Conform art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, modificată, cererile întemeiate pe acest act normativ şi supuse procedurii speciale a somaţiei de plată se judecă de către tribunal, în materie comercială, indiferent de valoare.
(Sentinţa nr. 129 din 8 noiembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială sub nr. 1825 din 7.10.2002, creditoarea Primăria Sectorului 3 Bucureşti a chemat-o în judecată pe debitoarea S.C. “A.” S.R.L., solicitând să se someze debitoarea la plata sumei de 10.392.523.634 lei, reprezentând debit şi penalităţi.
Debitoarea a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de excepţia necompetenţei materiale invocată de debitoare, Curtea reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, modificată, cererile întemeiate pe acest act normativ şi supuse procedurii speciale a somaţiei de plată se judecă de către tribunal, în materie comercială, indiferent de valoarea acestora.
Prin urmare, art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o excepţie de la competenţa de drept comun, conform art. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie care este de strictă interpretare şi aplicare.
Pe de altă parte, Curtea reţine că legea prevede în mod expres că cererile întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 se judecă în materie comercială de tribunal, indiferent de valoare, legea distingând în consecinţă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 din coroborat cu art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, modificată, raportat la art. 158 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.
NOTĂ:
Soluţia pronunţată a rămas irevocabilă prin nerecurare.
