Prin sentinţa penală nr. 237/06.11.2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. 356/39/2014, a fost condamnată inculpata A.A. la pedepsele de:
– 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal pe timp de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”, în formă continuată, prev. şi ped. de art.9 alin.1 lit. b şi alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, 42 Cod penal, şi art.74 alin.1 lit.a şi 76 alin.1 lit.c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, art.42 Cod penal;
– 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „spălare de bani”, prev. şi ped. de art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, devenit prin renumerotare, în urma republicării legii, art.29 alin.1 lit.b, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal şi art.74 alin.1 lit.a şi 76 alin.1 lit.c Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b şi 35 alin.1 şi 3 Cod penal, s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal pe timp de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale).
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal.
În temeiul art.861, art.862 şi art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate, pe o durată de 5 (cinci) ani, care constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.863 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani la datele ce vor fi fixate de acest serviciu;
– să se anunţe în prealabil serviciul despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi despre întoarcere;
– să se comunice serviciului şi să justifice schimbarea locului de muncă;
– să se comunice serviciului informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal, rap. la art.83, 84 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă, a săvârşirii din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.
S-au admis pretenţiile civile formulate de partea civilă.
În temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, a fost obligă inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L., să plătească Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I. care s-a subrogat prin efectul legii în drepturile şi obligaţiile Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene B., suma de 514.918 lei (RON), reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, din care 232.304 lei impozit pe profit şi 282.614 lei taxa pe valoare adăugată, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, calculate potrivit art. 120 şi 1201 din Ordonanţa nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
În temeiul art.33 alin.1 din Legea nr.656/2002, republicată, rap. la art.118 alin.1 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 104.060,44 lei.
S-a menţinut măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr.1282/P/2009 din data de 15 iunie 2010.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 25 iulie 2012 dat în dosarul nr. 368/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei A.A. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.42 Cod penal şi „spălare de bani”, prevăzută şi pedepsită de art.23 alin.1 lit. b din Legea nr.656/2002, toate cu aplicarea art.33 lit. a şi art.34 Cod penal.
În general s-a reţinut că în perioada 02 decembrie 2009-14 decembrie 2010 inculpata A.A., în calitate de administrator la SC C. SRL., a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, în sumă totală de 514.918 lei, prin neînregistrarea veniturilor realizate din tranzacţii comerciale în valoare de 1.733.952,44 lei (aferente unui număr de 71 facturi fiscale), derulate cu SC B. SRL, din care suma de 232.304 lei reprezintă impozit pe profit şi suma de 282.614 lei reprezintă TVA de plată.
De asemenea, inculpata a efectuat tranzacţii în numerar mai mari decât limita de raportare conform legii la acest Oficiu, iar în perioada 16 – 28.12.2010, în calitate de reprezentat al SC C. SRL, a ridicat în numerar din conturile acestei societăţi suma de 104.060,44 lei, fără nici o justificare legală, sumă ce fusese încasată de la SC B. SRL, în cadrul derulării tranzacţiilor comerciale menţionate mai sus.
În acest mod, inculpata a disimulat adevărata provenienţă a sumelor încasate în conturile bancare ale societăţii pe care o administra, precum şi reala destinaţie a sumelor retrase în numerar din conturile respective.
Împotriva sentinţei penale nr. 237 din 06.11.2013 a Tribunalului Botoşani a declarat apel inculpata A.A. care printre altele a criticat-o ca nelegală şi netemeinică inclusiv sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare de bani.
Astfel, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălare de bani s-a invocat că greşit prima instanţă a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 656/2002, că subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracţiunii din care provin banii iliciţi, că nu se poate reţine că S.C. „C.” SRL a desfăşurat o activitate economică ilegală care să justifice reţinerea acestei infracţiuni.
S-a solicitat achitarea pentru săvârşirea acestei fapte în baza art. 16 alin. 1 lit. „a” Cod procedură penală – fapta nu există.
Criticile menţionate au fost găsite ca fiind neîntemeiate de către instanţa de apel pentru următoarele considerente:
Conform teoriei şi practicii în materie, procesul de spălare a banilor are trei faze: PLASARE, STRATIFICARE ŞI INTEGRARE.
