TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III A CIVILĂ
DOSAR NR. 13031/299/2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 2894 R
Şedinţa publică de la 14.12.2010
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE – Luminiţa Cristina Stoica
JUDECĂTOR – Ionica Ninu
JUDECĂTOR – Luminiţa Calciu
GREFIER – Marinela Valentina Bojă
Pe rol, soluţionarea cererii de recurs formulată de către recurentul-contestator M.S., împotriva sentinţei civile nr. 13731/18.11.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 13031/299/2009, în contradictoriu cu intimatul RA APPS prin SAIFI.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns intimatul, prin O.C., în baza delegaţiei depusă la dosar în şedinţă publică (fila 18), lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei că, la data de 25.06.2010, intimatul a depus, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare (filele 7-14).
Intimatul, prin consilier juridic, susţine excepţia tardivităţii introducerii recursului formulat de recurentul-contestator, invocată prin întâmpinare, întrucât acesta nu a fost introdus în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C.pr.civ.
Instanţa respinge excepţia tardivităţii introducerii recursului formulat de recurentul-contestator, întrucât acesta a fost formulat pe data de 09.04.2010, data de pe ştampila poştei, aplicată pe plicul de înaintare a recursului (fila 4), aşadar cu respectarea termenului de 15 zile prevăzute de art. 301 C.pr.civ., termen care curge din 25.03.2010, data comunicării sentinţei recurate.
Nemaifiind cereri de formulat şi nici excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul, prin consilier juridic, învederează că a îndeplinit toate actele de în termenele prevăzute de şi a întreprins toate demersurile necesare executării silite a recurentului-contestator, în baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 şi solicită respingerea recursului formulat de recurentul-contestator ca nefondat, cu menţinerea implicită a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 13731/18.11.2009, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.05.2009, sub nr. 13031/299/2009, contestatorul M.S. a formulat, în contradictoriu cu intimata R.A.-APPS prin SAIFI, contestaţie la executare, solicitând instanţei să dispună desfiinţarea executării silite începute prin somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „N.D.” în dosarul execuţional nr. 88/2005 şi comunicată contestatorului la data de 16.04.2009 şi, pe cale de consecinţă, anularea somaţiei şi a tuturor formelor de executare silită efectuate în temeiul acesteia, precum şi a întregii proceduri de executare silită efectuate de judecătoresc. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că executarea sentinţei civile din 18.09.2002 este prescrisă, întrucât sentinţa a devenit la data pronunţarii acesteia, iar somaţia executorului judecătoresc a fost înregistrată la sediul M.S. la data de 04.05.2009, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita prevazut de art. 405 C.proc.civ.
Totodată, contestatorul a invocat perimarea executării silite, învederand că executarea a început în anul 2005 şi că de atunci şi până în prezent executorul judecătoresc nu a efectuat faţă de contestator niciun act de executare silită.
A mai aratat contestatorul că sumele înscrise în somaţie nu sunt datorate, deoarece suma totală la plata căreia a fost obligat debitorul prin titlul executoriu pus în executare este de 2.424 lei, iar debitul înscris în somaţie este de 4.222 lei. S-a sustinut că această sumă nu este certă, întrucât este actualizată cu rata inflaţiei, iar pe de altă parte s-a calculat şi un onorariu pe care contestatorul nu l-ar fi plătit dacă intimata ar fi solicitat executarea voluntară a obligaţiei, potrivit Codului de procedură civilă.
Contestatorul a solicitat instanţei să pună în vedere intimatei să depună soluţia instanţei de recurs, pentru a se constata dacă în această cale de atac nu s-a eliminat obligaţia de plată.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399-404 C.proc.civ.
În susţinerea cererii, contestatorul a depus înscrisuri in fotocopie.
Intimata R.A. – A.P.P.S prin Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia tardivitaţii formulării contestaţiei la executare, în motivarea careia a aratat ca, potrivit afirmaţiilor contestatorului, somaţia i-a fost comunicată acestuia la data de 16.04.2009, iar contestaţia la executare a fost întocmită la data de 12.05.2009, fiind astfel depăşit termenul legal de 15 zile prevazut de art. 401 alin. 1 lit. a C. proc.civ.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, menţinerea tuturor actelor de executare efectuate în cauză şi continuarea executării silite încuviinţate.
Prin sentinţa civilă nr. 13731/18.11.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul M.S., în contradictoriu cu intimata RA- APPS PRIN SAIFI, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de suspendare a executarii silite, ca ramasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1145/18.09.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 909/2001, urmare a admiterii apelului declarat de contestatorul M.S., acesta a fost obligat să platească intimatei R.A. – A.P.P.S prin SAIFI suma de 22.443.531 ROL (2.244,35 RON), cu titlu de penalităţi de întârziere, şi suma de 1.840.480 ROL (184,04 RON), cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Decizia civilă nr. 1145/18.09.2002 a devenit irevocabilă prin decizia nr. 1589/2004 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, fiind învestită cu formulă executorie potrivit dispoziţiilor art. 376 alin. 1 C.proc.civ (filele 53-54).
