Domeniu: Infracţiuni. Influenţare a declaraţiilor. Răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei.
INFRACŢIUNEA DE INFLUENŢARE A DECLARAŢIILOR. RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT JUSTIȚIEI. DIFERENŢE. SCOPUL EXERCITĂRII DE AMENINŢĂRI.
(decizia penală nr.672/A / 15 aprilie2016 a Curții de Apel Bucureşti – Secția a II-a Penală, dosar nr. 6629/202/2015)
Prin sentinţa penală nr.24 din 04.02.2016, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, în baza art. 374 pct. 4 N. C. pr. pen. rap la art.375 NCPP rap. la art. 396 pct. 10 C. pr. pen. a fost admisă cererea inculpatului N.E.V. privind judecarea potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii.
A fost condamnat inculpatul N.E.V., pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin1 C.p. cu aplic. art. 396 pct. 10 C. pr. pen. şi art. 76 C.p. la o pedeapsa de 2 luni şi 20 de zile închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei prev. de art. 274 C. pen. cu aplic. art. 35 alin 1 C. pen. cu aplic. art. 396 pct. 10 C. pr. pen. şi art. 76 C.p. la o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.38 alin.1 C.p. s-a dispus ca inculpatul N.E.V. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare sporită cu 26 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului N.E.V. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin 1, 2 şi 3 C.p., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri şi obligaţii de supraveghere:
– să se prezinte la serviciul de Probaţiune Călăraşi conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie;
– să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
– să anunţe, în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;
– să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate;
– să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 120 de zile (în cadrul Primăriei Grădiştea – Activităţi de îngrijire curăţenie şi reparaţii,pepinieră de flori şi arbuşti; platforme de gunoi de grajd) astfel cum se va stabili de către Serviciului de Probaţiune Călăraşi în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a acestuia, afară de cazul în care din cauza sănătăţii nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 C. pr. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispoz. art. 96 C.p. referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere şi cele civile stabilite prin sentinţă.
S-a luat act că persoanele vătămate M.D., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi nr. 755/P/2015 din data de 14.12.2015 a fost trimis în judecată inculpatul N.E.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin1 C. penal şi răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei (două fapte) prev. de art. 274 C. pen. cu aplic. art. 35 alin1 C. pen
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că inculpatul N.E.V., în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Şt. ce face obiectul dosarului 716/P/2015 şi că în data de 09.03.2015 în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției de Poliție Grădiștea și în data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, l-a amenințat cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă, pe motiv că a sesizat organele de poliție cu privire la fapta de viol și pentru că a dat ulterior declarații în fața organelor de poliție despre fapta menționată.
Audiat în instanţă ca de altfel şi cu ocazia urmăriri penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaştere care s-a coroborat cu toate probele administrate. Totodată, a înţeles să se judece potrivit recunoaşterii vinovăţiei şi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului N.E.V. care în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Şt. ce face obiectul dosarului nr.716/P/2015, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin.1 C. penal.
Faptele inculpatului N.E.V. care în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00 în fața sediului Secției de Poliție Grădiștea și în data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, l-a amenințat cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă, pe motiv că a sesizat organele de poliție cu privire la fapta de viol și pentru că a dat ulterior declarații în fața organelor de poliție despre fapta menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi inculpatul N.E.V..
În motivele de apel depuse în scris de Parchet, s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a aplicat dispoziţiile art.76 C. pen., referitor la reducerea limitelor speciale ale pedepsei, în considerente şi în dispozitivul hotărârii nu au fost indicate împrejurările sau motivele care au fost de natură a determina reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, instanţa de fond nu a arătat în ce au constat aceste circumstanţe, nu le-a motivat.
O altă critică formulată de Parchet a fost şi aceea că pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte sunt nelegale, consecinţa fiind aplicarea inculpatului a unei pedepse rezultante nelegale. În mod greşit a fost aplicată de instanţă o pedeapsă nelegală pentru infr. prev. de art.272 alin.1 C. pen., în cuantum mai mic decât minimul la care s-ar fi putut ajunge prin aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.
În consecinţă, Parchetul a menţionat că pedeapsa rezultantă de 2 ani, 6 luni şi 26 zile închisoare aplicată inculpatului pentru faptele săvârşite apare ca fiind nelegală.
Inculpatul N.E.V., prezent şi asistat de apărător, a criticat hotărârea instanţei de fond sub trei motive:
– pentru nelegalitatea considerentelor care nu conţin nicio referire la pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre infracţiuni, în parte;
– pentru netemeinicie, deoarece instanţa de fond nu a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei şi circumstanţele care au fost prezentate şi efectele acestora;
– nelegala aplicare a pedepsei în cuantum de 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, întrucât a depăşit maximul de condamnare.
Inculpatul a refuzat sa dea declaraţii în faţa instanţei de apel, invocând dispoziţiile art. 83 lit. a C. pr. pen..