În cauză, reciclarea fondurilor provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (impozitele şi taxele sustrase la plată) la SC „C.” SRL, în perioada 29.03.2010- 21.12.2010 s-a materializat prin aceea că veniturile ilicite au alimentat iniţial conturile bancare ale societăţii, conturi controlate în exclusivitate de inculpată, de unde au fost retrase integral în numerar direct la ghişeu după care au fost reintroduse în circuitul financiar sub diferite forme, (spre exemplu: aport capital social, restituire împrumut sau plăţi salarii), în scopul ascunderii provenienţei ilicite şi creării aparenţei de legalitate.
În realizarea scopului de spălare a banilor iliciţi, inculpata a utilizat manopere dolosive, respectiv contracte de împrumut false, state de plată neconforme cu realitatea şi folosite la mai multe unităţi bancare pentru a scoate de mai multe ori suma de bani pretinsă cu titlu de salarii.
Activitatea de plasare a banilor a presupus deplasarea fizică a profiturilor rezultate din vânzări, în numerar, necesară pentru evitarea controlului de către organele legii; aceasta reprezentând „scăparea” la propriu, de numerar şi îndepărtarea fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală, de sursa acestora.
Activitatea de stratificare a constituit-o procesul de mişcare a sumelor de bani primite de la SC B. SRL prin diferite modalităţi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor destinaţii noi proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul.
Activitatea de integrare a sumelor de bani o reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin reintroducerea în circuitul financiar pentru furnizarea unei legalităţi aparente sumelor acumulate în mod ilegal.
Astfel, rezultatele spălării banilor au aşezat la loc în economie sumele de bani în aşa fel încât ele au reintrat în sistemul financiar sub aparenţa de fonduri normale şi „curate” de afaceri ale societăţii S.C. C. SRL.
Întreaga sumă de 1.733.952,44 lei încasată de la S.C. B. S.R.L. în cele trei conturi bancare ale S.C. C. S.R.L., a fost disimulată de inculpata A.A. în privinţa provenienţei reale, cunoscând că provine din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală descrisă şi argumentată anterior, după cum urmează :
Suma de 1.028.886,24 lei, încasată în perioada 30 martie 2010 -14.05.2010 în contul bancar ROO9…. deschis la E. Bank (România) S.A. – Sucursala X, a fost retrasă în numerar astfel:
Astfel, în perioada 06.04.-14.05.2010, în zilele în care erau
încasate de la S.C. B. S.R.L. (14 operaţiuni), inculpata a retras suma de 585.650 lei cu titlu „ridicare numerar: restituire împrumut conform contract”.
La extrasul de cont au fost anexate trei contracte de împrumut încheiate în baza prevederilor art. 1576 Cod civil între D.D., născut la 12.07.1940, tatăl inculpatei, în calitate de împrumutător şi S.C. C. S.R.L, reprezentată legal de administrator unic A.A., în calitate de împrumutat. Valoarea celor trei contracte de împrumut este de 300.000 lei, la contractul încheiat la data de 10.10.2008, suma de 250.000 lei, la contractul din data de 04.11.2008 şi 150.000 lei, la contractul din data de 07.01.2009, în total 700.000 lei.
Deşi prin declaraţiile date martorul D. D. încearcă să confirme cele susţinute de către inculpată cu privire la realitatea împrumuturilor, în mod corect prima instanţă a înlăturat-o şi a calificat-o ca neconcludentă, ca nesusţinută de alte argumente sau probe convingătoare. Inculpata a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată (fila 20) că a încheiat mai multe contracte de împrumut cu tatăl său încă din anul 2001, că în bilanţul contabil de la sfârşitul anului 2008 apar creanţe datorate în sumă de 11 miliarde lei vechi, că avea şi datorii la bănci de 6 miliarde lei vechi, diferenţa fiind datorată tatălui său.
Ori, din balanţa de verificare a S.C. C. S.R.L., aferentă perioadei 01.12.2008 – 31.12.2008, depistată în dosarul penal 1282/P/2009 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani privind-o pe inculpată, care conţine trei pagini şi are menţiunea „conform cu originalul, document în care, în soldul contului 462 „creditori diverşi”, rezultă că societatea avea un sold creditor de 93,64 lei, cu un rulaj anterior total de 109.809,80 lei pe credit şi 109.726,16 debit, susţinerile inculpatei fiind infirmate.
