Contractul de concesiune încheiat la 8 februarie 2005 având ca obiect concesionarea unei suprafeţe de teren în scopul construirii unei case de locuit în termenul prevăzut de Legea nr. 50/1991 modificată, a stabilit în art. 5 alin. II că „nerespectarea clauzelor stipulate expres, precum şi a celor prevăzute de normele legale în vigoare, duce la reziliere pe cale administrativă a contractului. în mod unilateral, fără procedură judecătorească”.
Acest pact comisoriu, de forţă maximă, acceptat de reclamantă prin semnarea contractului, dă legitimitate şi temeinicie hotărârii consiliului local, prin care. constatându-se neîndeplinirea obligaţiei de ridicare a construcţiei, s-a dispus rezilierea contractului. Iară intervenţia instanţei de judecată.
Instanţa fiind sesizată cu cererea de anulare a hotărârii consiliului local, a constatat în mod corect că susţinerile reclamantei nu sunt fondate, iar pârâtul avea competenţă să rezilieze unilateral contractul, nefiind încălcate atribuţiile puterii judecătoreşti.
Asupra culpei reclamantei, reţinută de asemenea în hotărârea rccurată. se observă că aceasta avea obligaţia să ridice casa de locuit în termen de un an. condiţie obligatorie, acceptată de reclamantă, şi neexecutată. Motivele invocate, referitoare la faptul că întârzierea s-ar datora unor angajaţi ai Consiliului local K. şi ncobţinerii autorizaţiei de construcţie, nu justifică înlăturarea culpei reclamantei, şi a obligaţiei de a depune toate diligenţele pentru respectarea termenului imperativ stabilit de lege.
In consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
C.A. Timişoara, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 431 din 10 aprilie 2008
Notă: Speţa ridică problema distincţiei dintre condiţia rezolutorie şi condiţia care îndreptăţeşte administraţia să revoce un act administrativ deja emis. Astfel, dacă în primul caz îndeplinirea condiţiei atrage încetarea de drept a efectelor actului, retroactiv şi fără nicio altă formalitate, în cel de-al doilea doar declanşează posibilitatea administraţiei de a-şi manifesta voinţa în sensul revocării acestuia. Cu alte cuvinte, pentru a-şi înceta efectele.
Nolâ: în ce nc priveşte, considerăm corect raționamentul instanţei de recurs. Singura observaţie care se impune este aceea că. în speţă, condiţia rezolutorie constă in invalidarea, de către autoritatea centrală, a hotărârii comisiei judeţene. Aşa se explică de ce în momentul validării, condiţia „a căzut”, cu alte cuvinte este sigur că nu se mai îndeplineşte şi dreptul se consolidează cu efect retroactiv.
În speţa de faţă suntem în prezenţa unui contract, astfel încât nu vom vorbi despre revocare ci despre reziliere, însă raţionamentul de principiu rămâne acelaşi.
este nevoie de o manifestare expresă de voinţă în acest sens. Importanţa practică a distincţiei este evidentă: astfel, în cea de-a doua ipoteză, chiar dacă se îndeplineşte condiţia actul rămâne în vigoare până la revocarea lui expresă (chiar dacă starea în care se află acesta este una înafara cadrului legal).