Deoarece M.S. nu s-a conformat acestui titlu executoriu şi nu a executat de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească, la data de 17.02.2005, intimata-creditoare s-a adresat cu o cerere BEJ „S.N” (filele 51-52), solicitând recuperarea sumei acordate prin decizia civilă nr. 1145/18.09.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, constituindu-se dosarul de executare nr. 88/2005.
Prin Încheierea din 16.03.2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, ca urmare a admiterii cererii înaintate de BEJ.
Prin procesul-verbal din 16.04.2009, in temeiul art. 371 ind. 2 alin. 3 C.proc.civ., s-a procedat la actualizarea debitului în funcţie de rata de inflaţie, calculându-se suma de 4222 lei (fila 117). De asemenea, prin procesul-verbal din data de 16.04.2009 s-au stabilit cheltuieli de executare in suma totala de 187,60 lei.
În cadrul dosarului de executare, deschis în anul 2005, BEJ a emis somaţia din 16.04.2009, prin care a solicitat contestatorului-debitor, în temeiul Legii nr. 110/2007, sa aloce fondurile necesare achitării debitului actualizat si cheltuielilor de executare(fila 116).
Referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Dispoziţiile art. 405 C.proc.civ. prevăd că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen de prescripţie care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 372 C.proc.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Pentru a dobândi caracter de titlu executoriu hotărârea judecătorească rămasă definitivă sau devenită irevocabilă se învesteşte cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere că, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., hotărârile date în apel sunt definitive, iar exercitarea recursului suspendă executarea hotărârii numai în cazurile expres prevăzute de art. 300 C.proc.civ., rezultă că dreptul de a cere executarea silită se naşte la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Astfel fiind, aplicând dispoziţiile legale mai sus mentionate la cauza de faţă, instanţa de fond reţine că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la data de 18.09.2002, data pronunţarii deciziei civile nr. 1145/18.09.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, iar intimata a formulat cererea de executare silită la data de 17.02.2005, deci înăuntrul termenului de 3 ani stabilit de dispoziţiile art. 405 C.proc.civ.
În consecinţă, reţinând că titlul executoriu a fost pus în executare anterior împlinirii termenului de prescripţie, instanţa constată că acest motiv invocat în contestaţia la executare este neîntemeiat.
Referitor la perimarea executării silite care formeaza obiectul dosarului execuţional nr. 88/2005 al Biroul Executorului Judecătoresc „N.D.”, instanţa de fond reţine ca potrivit art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.
Perimarea este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care să găseşte şi care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea formulată, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată a nu fi fost introdusă.
Prin urmare, în materia executării silite, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă.
Instanţa reţine că, pentru a impiedica producerea efectelor perimării, este necesar ca un act de executare să fie urmat de un alt act de urmărire sau creditorul să-şi fi manifestat cel puţin diligenţa în acest sens, depunând stăruinţa necesară prin formularea unor cereri pentru continuarea executării silite, întrucât aceste cereri, fiind acte de procedură, întrerup termenul de perimare a executării.
În cauza de faţă, instanţa de fond constată că, ulterior formulării cererii de executare silită, respectiv 17.02.2005, intimata-creditoare a făcut în mod constant demersuri în vederea continuării executării silite, adresând executorului judecătoresc cereri în acest sens în perioada 21.06.2005 – 03.04.2009, la intervale care nu depăşesc 6 luni, după cum reiese din documentele aflate în dosarul de executare nr. 88/2005 (filele 58-82).
Deşi executorul judecătoresc a emis somaţia de plată la data de 16.04.2009, având în vedere diligenţele depuse de către creditoare prin formularea cererilor de continuare a executării silite, instanţa nu poate reţine lipsa de stăruinţă a acesteia ori lăsarea cauzei în nelucrare timp de 6 luni pentru a opera perimarea, intimata nefiind în culpă pentru neefectuarea de către executorul judecătoresc a unor acte de executare silită efective în intervalul menţionat.
Referitor la susţinerile contestatorului privind caracterul nedatorat al sumelor înscrise în somaţie, instanţa de fond reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun astfel de criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri executorii.
Instanţa observă că intimata, prin cererea de continuare a executării silite din data de 20.10.2008 (fila 115), a solicitat organului de executare reactualizarea sumei la plata căreia contestatorul a fost obligat prin hotărârea judecătorească, precum şi recuperarea cheltuielilor de executare.
În baza acestei solicitări şi a dispoziţiei legale mentionate, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea sumei cu rata inflaţiei, rezultând o valoare a debitului de 4222 lei, pentru recuperarea căruia s-a emis somaţia din data de 16.04.2009.
