.p.p
O informaţie precisa si completa asupra acuzatiilor formulate impotriva unei persoane este o conditie esentiala a caracterului echitabil al procedurii recunoscut prin disp. art. 6 paragraful 3 lit a din Convenţia Europeana de Aparare a Drepturilor Omului garantat in forma cea mai generala prin disp. art. 6 paragraful 1 din Convenţie, cat si pentru ceea ce stabileşte art. 371 C.p.p., atunci cand reglementeaza obiectul judecăţii, nefiind permis ca instanta de judecata sa se substituie organului de urmărire penală sau sa isi aroge atributiile acestuia.
Totodata, asa cum a mai aratat, disp. 377 C.p.p., de a caror beneficii inculpatul ar putea uza (dat fiind actele materiale concrete savarsite pe care acesta le-a recunocut încă din faza de urmarire penala), nu mai presupune posibilitatea pentru instanţă de a efectua cercetarea judecatoreasca si de a complini lipsurile din rechizitoriu, iar in conditiile in care recunoasterea s-ar face in totalitate, fara o stabilire clara a actelor ilicite comise si a împrejurarilor comiterii acestora, recunoaşterea ar putea fi apreciata una formala si de natura a afecta chiar scopul procesului penal, acela de constatare in mod complet a faptelor care constituie infracţiuni astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si gradului de participare si implicare efectiva.
Avand in vedere cele de mai sus, a solicitat in temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p. rap. La art. 346 alin.3 C.p.p., restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Inalta Curte de si Justitie, ST- Craiova in vederea refacerii rechizitoriului nr. P/2014 intocmit la data de 05.03.2015.
Prin rezoluţia din data de 26.03.2015, la expirarea termenelor prev. de art. 344 alin. 2 şi 3 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpat, cu menţiunea de a răspunde la acestea în termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut de art. 344 alin. 4 C.p.p.
La data de 27.03.2015, Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova a primit cererile şi excepţiile formulate de inculpatul D.A.F. , şi a înaintat răspuns în scris la cererile şi excepţiile ridicate de inculpat prin intermediul apărătorului ales.
În răspunsul depus la dosarul cauzei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 342 – 344 C.p.p. ce priveste verificarea legalitatii sesizarii în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Dolj sub numarul 3684/63/2015, a arătat următoarele:
Limitele judecatii, respectiv faptele pentru care inculpatul D.A.F. a fost trimis în judecata, sunt cele descrise în rechizitoriul nr. 326D/P/2014 din 05 martie 2015 atat ”în fapt” (fila 7 paragraf ultim, fila 8 paragraful 1) cat si “în drept” (fila 10 paragraful 1).
Acestea sunt descrise astfel: “Faptele inculpatului D.A.F., care, în perioada 02-08.02 2015 s-a deplasat în Spania achizitionand 703,5 grame cannabis, pe care a introdus-o în tara în interiorul unui colet expediat pe un nume fictiv, cannabisul fiind destinat comercializarii pe teritoriul Romaniei, întrunesc, în concurs, elementele constitutive ale infractiunilor de trafic de droguri de risc si trafic international de droguri de risc fapte prev. si ped. de art. 2 alin. 1 si art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal”.
La fila 8 paragrafele 2-4 este explicat în mod clar continutul constitutiv al fiecareia dintre cele doua infractiuni retinute în sarcina inculpatului, respectiv:
“În acest sens, se va retine sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 ca inculpatul Dnnceanu Alin Florin s-a deplasat în Spania, de unde a achizitionat contra sumei de 1200 euro cele 700 grame cannabis, disimulandu-le într-un pachet si expediindu-l în tara pe un nume fictiv, fara ca persoanele care se ocupau efectiv cu transportui sa stie continutul pachetului, introducerea în tara s-a facut de asemenea cu mijloacele de transport în care se afla si inculpatul, acesta avand practic în permanenta controlul asupra coletului.
Se va retine în acest sens introducerea directa în tara a drogurilor fara implicarea altor persoane.
Desi inculpatul D.A.F. a negat faptul ca intentiona sa comercializeze drogurile, sustinand ca nu mai vanduse astfel de substante anterior, avand în vedere declaraţiile martorilor, cantitatea mare de substanta, informatiile existente anterior în baza carora a fost declansata cercetarea si datele rezultate din convorbirile telefonice, rezulta fara dubiu ca drogurile au fost introduse în tara cu intentia comercializarii, fiind întrunite astfel elementele constitutive si ale infractiunii prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000″.
