– art.112 din codul fiscal, prin microîntreprindere se înţelege persoana juridică română care realizează venituri altele decât cele prev. de art. 112 indice 2 alin. 6 şi altele decât cele din consultanţă şi management in proporţie de peste 80% din veniturile totale, a realizat venituri care nu depăşesc echivalentul in lei a sumei de 60.000 Euro şi în conf. cu Ut. e nu se află în dizolvare, cu lichidare înregistrat in registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti potrivit legii.
Prin prisma acestor dispoziţii legale, instanţa a reţinut că debitoarea se află în insolvenţă începând cu anul 2010 şi nu a realizat venituri, ci din contră se află în dizolvare cu lichidare potrivit art. 112 indice 1 Ut. e din codul fiscal astfel că în mod netemeinic şi nelegal, lichidatorul judiciar prin planul de distribuire a alocat sumele de bani cu titlu de impozit microîntreprindere, astfel că în baza art. 122 alin. 3 din Ig. 85/2006 va admite contestaţie creditoarei şi va dispune eliminarea plăţii impozitului microîntreprindere în sumă de 4022 lei şi redistribuirea acestei sume către contestatoare în calitate de creditor garantat.
(Tribunalul Bihor- Secţia a Il-a civilă, sentinţa nr. 434/F/18 martie 2015)
Prin contestaţia înregistrată la instanţă la data de 17.12.2014, contestatoarea BANCPOST SA, cu sediul în B., B-dul D.. a chemat în judecată debitoarea SC D.T. SRL prin lichidator judiciar C.P.T.. şi creditorii DGFP O.., A…. O.., DIRECŢIA S…., PRIMĂRIA B., SC T. SRL, SC RR S.A, SC P… SLR PRIN LICHIDATOR E., solicitând instanţei eliminarea plăţii impozitului microîntreprindere în sumă de 4022 ron şi redistribuirea acestei sume creditorului garantat B…. SA şi modificarea onorariului lichidatorului judiciar astfel: 3% din suma distribuită creditorului; 3% din 109 564,74 ron, respectiv 3 286,94 ron, iar diferenţa de 1493,95 ron, să fie distribuită creditorului garantat.
In fapt, se arată că la data de 03.12.2014, a fost depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar al debitoarei, planul de distribuire a sumelor către creditori.
Potrivit raportului de activitate , bunul debitoarei a condus la obţinerea sumei de 159 362,86 ron.
Prin planul de distribuire s-a propus suma de 4022 ron cu titlu de plata impozit microîntreprindere a fi distribuită cu titlu de plată impozit microîntreprindere şi a fost repartizată cu titlu de onorariu lichidator suma rezultată din aplicarea procentului de 3% din suma de 159362,86 ron însă în contradicţie cu hotărârea adunării creditorilor din data de 20.12.2013, în care s-a stabilit că onorarul lichidatorului va fi 3% din suma distribuită creditorului adică în concret din suma efectiv distribuită de 109 362, 86 ron.
în ceea ce priveşte alocarea prin planul de distribuire a impozitului pe microîntreprindere de 3% din 134082,5 ron consideră că această sumă este in contradicţie cu prevederile codului fiscal deoarece potrivit art. 112 indice 1 din codul fiscal, prin microîntreprindere se înţelege întreprinderea care la data de 3 decembrie a anului fiscal precedent realizează venituri, altele decât cele prev. la art. 112 indice 2 alin. 6 a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 65.000 Euro şi nu se află în dizolvarea sau lichidare.
în drept, sunt invocate disp. art 122 din lg. 85/2006.
Lichidatorul judiciar, nu se opune la contestaţia formulată de B… SA împotriva planului de distribuire în ceea de priveşte primul capăt de cerere privind eliminarea plăţii impozitului microîntreprindere în sumă de 4022n.
Cu privire la capătul de cerere privind modificarea onorariului lichidatorului judiciar arată că suma nu va fi de 109.000 lei, ce această sumă va fi reîntregită cu impozitul pe profit, respectiv suma 109.564,74 lei + 4022 x 3% — 3406,30 lei. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către contestatoare, solicită respingerea acestora.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, instanţa reţine că prin planul de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei SC D.T. SA , din suma totală de 159 362,86 lei potrivit art 123 din lg. 85/2006, s-a dispus distribuirea sumei de 4022 lei cu titlu plată impozit microîntreprindere de 3% din 134 082,5 lei şi suma de 4780,89 lei plată parţială onorariu lichidator de 3% +159362,86 lei brut conform adunării generale a creditorilor şi încheierii din 3.12.2010 şi a căror sume au fost contestate de către creditoare.
Legea specială a insolvenţei a instituit cadrul general al ordinii plăţilor creanţelor conform disp.art.123 din Legea 85/2006, iar cu titlu particular în cazul valorificării bunurilor debitoarei, grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garanţii imobiliare ori drepturi de retenţie, a instituit ordinea distribuirii creanţelor, conform disp.art.121, al.l, şi nu disp. art. 123 din lg. 85/2006 avută în vedere de lichidator la întocmirea planului de distribuire a sumelor de bani.
Referitor la distribuirea sumelor de bani reprezentând plata impozitului aferent microîntreprinderilor, judecătorul sindic reţine că potrivit art. 112 din codul fiscal, prin microîntreprindere se înţelege persoana juridică română care realizează venituri altele decât cele prev. de art. 112 indice 2 alin. 6 şi altele decât cele din consultanţă şi management in proporţie de peste 80% din veniturile totale, a realizat venituri care nu depăşesc echivalentul in lei a sumei de 60.000 Euro şi în conf. cu lit. e nu se află în dizolvare, cu lichidare înregistrat in registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti potrivit legii.
Prin prisma acestor dispoziţii legale, instanţa reţine că debitoarea se află în insolvenţă începând cu anul 2010 şi nu a realizat venituri, ci din contră se află în dizolvare cu lichidare potrivit art. 112 indice 1 lit. e din codul fiscal astfel că în mod netemeinic şi nelegal, lichidatorul judiciar prin planul de distribuire a alocat sumele de bani cu titlu de impozit microîntreprindere , astfel că în baza art. 122 alin. 3 din lg. 85/2006 va admite contestaţie creditoarei şi va dispune eliminarea plăţii impozitului microîntreprindere în sumă de 4022 lei şi redistribuirea acestei sume către contestatoare în calitate de creditor garantat.
In ceea ce priveşte onorariul lichidatorului judiciar, judecătorul sindic reţine că potrivit procesului verbal al adunării creditorilor din data de 20.12.2013 la pct. 1 a ordinei de zi fost votată remuneraţia lichidatorului judiciar în cuantum de 3000 ron plus TVA pe toată perioada de insolvenţă şi un procent de 5 % plus TVA din sumele distribuite creditorilor in primul an de procedură şi 3% plus TVA din sumele distribuite creditorilor in anii următori de procedură.
Faţă de aceste aspecte judecătorul sindic reţine că potrivit hotărârii adunării creditorilor, având in vedere că bunurile debitoarei nu s-au realizat in primul an de procedură , onorariul lichidatorului se compune din 3% plus TVA din sumele distribuite creditorilor in anii următori de procedură, situaţie faţă de care urmează să admită contestaţia creditoarei şi va dispune modificarea onorariului lichidatorului judiciar în sensul că acesta se va calcula în procent de 3% din suma acordată creditorului garantat şi nu din totalul sumei de 159 362,86 lei rezultată din valorificarea bunurilor debitoarei.
Fiind în culpă procesuală, instanţa în baza art. 274 din vechiul cod de pr. civilă va obliga pe lichidatorul judiciar să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru justificate cu actele de la dosar.
