Reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractele de închiriere nr. 10635/2004 şi 15355/2004 şi a achitat cu titlu de impozit pe clădiri sumele de 2934,14, 3683,69 şi 14481,81 RON însă acesta este nedatorat întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de reevaluare a activelor fizice.
In dovedirea acţiunii a depus înscrisuri.
In drept, a invocat disp.art. OG 81/2003, art. 253 din codul fiscal , art. 998 – 999 Cod civil.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât contractele de închiriere sunt şi în prezent în derulare, iar potrivit actului adiţional încheiat la data de 28.01.2005 prin care s-a stabilit că „ locatarul va prelua obligaţia depunerii declaraţiei de impunere cu privire la impozitele şi taxele locale şi a plăţii directe a acestora către direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale a municipiului Iaşi .
Precizează că prin aparţia OUG 103/2007 pentru modificarea şi completarea OG 81/2003 nu s-a permis reevaluarea clădirilor în întreg sistemul bugetar întrucât coeficienţii de actualizare a valorii activelor fixe începând cu anul 2003 nu au mai fost reactualizaţi, fiind menţinuţi la nivelul anului 2002.
Susţine că după apariţia OUG 103/2007 şi a intrării în vigoare a noilor coeficienţi de actualizare a valorii activelor fixe a procedat la reevaluarea spaţiilor în vederea stabilirii bazei de impozitare
La cererea părţilor s-a admis proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriu, la cea din urmă ambele părţi renunţând la ultimul termen de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 15433/ 2010 instanţa a respins acţiunea cu următoarele considerente :
Reclamanta pretinde că datorită conduitei culpabile a pârâtei a fost nevoită să achite un impozit majorat cu 7% pentru perioada 2007 – 2009, însă potrivit actului adiţional încheiat la data de 28.01.2005 obligaţia depunerii declaraţiei de impunere asupra imobilelor închiriate îi revenea în exclusivitate, ca şi a plăţii impozitului.
OG 81/2003 a menţinut coeficienţii de actualitaze a valorii activelor fixe la nivelul anului 2002 până la aparţia OUG 103/2007, etapă în care potrivit actului adiţional din 28.01.2005 reclamanta a devenit titulara obligaţiilor de plată a impozitului datorat pentru spaţiile închiriate.
De altfel potrivit adresei nr. 88727/2010 ( f 58) emisă de Municipiul Iaşi – Direcţia Economică şi de Finanţe Publice Locale, reclamanta nu a făcut contestaţie pe cale administrativă împotriva actelor administrative fiscale conform art. 205 din OG 92/2003 comunicate pentru anii 2007, 2008 şi 2009 astfel că titlurile de creanţă îşi produc în continuare efectele.
Răspunderea civilă delictuală nu poate opera în sarcina pârâtei potrivit art. 998 – 999 Cod Civil, pentru atitudinea culpabilă a reclamantei care nu şi-a îndeplinit clauzele contractuale asumate potrivit art. 969 Cod Civil.