In partea introductiva a rechizitoriului sunt descrise modalitatea de
sesizare a organelor judiciare si modul în care a fost instrumental cauza,
rezultand astfel indicii temeinice privind implicarea inculpatului în
infractiunile amintite, totul culminand cu organizarea actiunii de prindere în
flagrant din ziua de 08 februarie 2015.
Desi au existat aceste indicii ,,în lipsa unor cumparari autorizate sau a unei alte actiuni care sa implice gasirea unor cantitati de droguri asupra inculpatului, al caror continut sa fie certificat de o constatare tehnico-stiintifica, nu s-a continuat si nu s-a extins urmarirea penala pentru fapte anterioare plecarii inculpatului în Spania în vederea procurarii drogurilor, probele existente în cauza (declaratii martori, convorbiri telefonice) fiind apte sa dovedeasca scopul introducerii în tara a drogurilor pentru care s-a organizat actiunea de prindere în flagrant din ziua de 08 februarie 2015, respectiv comercializarea lor.
In acest fel, obiectul cauzei de fata îl constituie exclusiv achizitionarea din Spania, transportarea şi introducerea în ţară în scopul comercializarii a cantitatii de aproximativ 700 grame cannabis, gasite cu prilejul actiunii de prindere în flagrant din ziua de 08 februarie 2015,
Acest lucru a fost descris foarte clar, aşa cum a aratat mai sus, atat în descrierea starii de fapt, cât şi la încadrarea acesteia “în drept”.
În concluzie, apreciază ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism a desfasurat urmarirea penala conform competentei materiale si teritoriale, rechizitoriul avand toate elementele cerute la art. 328 C.p.p., motiv pentru care a si fost sesizat Tribunalul Dolj cu judecarea cauzei, astfel ca, în conformitate cu art. 346 C.p.p. se impune dispunerea începerii judecăţii.
Procedând la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, conform art. 342 şi urm. Cpp, se constată următoarele:
Raportat la actele de urmărire penală existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară constată că Tribunalul Dolj este competent material şi teritorial să judece prezenta cauză, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, iar infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 36 alin. 1 lit. c C.p.p., iar raportat la locul săvârşirii infracţiunilor şi locuinţa inculpatului rezultă că sunt incidente în cauză criteriile prev. de art. 41 alin. 1 C.p.p.
Judecătorul de cameră preliminară constată, de asemenea, că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate ale inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.
De asemenea, se constată că au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpatul D.A.F. , prin apărător ales, în cadrul termenului stabilit de judecătorul de cameră preliminară potrivit art. 344 C.p.p., iar din oficiu nu se impun a fi invocate.
Cu privire la cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul D.A.F. , prin apărător ales, în baza art. 345 alin. 1 NCPP judecătorul de cameră preliminară le va respinge, apreciindu-le ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Limitele judecăţii, respectiv faptele pentru care inculpatul D.A.F. a fost trimis în judecată, sunt cele descrise în rechizitoriul nr. 326D/P/2014 din 05 martie 2015 atât ”în fapt” (fila 7 paragraf ultim, fila 8 paragraful 1) cat si “în drept” (fila 10 paragraful 1). Acestea sunt descrise astfel: “Faptele inculpatului D.A.F. , care, în perioada 02-08.02 2015 s-a deplasat în Spania achiziţionand 703,5 grame cannabis, pe care a introdus-o în tara în interiorul unui colet expediat pe un nume fictiv, cannabisul fiind destinat comercializării pe teritoriul României, întrunesc, în concurs, elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc si trafic internaţional de droguri de risc fapte prev. si ped. de art. 2 alin. 1 si art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal”.
De asemenea, la fila 8 paragrafele 2-4 este explicat în mod clar conţinutul constitutiv al fiecăreia dintre cele doua infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului. Astfel, obiectul cauzei de faţă îl constituie exclusiv achiziţionarea din Spania, transportarea şi introducerea în ţară în scopul comercializării a cantităţii de aproximativ 700 grame cannabis, găsite cu prilejul acţiunii de prindere în flagrant din ziua de 08 februarie 2015, iar acest lucru a fost descris foarte clar atât în descrierea stării de fapt, cât şi la încadrarea acesteia în drept.
Pe de altă parte, veridicitatea susţinerilor parchetului nu poate forma obiectul camerei preliminare, ci al judecăţii pe fondul cauzei, chiar dacă inculpatul nu înţelege să le recunoască integral la acest moment procesual.
Prin urmare, în baza art. 345 alin. 1 NCPP judecătorul de cameră preliminară va respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpatul D.A.F. , iar în baza art. 346 NCPP va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 326D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpatul D.A.F. , trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de trafic de droguri de risc, respectiv de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul D.A.F. .