Actualizarea creanţei stabilite anterior prin hotărâre judecătorească, în funcţie de coeficientul de inflaţie, îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 1073 C.civ., potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar în conformitate cu art. 1084 C.civ., daunele cuprind paguba suferită şi câştigul nerealizat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de către debitor.
De asemenea, instanţa de fond constată ca punerea în executare silită a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile nu este condiţionată de solicitarea adresată în prealabil debitorului în vederea achitării debitului de bunăvoie, neexistând nici o obligaţie legală în acest sens.
Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, şi art. 387 C.proc.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituţiilor publice începe şi se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă
Deşi art. 3711 alin. 1 C.proc.civ. instituie principiul potrivit căruia obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, acesta se adresează în primul rând debitorului obligat prin hotărârea judecătorească irevocabilă, ale cărei dispoziţii este dator a le aduce la îndeplinire întocmai.
Totodată, principiul enunţat este nuanţat de alineatul 2 al aceluiaşi articol, care precizează că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, întrucât, prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile împotriva debitorului, creditorul a efectuat deja demersurile necesare în vederea realizării drepturilor sale.
Faţă de aspectele invederate mai sus, devine incident art. 3717 C.pr.civ., potrivit căruia debitorul, inclusiv instituţie publică ce nu îşi execută de bunăvoie obligaţia, va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
Astfel fiind, instanţa constată că sumele înscrise în somaţia comunicată contestatorului nu sunt nedatorate, ele reprezentând valoarea creanţei principale, actualizate cu rata inflaţiei, şi cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, astfel ca şi acest motiv invocat de contestator este nefondat.
Contestatorul M.S., la 09.04.2010, data plicului, a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr.13731/18.11.2009 pronunţată în Dosarul nr. 13031/299/2009 prin care solicită să se admită recursul, să se modifice în parte sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei la executare pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa a reţinut că executarea sentinţei civile
nr.909/18.09.2002 nu este prescrisă. Astfel, data pronunţării sentinţei a fost 18.09.2002, data de la care acesta devenea executorie, având în vedere prevederile Codului de procedura civila. Având în vedere că somaţia executorului judecătoresca fost inregistrata la sediul Ministerului Sănătăţii la data de 04.05.2008, deci la mai mult de 3 ani (termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita), executarea respectivei sentinţe este prescrisa (art.405 C.pr.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani).
În mod greşit instanţa a reţinut că executarea silită începută prin executorul judecătoresc nu este perimată. Astfel, potrivit art.389 din Codul de procedura civila “dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”. Asa cum se observa din numărul dosarului de executare silita, executarea a început în anul 2005. De la data începerii executării silite şi până în prezent, executorul nu a efectuat faţă de M.S. niciun act de executare silita, motiv pentru care solicita instanţei sa constate ca executarea este perimata si sa desfinteze aceasta executare. De asemenea, în mod greşit instanţa a reţinut că sumele înscrise în somaţie nu sunt datorate.
În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare în recurs, invocând excepţia tardivităţii şi pe fond solicitând respingerea acestuia ca nefondat, executarea nefiind prescrisă şi nici perimată, iar suma actualizată din somaţie fiind pe deplin datorată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 şi urm. Cpc.
În apărare, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304 indice 1 C. proc. civ. şi prin prisma motivelor invocate, apreciază instanţa că acesta este fondat şi îl va admite în consecinţă, conform art. 312 alin.1 Cpc, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, când creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi fost urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.
Deşi prin prevederile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă se cere efectuarea unui „ act de urmărire”, este totuşi suficient ca partea creditoare să îşi fi manifestat diligenţa în raport de executarea silită pe care a declanşat-o, manifestând aşadar stăruinţă în executare, inclusiv printr-o cerere de continuare a executării.
Însă, se poate observa că, şi dacă s-ar lua în calcul toate cererile de această natură depuse de către creditor, termenul de perimare rămâne totuşi împlinit; astfel, în perioada 25.11.2005 – 11.06.2006 ( filele 59-60 dosar fond ) nu s-a mai efectuat niciun act în vederea executării. Cum această perioadă depăşeşte durata de 6 luni, stabilită de prevederile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă în vederea perimării, pentru considerentele expuse, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentinţa civilă recurată, în sensul că va admite contestaţia la executare şi va anula executarea silită ca fiind perimată, soluţie faţă de care apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-contestator M.S., împotriva sentinţei civile nr. 13731/18.11.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 13031/299/2009, în contradictoriu cu intimatul RA APPS prin SAIFI.
Modifică în tot sentinţa civilă recurată, în sensul că:
Admite contestaţia la executare.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul nr. 88/2005 al BEJ N.D., ca fiind perimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.12.2010.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
LUMINIŢA CRISTINA STOICA IONICA NINU LUMINIŢA CALCIU
GREFIER
MARINELA VALENTINA BOJĂ