La termenul din, instanţa de apel, din oficiu, a pus in discuţie aspecte de legalitate referitoare la încadrarea juridica a faptelor, in raport de scopul dovedit in cauza(doar cel al împiedicării declaraţiilor sau si cel al răzbunării pentru declaraţiile deja date), respectiv posibilitatea reţinerii in cauza atât a infracţiunii de influenţare a declaraţiilor cât şi a celei de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei sau doar a infracţiunii de influenţare a declaraţiilor în formă continuată.
La acelaşi termen, Parchetul a invocat faptul ca in cauza nu a fost dovedit scopul răzbunării întrucât inculpatul nu avea certitudinea ca persoana vătămată dăduse deja declaraţii, scopul a fost doar cel al împiedicării declaraţiilor, astfel ca se impune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare si înlăturarea circumstanţelor atenuante.
La termenul din 15.04.2016, persoana vătămată M.D. a declarat că doreşte să-şi retragă plângerea cu privire la presupusa fapta de ameninţare, nu mai are nicio pretenţie de la inculpatul N.E.V. şi nu a fost ameninţat de acesta (fila 34).
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate şi de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din probele aflate la dosar şi analizate de prima instanţă rezultă că inculpatul N.E.V., în data de 09.03.2015, în jurul orelor 21:00, în timp ce se afla in fața sediului Secției 6 de Poliție Grădiștea a încercat prin intimidare, adresare de injurii și amenințări să-l determine pe numitul M.D. să nu dea declarații de martor în fața organelor de urmărire penală în cauza privind infracțiunea de viol suferită de persoana vătămată M.Şt. ce face obiectul dosarului nr.716/P/2015, iar in data de 10.03.2015 în fața locuinței persoanei vătămate, a amenințat-o cu moartea și cu acte de violență pe acesta din urmă din același motiv, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin.1 C. penal.
Inculpatul a recunoscut faptele și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, iar declarația acestuia de recunoaștere a faptelor se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile persoanei vătămate, procesul verbal din data de 10.03.2015, procesul verbal de consemnare a plângerii orale pentru infracţiunea de viol, procesul verbal de sesizare a infracţiunii de viol, fişa intervenţiei la eveniment, copie declaraţii persoană vătămată în dosarul nr. 716/P/2015, copie declaraţii martori din dosarul nr. 716/P/2015, declaraţia martorilor.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea constata următoarele:
Potrivit art. 272 C. pen., încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară constituie infracțiunea de influenţare a declaraţiilor și se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit art. 274 Cp, săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273 constituie infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime
In cauza, sub aspectul elementului material, amenințarea persoanei vătămate M. in legătură cu participarea sa intr-o cauza penala ar putea fi încadrată atat in art. 272 C. pen., cât şi în art. 274 Cp, fiind vorba atât de o încercare de a determina prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant cat si de săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane (ameninţare). Elementul care diferenţiază cele două infracţiuni este momentul in care are loc acţiunea inculpatului in raport de activitatea persoanei vătămate in cauza respectiva: în cazul influenţării declaraţiilor, acţiunea de intimidare trebuie sa intervină anterior audierii persoanei respective, în timp ce în cazul răzbunării pentru ajutorul dat justiţiei, acţiunea inculpatului intervine după ce declaraţiile au fost deja date. In cauza, persoana vătămata a fost ameninţată atât înainte, cat si după ce a dat declaraţii (din probele administrate nu rezulta cu certitudine daca inculpatul avea deja cunoştinţă în data de 10.03.2015 ca in ziua anterioara persoana vătămata dăduse declaraţii). Cu toate acestea, este posibil ca acţiunea de intimidare sa intervină după acest moment, iar fapta sa fie încadrată în textul art. 272 Cp daca scopul vizat este ca persoana audiata să îşi retragă declaraţiile, element alternativ prevăzut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de influenţare a declaraţiilor. Intr-o astfel de situaţie, elementul de diferenţiere dintre cele doua infracţiuni este dat de scopul avut in vedere de inculpat: pentru a influenta declaraţiile persoanei audiate sau pentru a se răzbuna pentru declaraţiile date.
In prezenta cauza, scopul mediat avut in vedere de inculpatul N. era acela de a-l ajuta pe prietenul sau, numitul I.M., cercetat in dosarul nr. 716/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași pentru o pretinsa fapta de viol împotriva persoanei vătămate M.Şt., dosar in care M.D. a fost audiat in calitate de martor or, acest lucru se putea face influenţând declaraţiile persoanei vătămate M.D.. Prin urmare, instanţa de apel apreciază ca si actele de ameninţare din data de 10.03.2015 au avut drept scop influenţarea declaraţiilor si nu urmăreau doar o răzbunare pentru participarea persoanei vătămate in dosarul penal al prietenului sau.
In raport de aceste considerente, Curtea apreciază ca faptele inculpatului din 09.03. si din 10.03.2015 trebuie încadrate exclusiv in textul art. 272 Cp, având in vedere scopul urmărit de inculpat. Întrucât inculpatul a săvârşit mai multe acte de executare împotriva aceluiaşi subiect pasiv, la un interval scurt de timp, in atingerea aceluiaşi scop si in executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, instanţa de apel va retine si dispoziţiile art. 35 alin. 1 Cp, fiind întrunite condiţiile de existenta ale unităţii legale sub forma infracţiunii continuate.
