a) Fapta inculpatului de a pasuna turma de oi fara drept pe sola cultivata de partea vatamata cu lucerna, distrugând si degradând cultura si terenul în suprafata de 1 ha, în proportie de 60%, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prev. de art. 217 Cod penal, în referire la art. 107 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicata.
Judecatoria Medgidia, prin sentinta penala nr.2866 din 9.12.2003, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penala;
A achitat pe inculpatul M.E., pentru infractiunea de distrugere prev. de art.107 din Legea nr.18/1991 rap.la art.217 al.1 Cod penal.
În baza art.14 si art.346 al.2 Cod pr.penala rap.la art.998-999 Cod civil;
S-a admis actiunea civila formulata de partea vatamata G.M. si a fost obligat inculpatul M.E. sa plateasca partii vatamate/civile suma de 6.000.000 lei cu titlul de daune materiale.
Inculpatul M.E. este crescator particular de animale, iar la data de 03.05.2003 a intrat cu turma de oi pe cultura de lucerna a partii vatamate G.M., distrugându-i prin pasunat l ha cu lucerna, distrugerea fiind în proportie de circa 60% asa cum a stabilit Comisia Camerei Agricole din cadrul Primariei Tortomanu.
Valoarea pagubei produse partii vatamate G.M. prin pasunarea oilor în tarlaua de lucerna aratata este de 6.000.000 lei.
Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.263 din 26 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia.
S-a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul M.E.
S-a desfiintat sentinta penala si rejudecând, s-a redus de la 6.000.000 lei la 4.000.000 lei cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul M.E. în favoarea partii vatamate G.M.
Au fost mentinute celelalte dispozitii.
Împotriva deciziei penale nr.263/2004 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.2866/2003 pronuntata de Judecatoria Medgidia a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta criticând hotarârile pentru gresita achitare a inculpatului M.E., în conformitate cu dispozitiile art.10 lit.d Cod pr.penala, pentru lipsa intentiei cu privire la infractiunea de distrugere.
Recursul este fondat din urmatoarele considerente:
Din interpretarea probelor administrate în cauza, rezulta cu certitudine ca la data de 2.05.2003, în mod intentionat, inculpatul a intrat cu oile în sola de lucerna a partii vatamate G.M., distrugându-i prin pasunat l ha de lucerna în proportie de 60%.
Astfel, din declaratia martorului M.S., vecin cu inculpatul, se retine ca l-a vazut pe inculpat cum în data de 2.05.2003, pastea turma de oi pe proprietatea partii vatamate cultivata cu lucerna.
De asemenea, acelasi martor sustine ca l-a mai vazut pe inculpat în repetate rânduri când acesta pastea oile pe pasunea partii vatamate dar si a ale altor persoane.
Aceasta declaratie se coroboreaza si cu declaratia martorilor C.C. si P.Gh., dar si cu declaratia inculpatului care desi nu recunoaste savîrsirea faptei de distrugere, sustine ca este posibil sa fi scapat oile pe proprietatea partii vatamate pe o distanta de circa 10-15 m. Ori, aceasta actiune nu putea determina distrugerea recoltei de lucerna în proportie de 60% cum s-a constatat chiar a doua zi de la savârsirea faptei conform procesului-verbal nr.781/2003.
Cu privire la martorii propusi de inculpati în aparare, respectiv H.Gh. si G.P., depozitiile acestora sunt irelevante în solutionarea fondului cauzei, în conditiile în care, au sustinut ca inculpatul se afla la locul numit „Izvoarele”, pâna în jurul datei de 15.05.2003, data cu mult ulterioara celei savârsirii faptei, martorii neputând preciza data când inculpatul sosise în acel loc.
În speta, se constata ca actiunea inculpatului de distrugere a fost savârsita cu intentie directa, ca modalitate de executare, care s-a materializat prin pasunare fara drept a turmei de oi pe suprafata de 1 ha, sola de lucerna, actiune care a condus la degradarea terenului în proportie de 60%.
Având în vedere circumstantele reale de savârsire a faptei retinute în sarcina inculpatului, M.E., instanta de recurs apreciaza ca aceasta întruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazute de art.107 din Legea nr.18/1991 rap.la art.217 al.1 Cod penal.
Ca atare, având în vedere considerentele sus expuse, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penala rap.la art.385/9 pct.17 cod pr.penala, admite recursul, caseaza hotarârile atacate si rejudecând, în baza art.107 din legea nr.18/1991 republicata cu ref.la art.217 al.1 Cod penal condamna pe inculpatul M.E. la 5.000.000 lei amenda penala, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
