Dacă procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională prin care s-a luat măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost atacat în termen legal cu plângere contravenţională, iar inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul pe perioada soluţionării plângerii contravenţionale, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, nici sub aspect obiectiv şi nici sub aspect subiectiv.
O.U.G. nr. 195/2002R, art. 86 alin. 2, art. 118 alin. 2
Prin sentinţa penală nr. 135/07.11.2012 pronunţată de Judecătoria Luduş, s-au hotărât următoarele:
În baza art.345 alin. 1 şi alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74, lit.”a” şi art. 76 lit.”e – teza I” Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul J. E., fiul lui xxxxx cu antecedente penale, la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 Cod penal, de 2 ani şi 3 luni.
În baza art. 71 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. „a” şi „b” cod penal şi în baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii .
În baza art.359 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 25 martie 2011, în jurul orelor 18:10, inculpatul a condus autoturismul marca „Toyota” cu număr de înmatriculare xxx pe DN15 – E60, din direcţia Târgu Mureş spre Cluj-Napoca, fiind oprit în trafic de un echipaj al poliţiei rutiere pe raza oraşului Luduş, la km. 33+400 m., după ce în prealabil, acesta a efectuat o depăşire regulamentară a unei coloane de autovehicule.
În cursul judecăţii, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Din coroborarea tuturor probelor administrate a rezultat cu certitudine vinovăţia inculpatului.
Ca atare, instanţa a apreciat că:
În drept:
Fapta inculpatului, care în data de 25 martie 2011 a condus autoturismul marca „Toyota” cu număr de înmatriculare xxx pe DN15 – E60, în condiţiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În faza cercetării judecătoreşti instanţa a asigurat dreptul la apărare al inculpatului procedând la desemnarea unui apărător din oficiu, dar inculpatul şi-a angajat un apărător ales, în prezenţa căruia a fost audiat la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012, după ce s-a sustras cercetării judecătoreşti 5 termene de judecată.
Din declaraţia inculpatului s-a reţinut faptul că aceste nu a recunoscut comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, deşi a precizat că a condus la data la care a fost oprit de către organele de poliţie deşi avea permisul suspendat, în aprecierea sa aceasta neconstituind o infracţiune.
Din probele administrate în cauză, în principal din cuprinsul adresei numărul 266770/29 aprilie 2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, a rezultat că, inculpatul figurează ca posesor permis de conducere categoriile B, BE, C, CE, cu menţiunea „suspendat”.
Conform listei anexate adresei, instanţa a reţinut că, inculpatului i-a fost suspendat în mai multe rânduri dreptul de a conduce pentru săvârşirea unor fapte contravenţionale la regimul circulaţiei, ultima dintre acestea săvârşită la data de 11 mai 2010 fiind depăşirea limitei maxime de viteză cu peste 50 km./h.
Pentru această faptă, inculpatul a fost sancţionat contravenţional şi i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile, începând cu data de 11 mai 2010 până la data de 08 august 2010.
Inculpatul nu s-a conformat acestei interdicţii fiind surprins în trafic în judeţul Cluj, la data de 03 iulie 2010, motiv pentru care i s-a întocmit dosar penal, având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Pentru fapte identice inculpatului i-au fost întocmite ulterior alte două dosare penale la data de 16 decembrie 2010 şi 25 martie 2011 fiind surprins în trafic în judeţele Cluj şi Buzău.
Instanţa a apreciat că, infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice sunt prin esenţa lor infracţiuni de pericol, legiuitorul înţelegând să stabilească conduita persoanelor aflate în trafic tocmai pentru a preveni accidentele de circulaţie şi în consecinţă comportamentul inculpatului denotă lipsa de responsabilitate a acestuia faţă de obligativitatea respectării legislaţiei în materia regimului circulaţiei rutiere, o nesupunere la măsurile administrative luate împotriva sa, circumstanţe care dau faptei inculpatului pericolul social al unei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social al faptei, persoana şi conduita procesuală a inculpatului care nu are antecedente penale dar nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Astfel, sub aspectul încadrării juridice, instanţa a apreciat că, fapta inculpatului, care în data de 25 martie 2011 a condus autoturismul marca „Toyota” cu număr de înmatriculare xxxx pe DN15 – E60, în condiţiile în care exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul J. E. solicitând achitarea sa.
Examinând recursul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 3858, art. 3856 alin. 3, art. 3859 pct. 18 rap. la art. 52 şi art. 62-68 C. pr. pen, instanţa de control judiciar l-a găsit fondat, pentru următoarele considerente.
Din cuprinsul adresei emise de IPJ Buzău sub nr. 80522/07.03.2013 (fila 36), rezultă că inculpatul a fost oprit în traficla data de 25.03.2011, de către lucrătorii I.P.J.Buzău, iar în urma verificărilor efectuate, aceştia au întocmit un proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În acest sens s-a constituit dosarul penal nr.528/P/2011, în care s-au efectuat cercetări faţă de J. E. pentru infracţiunea menţionată, iar la data de 06.12.2011, acest dosar a fost înaintat cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni ci caracter administrativ către Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat.
Însă, prin sentinţa penală nr. 258/01.11.2012 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dos. nr. 2335/287/2012, definitivă prin nerecurare la 15.11.2012, s-a dispus achitarea inculpatului J. E. de sub acuza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
Curtea a mai reţinut că la data de 11.05.2010, inculpatul a fost sancţionat contravenţional, prin procesul verbal seria CC nr.6059963 fiind aplicată amendă şi luându-se măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Procesul verbal a fost atacat cu plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj la data de 16.07.2010-aşa cum reiese din considerentele sentinţei nr. 9812/2011 ataşată la dosar.
La data de 25.03.2011, petentul a fost oprit în trafic în timp ce se deplasa pe DN 2 E 85 ca urmare a nerespectării regimului legal de viteză şi în urma verificării în bazele de date s-a constatat că avea permisul de conducere suspendat întrucât din baza de date a IPJ Cluj reieşea că la data de 11.05.2010 acesta fusese sancţionat contravenţional.
La data de 06.04.2011, s-a început urmărirea penală, reţinându-se în sarcina inculpatului (învinuit la acea dată) săvârşirea infracţiunii prev. şi pedepsită de de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicat. Pe parcursul cercetărilor, la dosarul de urmărire penală, inculpatul a depus copie legalizată de pe sentinţa nr.9812/08.06.2011 pronunţată în dosarul nr. 22881/211/2010, prin care s-a admis plângerea şi s-a desfiinţat procesul verbal seria CC nr.6059963/11.05.2010.
Faţă de probatoriile depuse la dosar, menţionate mai sus, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nici sub raport obiectiv, nici sub raport subiectiv.
Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de inculpatul J. E. împotriva sentinţei penale nr. 135/07.11.2012 pronunţată de Judecătoria Luduş este nefondat, motiv pentru care, în baza art 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, şi a fost admis.
S-a casat parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
În baza art 345 alin. 1, 3 C. pr. pen, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen, a fost achitat inculpatul J. E. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare aferente fondului în sumă de 300 lei la care a fost obligat inculpatul, au rămas în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.