Suma de 550.000 lei, împrumutată de S.C. C. S.R.L. de la D.D., în baza contractelor de împrumut din data de 10.10.2008 şi data de 04.11.2008, trebuia să se regăsească înregistrată în acest cont contabil, atât ca sumă creditată în cursul anului 2008 cât şi ca sold la data de 31.12.2008.Cum acest aspect nu este confirmat, se apreciază că cele două contracte sunt fictive, întocmite pentru a fi prezentate la unitatea bancară ca justificare a retragerii în numerar a sumei de 550.000 lei, prin această modalitate realizându-se de fapt etapa de reintegrare a sumei de bani în circuitul financiar legal după ce aceasta a provenit din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi cunoscând că provenea din săvârşirea acesteia.
De asemenea, contractele de împrumut din datele de 10.10.2008
(300.000 lei) şi 04.11.2008 (250.000 lei) au fost folosite de inculpată şi la B.C.I.S.P.R. S.A. – Sucursala X, pentru retragerea sumei de 428.700 lei cu titlu de „restituire sumă contract împrumut firmă dl. D.D.”.
Prin folosirea celor două contracte de împrumut fictive, în valoare totală de 550.000 lei, inculpata a retras în numerar suma totală de 1.014.350 lei (585.650 + 428.700 lei), deci de două ori valoarea celor două contracte care, chiar şi în condiţiile în care ar fi fost reale, nu puteau justifica legal ridicarea acestei sume de bani în numerar, însă scopul 1-a constituit disimularea provenienţei reale a acestei sume de bani şi reintroducerea ei în circuitul financiar sub aparenţă de legalitate.
De asemenea, tot din sumele de bani încasată de la S.C. B. S.R.L., în conturile bancare ale S.C. C. S.R.L., inculpata a mai ridicat în numerar şi sumele de 55.995,82 lei, la data de 20.12.2010, de la B. C. E. B. – Sucursala X şi 37.745 lei, la data 21.12.2010 de la B. T. S. B., cu titlu plăţi salarii firmă S.C. C. S.R.L. aferente lunii decembrie 2010.
Astfel, la Banca T. a folosit un stat de plată salariaţi permanenţi ai S.C. C. S.R.L. aferent lunii decembrie 2010, pentru suma de 37.845 lei, acelaşi stat de plată fiind folosit şi la C. E. B. pentru ridicarea sumei de 55.995,82 lei. Din aceste state de plată – salariaţi permanenţi rezultă că S.C. C. S.R.L. avea la acea dată 32 salariaţi, aspect nereal. Cu adresa 4691/10.06.2011, Inspectoratul Teritorial de Muncă B., a comunicat că S.C. C. S.R.L. a avut 17 contracte de muncă înregistrate şi 7 încetate, iar din adresa nr. 9347/03.11.2011 aceeaşi instituţie a comunicat că S.C. C. S.R.L. nu a depus la I.T.M. dovezile de plată a salariaţilor în perioada 01.12.2009 – 31.12.2010.
La data de 22.08.2011, în cursul urmăririi penale, a fost solicitată o analiză de specialitate la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, iar prin adresa nr. C/XI/2485/09.09.2011 s-a comunicat că în perioada 01.01.2008 – 13.08.2011 SC C. SRL, figurează înregistrată la oficiu, cu tranzacţii în numerar mai mari decât limita de raportare conform legii, respectiv „la data de 02.04.2010” SC C. SRL, a încasat de al SC B. SRL, suma de 43.967,74 RON, iar în aceeaşi zi SC C. SRL a ridicat în numerar suma de 43.780 RON cu titlu „restituire aport asociat”. De asemenea, s-a comunicat că persoana care a efectuat tranzacţiile a fost numita A.A.