Totodată, întrucât încercarea de a-l determina pe M.D. să nu dea, respectiv să îşi retragă declaraţiile a fost săvârşită prin ameninţarea cu acte de violenta care putea produce o stare de temere, Curtea va retine si dispozițiile art. 206 C. pen. in raport de art. 272 alin. 1 teza finala C. pen., potrivit caruia dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Cu privire la infractiunea de amenintare, avand in vedere ca persoana vatamata si-a retras plangerea in cursul apelului, Curtea va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 16 lit. g C. pr. pen.. Curtea a retinut ca in cauza a existat o sesizare a persoanei vatamate cu privire la faptele de amenintare, aspectele de fapt, singurele obligatoriu a fi inserate in cuprinsul sesizării, in raport de dispoz. art. 295 alin. 3 rap. la art. 289 alin. 2 C. pr. pen., fiind descrise pe larg in actul de sesizare al organelor judiciare (plângerea din 11.03.2015, f. 14 d.u.p.), care a fost, insa, retras de titular la termenul din 15.04.2016.
În raport de elementele analizate, Curtea apreciază că actele săvârșite întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de influențare a declarațiilor in forma continuata, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta este infracțiune și a fost săvârșita de inculpat.
Curtea apreciază că în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (8 luni-3 ani și 4 luni inchisoare), de regimul aplicabil formei continuate a infractiunii, de circumstanţele faptelor: în mod repetat, la intervale scurte de timp, dând dovadă de îndrăzneală, exercitand acte de intimidare chiar in fata sectiei de politie unde urma a fi audiata persoana vatamata M., chiar in prezenta unor agenti de politie, iar a doua zi in prezenta membrilor familiei acesteia, in fata locuinţei sale, de urmările produse (nu numai ca prietenul sau nu a mai trebuit sa faca fata unui proces penal, victima retrăgându-si plângerea, dar chiar persoana vătămata M. si-a retras plângerea cu privire la infracţiunea de ameninţare), dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care are 22 ani, este necăsătorit, cu o pregătire şcolară de 10 clase, fără antecedente penale, nu are loc de munca si nici ocupaţie, dar a recunoscut fapta, cooperând cu organele judiciare, o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea nouă este de natură a corespunde gravităţii faptelor şi periculozităţii sociale.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea are in vedere ca renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia reprezintă modalităţi alternative puse la dispoziţia instanţei care se bazează pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului măsurii fără executarea efectivă a unei pedepse, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.
În vederea aplicării acestor instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi numai dacă în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că aplicarea unui avertisment sau pronunţarea pedepsei este suficienta pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale, va putea opta pentru aplicarea uneia dintre ele. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în general.
Curtea apreciază că în condiţiile în care inculpatul a desconsiderat in mod evident sistemul judiciar, încercând sa isi ajute prietenul prin exercitarea de amenințări si acte de intimidare fata de un martor dintr-o cauza penala, luând în considerare şi modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptelor: prin acte repetate de executare, dând dovadă de perseverenţa, încercând sa împiedice buna administrare a justiției chiar in prezenta unor agenți de politie (element de natură a indica o atitudine profund negativă faţă de valorile sociale ocrotite penal şi faţă de sistemul judiciar), nu se poate afirma că simpla aplicare a unui avertisment sau pronunţarea unei condamnării ar fi suficienta pentru inculpat şi că acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, chiar şi în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefiind suficientă o libertate deplina sau supravegheată pe durata unui termen in care inculpatul sa dovedească faptul ca a meritat clementa organelor judiciare. Astfel de atitudini ale unor persoane care încearcă sa împiedice înfăptuirea justiției nu pot fi tolerate si acceptate de organele judiciare care trebuie sa ofere protecție persoanelor vătămate prin săvârșirea de infracțiuni, ca si persoanelor care ajuta la aflarea adevărului intr-o cauza judiciara si care ar putea fi descurajate si convinse a nu-si mai îndeplini obligațiile civice, constatând ca libertatea lor morala este neprotejata fata de indivizi ce manifesta un dispreț profund fata de valorile unui stat de drept.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu se impunea aplicarea dispoziţiilor referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală si sistemul judiciar.
Faţă de cele reţinute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelurile declarate de Parchet şi de inculpatul N.E.V., va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în temeiul 386 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.E.V. din infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. 1 C.p. şi art. 274 alin. 1 C.p. raportat la art. 206 C.penal cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal într-o singură infracţiune de influenţare a declaraţiilor în formă continuată prevăzută de art. 272 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal şi o infracţiune de ameninţare în formă continuată prevăzută de art. 206 alin. 1 C.penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.penal.
În temeiul art. 272 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 35 alin 1 Cod penal şi cu aplic. art. 396 alin.10 C.p.p. va fi condamnat inculpatul N.E.V. la o pedeapsă de 1 an închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor în formă continuată.
În temeiul art. 16 alin. 1 lit. g raportat la art. 396 alin. 6 C.p.p. se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul N.E.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare în formă continuată prevăzută de art. 206 alin. 1 C.penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
