Prin decizia penală nr.250 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 30.07.2010 în dosarul nr.3586/120/2010, în baza disp. art.385 15pct.2 lit.a Cod proc.pen., a fost admis recursul declarat de către inculpatul M.R., împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Târgovişte la 20.07.2010 în dosarul nr.6173/315/2010, aceasta fiind casată, iar cauza trimisă în vederea rejudecării aceleiaşi instanţe de fond.
Prin încheierea recurată a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni (de furt calificat şi tentativă la infracţiunea de furt calificat) în baza disp. art.300 2 alin.1 rap. la disp. art.160 b Cod proc.pen.
S-a relevat însă de către instanţa de recurs imposibilitatea efectuării unui examen riguros de legalitate şi temeinicie a încheierii pronunţată de către judecătorul fondului, în absenţa precizării oricăror argumente care să fi putut impune menţinerea arestării preventive a recurentului, acesta limitându-se să arate că „temeiurile” care au determinat-o subzistă.
Nefiind făcută o analiză efectivă în legătură cu temeiurile care au justificat în opinia instanţei de fond detenţia provizorie a inculpatului, tribunalul nu a putut evalua criticile pe care acesta le-a formulat.
Observându-se existenţa în cauza dedusă judecăţii a motivului de casare, prev. de disp. art.385 9 alin.1 pct.9 Cod proc.pen., încheierea atacată necuprinzând motivele pe care s-a întemeiat, care atrage ca sancţiune nulitatea acesteia, tribunalul a admis recursul, a casat încheierea pronunţată de către Judecătoria Târgovişte la 20.07.2010 în dosarul nr.6173/315/2010 şi a trimis cauza în vederea rejudecării aceleiaşi instanţe de fond, pentru a i se respecta recurentului dreptul la un proces echitabil.