Totodată din adresa nr. ….89/BT/29.09.2011 a Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană Botoşani, la care s-a ataşat adresa nr. 8695/30.05.2011 emisă de Banca T., precum şi extrasul de cont. (f. 156-159 vol. I dosar), rezultă că, în perioada 16 – 28.12.2010, SC C. SRL a încasat de la SC B. SRL, suma de 104.060,44 lei, sumă care a fost retrasă în numerar în aceeaşi perioadă de A.A., aceasta fiind suma reţinută prin rechizitoriu ca făcând obiectul infracţiunii de „spălare de bani”.
În consecinţă, susţinerile inculpatei în apărare precum că a retras în numerar banii încasaţi de la SC „B.” SRL, pentru a-i folosi la plata unor salarii şi la restituirea unor împrumuturi reale, nu pot fi reţinute întrucât din cele anterior arătate rezultă contrariul.
Constituie infracţiunea de „spălare de bani” prevăzută şi pedepsită de art.23 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Raportat la criticile formulate în apel de inculpată, trebuie menţionat că nu activitatea economică desfăşurată de SC „C.” SRL este calificată ca ilegală, ci activitatea inculpatei care după emiterea celor 71 de facturi către SC „ B.” SRL nu le-a mai înregistrat în contabilitate, nu a întocmit declaraţii fiscale aferente, sustrăgându-se în acest mod, cu intenţie de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.
După cum se poate observa, în conţinutul infracţiunii prev. de art. 23 alin. 1, lit. b din Legea 656/2002, devenit prin renumerotare art. 29 alin. 1 lit. „b” legiuitorul nu prevede expres că infracţiunea de spălare de bani trebuie în mod obligatoriu să aibă ca subiect activ o altă persoană decât cea care a comis infracţiunea generatoare de venituri ilicite.
În primul rând autorul fondurilor ilicite este primordial interesat în spălarea banilor, fiind prima persoană dispusă la comiterea de alte acte materiale dolosive, nelegale şi care să ducă aparenţa de legalitate a banilor obţinuţi din infracţiune, după cum este şi în cazul de faţă.
Că uneori se apelează la serviciile alte persoane care prin activităţile sale să ducă la spălarea banilor iliciţi, este o speţă diferită de prezenta.
Oricum, din moment ce legislaţia şi practica judiciară europeană incriminează inclusiv sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare de bani, situaţia în care o persoană obţine venituri ilicite într-o ţară după cum aceeaşi persoană procedează la spălarea banilor într-o altă ţară, subiectul activ al celor 2 infracţiuni ( cea de obţinere de venituri ilicite şi cea de spălare de bani) poate fi acelaşi şi atunci când ambele infracţiuni au fost săvârşite pe teritoriul unei singure ţări, cum este în speţa de faţă.
S-a statuat chiar la nivel de principiu că „spălătorul” poate răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor proveniţi dintr-o infracţiune pe care el însuşi a comis-o.
În acest sens este de menţionat şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în şedinţa din 08.06.2016, a decis că: „ Subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.
Infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune autonomă…”
Ca atare, în cauză după cum am arătat sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, şi cum s-a dovedit că fapta există solicitările de achitare ale apărării se dovedesc a fi neîntemeiate.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor inculpata A.A. a susţinut printre altele că a declarat cele 71 de facturi neînregistrate dar mai târziu, respectiv pe parcursul soluţionării cauzei în fond – ceea ce echivalează cu o recunoaştere indirectă. Apoi sub aspectul intenţiei directe cu care s-au comis infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani, relevante sunt aspectele legate de cesionarea fictivă a părţilor sociale ale SC „C.” SRL către numita E.E., utilizarea de state de plată şi înscrisuri vizând contracte de împrumut fictive, utilizarea lor la mai multe bănci tocmai în scopul de a ridica aceeaşi sumă de mai multe ori, etc. şi toate aceste demersuri ilegale au fost săvârşite în condiţiile în care inculpata a recunoscut că este de profesie contabilă, are pregătire economică, ceea ce dovedeşte că ştia foarte bine care sunt consecinţele acţiunilor sale.
Ca urmare, prin decizia penală nr. 519/24.05.2016 a Curţii de Apel Suceava a fost admis apelul declarat de inculpata A.A.- dar pentru alte motive decât cele invocate de aceasta cu privire la infracţiunea de spălare de bani, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare s-a procedat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare.
